ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța,

anularea hotărârii nr. 31693 din 24 martie 2009 prin care i s-a respins cererea

de stabilire a calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu

consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea cererii sale, reclamanta a

arătat că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că nu a făcut dovada că a fost supusă

schimbului de populație ca urmare a tratatului bilateral româno-bulgar, fiind

născută după strămutarea din 1940. Reclamanta a susținut că deși născută după

anul 1940, respectiv la data de 5 martie 1943, în localitatea Corbu, județul

Constanța, România, întrucât legea nu condiționează ca nașterea sa să se fi

produs în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.

Prin sentința civilă nr. 180/ CA din 27

aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, admițând contestația formulată

de reclamantă, a anulat Hotărârea nr. 31693 din 24 martie 2009 și a constatat

calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a

reținut, în esență, faptul că reclamanta s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu,

astfel încât aceasta a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii

pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta C.J.P. Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurenta susține că reclamanta nu

este îndreptățită să beneficieze de statutul de strămutat în condițiile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută la data de 05 martie 1943

nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale H.G. nr. 127/2002, în sensul că

nefiind născută la data la care a avut loc refugiul, nu a suferit efectiv

persecuțiile prevăzute de lege.

Examinându-se sentința atacată în raport cu

criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

ordonanței persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate

începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. 1 lit. c)].

Din probele administrate în cauză rezultă că,

reclamanta este fiica numiților Z.I. și Z.I., care au făcut parte din schimbul

obligatoriu de populație în urma Tratatului româno-bulgar din 6 septembrie 1940

iar nașterea acesteia a avut loc în timpul refugiului părinților săi, în

localitatea Corbu, județul Constanța.

Curtea nu poate lua în considerare motivele

de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot

beneficia copiii născuți după strămutare, pe considerentul că legea nu îi

prevede expres ca beneficiari și pe aceștia.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că

obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoanele care

au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut

în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Față de toate cele mai sus arătate, Înalta

Curte apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, motiv pentru

care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța

împotriva sentinței civile nr. 180/ CA din 27 aprilie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2009.