ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.05.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2009

HOTĂRÂRE
21.05.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 18 noiembrie 2008, reclamanta S.F. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Constanța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31312 din 3

noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității

de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut la 31 octombrie 1943, în

localitatea Corbu, județul Constanța, în perioada refugiului părinților săi,

strămutați din Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 23/CA

din 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.F.,

a anulat Hotărârea nr. 31312 din 3 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanța, recunoscând

reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și dispunând emiterea

de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de

lege.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în

cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați

din Bulgaria în România, în anul 1940, reclamanta fiind născută în perioada de

refugiu.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamanta nu îndeplinește

condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece

nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege, la

data strămutării părinților nefiind nu numai născută, dar nici concepută. Nefiind

născută la data strămutării părinților săi, reclamanta nu a avut cum că-și

schimbe domiciliul în altă localitate.

Mai arată că Tratatul

româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de

ratificare, astfel că nu se poate considera că reclamanta s-a născut pe timpul

strămutării părinților.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a

strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în

altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul

României, în localitatea Corbu, județul Constanța, la data de 31 octombrie 1943,

după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul

cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate –

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie

să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii și copilul născut în perioada

de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile

compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință.

În cauză, se observă că

reclamanta S.F. a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria

în România, ca urmare a schimbului de populații reglementat prin Tratatul încheiat

la Craiova, în septembrie 1940.

Ca urmare, nu se poate

refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub

motivația că s-a născut după strămutarea părinților săi.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 23/CA din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-21
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 decembrie 2008, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.
ÎCCJ 2009-11-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.
ÎCCJ 2009-05-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2008, reclamanta G.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31350 din 24 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Co
ÎCCJ 2009-05-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2008, reclamantul E.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31291 din 29 octombrie 2008 emisă de C.J.P. Co
ÎCCJ 2010-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 448/ CA din 19 octombrie 2
Sursă