ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2010

HOTĂRÂRE
22.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta P.N. a chemat în judecată C.J.P. Constanța, solicitând

anularea hotărârii nr. 31863 din 14 mai 2009 emisă de pârâtă și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică,

întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, în baza Tratatului de la Craiova, calitate dovedită prin acte și declarații de martori.

Pârâta, legal citată, nu a

formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 253/

CA din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a

stabilit calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000 cu

consecința acordării drepturilor începând cu data de 01 ianuarie 2009.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 105/1999, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât

cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea familiei

reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie

1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în

perioada respectivă ca urmare a Tratatului de la Craiova.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Constanța, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de

recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică

întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții

din motive etnice.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,

fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că familia

reclamantei a fost strămutată din Bulgaria în România, în cursul lunii

septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 18 aprilie 1944, în

timpul refugiului părinților săi în localitatea Saligny.

Efectele refugiului s-au

răsfrânt și asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în

intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat

corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele

cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod

expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți

după refugiul părinților.

Prin urmare, față de

împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în

vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții

săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește

persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul

său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins, ca atare, menținându-se

hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 253/ CA din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 291/ CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis
ÎCCJ 2009-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.
ÎCCJ 2009-05-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2679/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la instanța de contencios administrativ, reclamantul V.F. a chemat în judecată C.J.P. Constanța solicitând anularea Hotărârii n
ÎCCJ 2009-12-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5852/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 296/ CA din 9 iulie 2009,
ÎCCJ 2008-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 248/CA din 22 iunie 2009,
Sursă