ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2008, reclamantul E.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31291 din 29 octombrie 2008 emisă de C.J.P.

Constanța și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi, din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 958/ CA din 10 decembrie 2008 prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 31291 din 29 octombrie 2008 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 20 august 1941 – 6 martie 1945, drepturile urmând a fi stabilite începând cu data de 1 septembrie 2007. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 20 august 1941, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de E.D. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederile referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data limită prevăzută de lege. Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile autentice ale martorilor P.V.

și I.E., situația de avere imobilă rurală și actele de stare civilă ale reclamantului și ale părinților săi. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 958/ CA din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.