ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5485/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5485/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin
acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,
reclamanta N.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Constanta anularea
hotărârii nr. 31833 din 11 mai 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000,
recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor
aferente conform legii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este fiica lui I. și E.P.
persoane care au suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate
din cauza schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza
Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria.
A mai arătat reclamanta că deși s-a născut după anul 1940, respectiv la
24 februarie 1943, în Localitatea Constanța, Jud. Constanța, legea nu
condiționează ca nașterea să se fi produs în momentul strămutării, astfel că
hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.
Prin sentința nr. nr. 241/ CA din 15 iunie 2009, Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea reclamantei N.M., a dispus anularea hotărârii nr. 31833
din 15 iunie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și a obligat
pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, Curtea de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ
și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999
aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, ca de aceste drepturi
compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta
fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele
de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța,
criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în
mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține,
în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din O.G. nr.
105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care
prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se
mai susține că „reclamanta nu numai că nu era născută, data nașterii sale fiind
24 februarie 1943, dar nici măcar nu era concepută, drepturile copilului fiind
recunoscute de la data concepției”.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,
cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente
în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată
că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu
începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu
modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază
persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit
persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii
se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în
perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost
efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost
nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste
drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de
suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această
categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,
aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror
statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat că reclamanta s-a născut ulterior datei
la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de
domiciliu, aceasta împărtășind situația lor, suportând consecințele morale și
materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și
asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond
obligând-o pe pârâtă să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor
Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
(l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința
criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței nr. 241/
CA din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.