ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4454/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6362 din 30 aprilie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada faptului că a fost supus schimbului de populație ca urmare a Tratatului de la Craiova, fiind născut după strămutarea din anul 1940. A susținut reclamantul că părinții săi au suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate urmare a schimbului de populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria. Prin sentința civilă nr. 530/CA din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată, instanța a constatat în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit probatoriul administrat reclamantul s-a născut la data de 22 aprilie 1944 în localitatea Lunca, Județul Tulcea, în perioada de refugiu a părinților săi care au făcut obiectul schimbului de populația în septembrie 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova. A reținut prima instanță că reclamantul s-a născut ulterior date la care părinții săi au fost nevoiți să se: refugieze din localitate de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, fiind astfel îndrituit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, pe de o parte, că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria întrucât schimbul de populație a avut loc în anul 1940, iar pe de altă parte, că între România și Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de populație în anul 1944, anul nașterii reclamantului, pentru ca acesta să susțină că a fost strămutat. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță. Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 530/CA din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comerciala, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.