ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5852/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 296/ CA

din 9 iulie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C., în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, a anulat Hotărârea nr. 31947 din 28

mai 2009, emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 mai 1942 – 6

martie 1945, obligând pârâta să emită hotărâre în acest sens.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în condițiile în care reclamanta s-a născut în perioada strămutării

familiei sale, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a suferit

condițiile precare de viață alături de aceasta, în zona de strămutare, din cauza

abandonării în Cadrilater, independent de voința lor, fiind nevoiți să aibă

domicilii provizorii până la definitivare, în diferite localități, se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea  nr. 189/2000 neavând nici o

relevanță împrejurarea că nașterea sa nu s-a produs în termen de 300 zile de la

data strămutării părinților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta.

Recurenta a susținut că cele

două condiții impuse beneficiarilor Legii nr. 189/2000 – persecuția etnică și

consecința ei, strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu nu sunt

întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta nu era concepută la

data strămutării familiei sale.

S-a criticat hotărârea de

fond și, pentru faptul că nu a ținut seama de textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație urma să fie făcut în termen de trei luni,

calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, consecința acestei

împrejurări fiind aceea că nu pot beneficia de dispozițiile legii – decât în

cazul în care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriul ce urma a fi

evacuat; condiție pe care intimata nu o îndeplinește.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cale care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte

sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei

asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile

în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

În acest context sunt

lipsite de relevanță prevederile tratatului bilateral, invocate în motivele de

recurs.

Pe cale de consecință,

intimata - reclamantă născută în localitatea în care părinții săi au fost

strămutați și în perioada reglementată de dispozițiile Legii nr. 189/2000, este

îndreptățită, așa cum corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de

drepturile acordate prin acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 296/ CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.