ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 448/ CA din 19 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.O., a anulat hotărârea nr. 32523 din 25 august

2009, emisă de pârâta C.J.P. Constanța și a acorda reclamantului beneficiul

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul s-a născut la

data de 29 noiembrie 1943, județul Constanța, părinții săi fiind strămutați din

Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație dintre cele două țări efectuat în

urma tratatului de la Craiova, din septembrie 1940.

Față de împrejurarea că reclamantul

s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze

din localitatea de domiciliu și apreciind că acesta a suferit la rândul său

consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a suferit întreaga

familie, ca o consecință a persecuției etnice, instanța de fond a constatat că,

în speță, sunt incidente prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta susținând că, în mod greșit, instanța de fond a acordat

intimatului reclamant calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, deoarece,

în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că a suferit efectiv persecuție etnică

pe care o invocă, avându-se în vedere că, în septembrie 1940, nu era născut și

prin urmare nu se poate afirma că a fost strămutat din Bulgaria.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate

pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul

schimbului de populație ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți au concepuți

înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în

condițiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii

celor afectați.

În consecință, intimatul reclamant,

născut pe teritoriul României, în localitatea în care părinții săi au fost

strămutați ca efect al Tratatului dintre România și Bulgaria, la data de 29

noiembrie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000,

este îndreptățit, așa cum corect a reținut instanța de fond, să beneficieze de

drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Constanța împotriva sentinței civile nr. 448/ CA din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2010.