ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 291/ CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul D.D. și, anulând hotărârea nr. 32042

din 25 iunie 2009 emisă de pârâta C.J.P. Constanța, a constatat că reclamantul

are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că

reclamantul s-a născut, la data de 12 iulie 1943, în localitatea Lumina,

județul Constanța, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la

Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în

România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța,

considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că reclamantul

nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a

născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a suferit persecuțiile,

nefiind efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că

reclamantul s-a născu, la data de 12 iulie 1943, în localitatea Lumina, județul

Constanța, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din

7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant

a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Constanța împotriva

sentinței nr. 291/ CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.