ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu

C.J.P. Constanta anularea Hotărârii nr. 31943/2009 a Comisiei de aplicare a

Legii nr. 189/2000, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și

acordarea drepturilor aferente conform legii, în calitate de soție

supraviețuitoare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții soțului său  au

fost strămutați din motive etnice, din județul Caliacra, Bulgaria urmare

aplicării dispozițiilor Tratatului de la Craiova din anul 1940.

Prin sentința civilă nr. 281/ CA din 7 iulie 2009, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.A., a dispus anularea

Hotărârii nr. 31943/2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și a obligat

pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că legiuitorul a

urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul

copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au

decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență următoarele.

Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării

greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a

calității de beneficiar.

Efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți s-au

răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea părinților, însă legea nu

îi prevede ca beneficiari pe aceștia.

Se mai arată că soțul reclamantei s-a născut, la data de 26 mai 1944,

în Localitatea Nuntași, Județul Constanța, nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, astfel că nu poate avea calitatea de persoană persecutată

din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au

suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și

cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod

direct, fie în mod implicit.

Prin Hotărârea contestată, C.J.P. Constanta - Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 189/2000 a respins cererea formulată de D.A., în calitate de soție

supraviețuitoare a numitului D.G., reținând că aceasta nu a dovedit persecuția

etnică, fiind născut după 01 iulie 1941.

Chiar dacă D.G. s-a născut după strămutarea părinților săi, nu se poate

aprecia că acesta nu a suferit o persecuție pe motive etnice în perioada de

când s-a născut și până la 06 martie 1945.

Pe de altă parte, nu se pot reține susținerile recurentei-pârâte cum că

„nu s-a făcut dovada persecuției etnice”, întrucât legiuitorul a urmărit ca de

drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie

în mod implicit.

Or, în cazul de față soțul reclamantei a fost nevoit să suporte alături

de părinții săi privațiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în

alta.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin

nerecunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

acesta a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel

îndeplinite condițiile art. l din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței nr.

281/ CA din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.