ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2009

HOTĂRÂRE
15.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, sub

Dosar nr. 786/36/2009, reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.

Constanța, anularea hotărârii din 14 mai 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr.

189/2000, prin care s-a respins cererea pentru stabilirea calității de persoană

strămutată din motive etnice, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării

drepturilor cuvenite de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat

că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în

anul 1940, iar el s-a născut în anul 1942 în localitatea C., județul Constanța,

după strămutarea părinților săi din satul C., comuna G.

Prin sentința civilă nr. 263/CA din 1 iulie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantului T.N., a anulat hotărârea

din 14 mai 2009 emisă de C.J.P. Constanța și a constatat că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 105/1999, astfel cum a

fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în calitate de

persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, pentru perioada 19

aprilie 1942 - 06 martie 1945, indemnizația fiind stabilită începând cu data de

1 mai 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin hotărârea  din 14 mai 2009, pârâta C.J.P. Constanța a respins

cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată

prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice,

reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data

strămutării.

În baza probelor administrate în cauză

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile

grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond că reclamantul

a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi

din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea C., județul Constanța,

astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta C.J.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța

de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat

în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu s-a născut în intervalul de 3 luni

socotite de la data schimbului instrumentelor de ratificare a Tratatului, în anul

1942 neavând loc nici un schimb de populație.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 din C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice,

au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au

fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând,

în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași

situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate (situație de avere imobiliară și acte de stare civilă) că

reclamantul s-a născut în anul 1942, în localitatea C., județul Constanța, după

ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu aflată în jud. Caliacra, Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților

săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt

și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța,

împotriva sentinței civile nr. 263/CA din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2008-02-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 663/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2009-05-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2679/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la instanța de contencios administrativ, reclamantul V.F. a chemat în judecată C.J.P. Constanța solicitând anularea Hotărârii n
ÎCCJ 2009-05-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2008, reclamantul E.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31291 din 29 octombrie 2008 emisă de C.J.P. Co
ÎCCJ 2008-02-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fi
Sursă