ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4454/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6362 din 30 aprilie 2008

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i

recunoască

calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

prin hotărârea atacată pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut

dovada faptului că a fost supus schimbului de populație ca urmare a Tratatului

de la Craiova, fiind născut după strămutarea din anul 1940.

A susținut reclamantul că părinții săi au

suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate urmare a schimbului

de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova

dintre România și Bulgaria.

Prin sentința civilă nr. 530/CA din 9 iunie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând

anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a constatat în favoarea

reclamantului calitatea de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că potrivit probatoriul administrat reclamantul s-a născut la data de

22 aprilie 1944 în localitatea Lunca, Județul Tulcea, în perioada de refugiu a

părinților săi care au făcut obiectul schimbului de populația în septembrie

1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.

A reținut prima instanță că reclamantul s-a

născut ulterior date la care părinții săi au fost nevoiți să se: refugieze din localitate

de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe

care le-a suferit familia sa, fiind astfel îndrituit la acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de

lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie

și nelegalitate, susținând, pe de o parte, că reclamantul nu a fost strămutat

din Bulgaria întrucât schimbul de populație a avut loc în anul 1940, iar pe de

altă parte, că între România și Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de

populație în anul 1944, anul nașterii reclamantului, pentru ca acesta să

susțină că a fost strămutat.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul

declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus

menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin

persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții

în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele

persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare

concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind

echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Se constată că probatoriul administrat, în

speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar

împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de

lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație

dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că

instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 530/CA din 9 iunie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comerciala, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2008.