ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5485/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta N.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Constanta anularea

hotărârii nr. 31833 din 11 mai 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000,

recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor

aferente conform legii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este fiica lui I. și E.P.

persoane care au suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate

din cauza schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza

Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria.

A mai arătat reclamanta că deși s-a născut după anul 1940, respectiv la

24 februarie 1943, în Localitatea Constanța, Jud. Constanța, legea nu

condiționează ca nașterea să se fi produs în momentul strămutării, astfel că

hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.

Prin sentința nr. nr. 241/ CA din 15 iunie 2009, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantei N.M., a dispus anularea hotărârii nr. 31833

din 15 iunie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și a obligat

pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ

și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999

aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta

fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele

de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține,

în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din O.G. nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care

prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se

mai susține că „reclamanta nu numai că nu era născută, data nașterii sale fiind

24 februarie 1943, dar nici măcar nu era concepută, drepturile copilului fiind

recunoscute de la data concepției”.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat că reclamanta s-a născut ulterior datei

la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, aceasta împărtășind situația lor, suportând consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței nr. 241/

CA din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.