ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și

fiscal, reclamanta E.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T. anularea

Hotărârii nr. 5398 din 31 ianuarie 2006 a Comisiei de

aplicare a Legii 189/2000, prin care s-a respins cererea pentru

stabilirea

calității de persoană strămutată din motive etnice, așa

cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 de

aprobare

a O.G. nr. 105/1999.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost

strămutați în urma

Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar ea s-a născut la data de

28 februarie 1942 în localitatea Ada

Marinescu, jud. Tulcea, după strămutarea părinților

săi.

Prin sentința civilă nr. 690/ CA din 1 octombrie 2007, Curtea

de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială,

contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantei E.I., a anulat

Hotărârea nr. 5398 din 31 ianuarie 2006 emisă de

C.J.P.T. și a constatat că reclamanta

beneficiază de drepturile

prevăzute de lit. c) din O.G. nr.

105/1999

astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

în calitate de persoană strămutată în altă

localitate din motive etnice

pentru perioada 28 februarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

februarie 2006.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 5398/2006, pârâta C.J.P.T. a

respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea

189/2000, cu

motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamanta

născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la

data

strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză Curtea de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și

fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin

dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit

consecințele

persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul

copiilor născuți în refugiu, care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

perioadei de strămutare a părinților săi din

localitatea de domiciliu situată

în Bulgaria, în localitatea Ada

Marinescu, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățită

să beneficieze

de drepturile

prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000..

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.T.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în

esență că reclamanta

nu s-a născut în

intervalul de 3 luni socotite de la data schimbului

instrumentelor de ratificare a Tratatului, în

anul 1942 neavând loc

nici un schimb de populație.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a

născut la data de 28 februarie 1942, în localitatea

Ada Marinescu, județul Tulcea,

după ce, în anul 1940, în urma

Tratatului

de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați din

localitatea de domiciliu, comuna Vicioara, aflată în județul Caliacra,

Bulgaria.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata -

reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat Instanța

de Fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia

drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.

P.T. împotriva sentinței civile

nr. 690/ CA din 1 octombrie

2007 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.