ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin
acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, sub
Dosar nr. 786/36/2009, reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.
Constanța, anularea hotărârii din 14 mai 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr.
189/2000, prin care s-a respins cererea pentru stabilirea calității de persoană
strămutată din motive etnice, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării
drepturilor cuvenite de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat
că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în
anul 1940, iar el s-a născut în anul 1942 în localitatea C., județul Constanța,
după strămutarea părinților săi din satul C., comuna G.
Prin sentința civilă nr. 263/CA din 1 iulie
2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantului T.N., a anulat hotărârea
din 14 mai 2009 emisă de C.J.P. Constanța și a constatat că reclamantul beneficiază
de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 105/1999, astfel cum a
fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în calitate de
persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, pentru perioada 19
aprilie 1942 - 06 martie 1945, indemnizația fiind stabilită începând cu data de
1 mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut că prin hotărârea din 14 mai 2009, pârâta C.J.P. Constanța a respins
cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată
prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice,
reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data
strămutării.
În baza probelor administrate în cauză
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ
și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate
mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care
au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive
etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile
grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.
A concluzionat instanța de fond că reclamantul
a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi
din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea C., județul Constanța,
astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr.
105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs pârâta C.J.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța
de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat
în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu s-a născut în intervalul de 3 luni
socotite de la data schimbului instrumentelor de ratificare a Tratatului, în anul
1942 neavând loc nici un schimb de populație.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu
actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 din C. proc.
civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate
în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive
etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de
suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată
în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat,
rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice,
au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele
care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au
fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste
drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând,
în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași
situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat și rezultă din
dovezile administrate (situație de avere imobiliară și acte de stare civilă) că
reclamantul s-a născut în anul 1942, în localitatea C., județul Constanța, după
ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi fuseseră strămutați
din localitatea de domiciliu aflată în jud. Caliacra, Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinților
săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele
morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt
și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o
pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor
Legii nr. 189/2000 și în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul
va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică
și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța,
împotriva sentinței civile nr. 263/CA din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15
decembrie 2009.