ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 786/36/2009, reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Constanța, anularea hotărârii din 14 mai 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care s-a respins cererea pentru stabilirea calității de persoană strămutată din motive etnice, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut în anul 1942 în localitatea C., județul Constanța, după strămutarea părinților săi din satul C., comuna G. Prin sentința civilă nr. 263/CA din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantului T.N., a anulat hotărârea din 14 mai 2009 emisă de C.J.P. Constanța și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.U.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, pentru perioada 19 aprilie 1942 - 06 martie 1945, indemnizația fiind stabilită începând cu data de 1 mai 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea din 14 mai 2009, pârâta C.J.P. Constanța a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. A concluzionat instanța de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea C., județul Constanța, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu s-a născut în intervalul de 3 luni socotite de la data schimbului instrumentelor de ratificare a Tratatului, în anul 1942 neavând loc nici un schimb de populație. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (situație de avere imobiliară și acte de stare civilă) că reclamantul s-a născut în anul 1942, în localitatea C., județul Constanța, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu aflată în jud. Caliacra, Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 263/CA din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.