ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta N.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța,

anularea Hotărârii nr. 31771 din 09 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care i

s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr.

105/1999.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

este născută la data de 27 februarie  1944 în localitatea Cerna, Județul

Tulcea, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria în baza

Tratatului de la Craiova.

În probațiune a depus: hotărârea contestată,

certificatele de naștere și de căsătorie ale reclamantei, certificate de deces

ale autorilor săi, I.V. și I.O., înscris eliberat de A.N.S., respectiv,

situația de avere imobiliară rurală a locuitorului V.S.I., datată 10 noiembrie 1940.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea contestației, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit că a

suferit efectiv persecuțiile din motive etnice, pentru simplul motiv că nici nu

era concepută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație în baza

Tratatului de la Craiova din 1940 și nu a fost dovedit faptul strămutării

părinților săi.

Prin sentința civilă nr. l98/ CA din 13 mai

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.Z.,

a anulat Hotărârea nr. 31771 din 09 aprilie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarele:

În sensul prevederilor art. l din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prin persoană persecutată

trebuie să se înțeleagă atât persoana care a suferit persecuții în mod

nemijlocit, cât și persoana care a suferit astfel de persecuții, în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor, acesta fiind și

cazul copiilor născuți în perioada refugiului sau strămutării părinților.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă

că reclamanta s-a născut la data de 27 februarie 1944 în localitatea Cerna,

Județul Tulcea, din părinții I.V. și O., care fuseseră strămutați din

Cadrilater - Bulgaria, comuna Aiorman, județul Caliacra, în baza Tratatului

între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940,

stabilindu-se pe teritoriul românesc.

În consecință, instanța a reținut că

reclamanta s-a născut în localitatea de strămutare a părinților săi, astfel că

beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile pronunțate de

Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamatei drepturile

reparatorii, întrucât N.Z. nu era născută în 1940, când a avut loc schimbul de

populație între România și Bulgaria, pentru a susține că a avut alt domiciliu

și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate și nici nu a făcut dovada

persecuțiilor din motive etnice.

Mai susține recurenta-pârâtă că, au calitatea

de strămutat, doar persoanele care la data semnării Tratatului își aveau

domiciliul pe teritoriul județelor prevăzute de acest act, iar O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede că beneficiază

de drepturile cu caracter reparatoriu copiii născuți după strămutarea

părinților.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența

în materie a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că familia

intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în

baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie

1940, și că reclamanta s-a născut, în cadrul perioadei prevăzute de O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în România, localitatea

Cerna, județul Tulcea, unde se stabilise familia sa după strămutare.

În mod constant, în practica Înaltei Curți

s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor

Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter

reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive

etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat

că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt

nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost

strămutați și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg

din această situație.

În consecință, în mod corect a reținut

instanța de fond că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că

părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în anul 1940 și că s-a născut în

localitatea în care aceștia au fost strămutați, astfel că a suferit aceleași

consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățită să

beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna

acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o

parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași

situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, instanța de fond, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind

născută la data de 27 februarie 1944 în localitatea Cerna, Județul Tulcea în

localitatea de strămutare a familiei sale, N.Z. se încadrează în prevederile

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază

de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6

martie 1945.

Fată de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.

Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța

împotriva sentinței civile nr. 198/ CA din 13 mai 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

noiembrie 2009.