ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, anularea hotărârii nr. 31693 din 24 martie 2009 prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că nu a făcut dovada că a fost supusă schimbului de populație ca urmare a tratatului bilateral româno-bulgar, fiind născută după strămutarea din 1940. Reclamanta a susținut că deși născută după anul 1940, respectiv la data de 5 martie 1943, în localitatea Corbu, județul Constanța, România, întrucât legea nu condiționează ca nașterea sa să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală. Prin sentința civilă nr. 180/ CA din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, admițând contestația formulată de reclamantă, a anulat Hotărârea nr. 31693 din 24 martie 2009 și a constatat calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, astfel încât aceasta a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta susține că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de statutul de strămutat în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută la data de 05 martie 1943 nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale H.G. nr. 127/2002, în sensul că nefiind născută la data la care a avut loc refugiul, nu a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. 1 lit. c)]. Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta este fiica numiților Z.I.

și Z.I., care au făcut parte din schimbul obligatoriu de populație în urma Tratatului româno-bulgar din 6 septembrie 1940 iar nașterea acesteia a avut loc în timpul refugiului părinților săi, în localitatea Corbu, județul Constanța. Curtea nu poate lua în considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuți după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari și pe aceștia. Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Față de toate cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 180/ CA din 27 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.