ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4485/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 25 martie 2008 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul R.R.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6337 din 29 februarie 2008, cu consecința recunoașterii calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și acordării drepturilor cuvenite. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 410/CA din 12 mai 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul R.R.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 6337 din 29 februarie 2008 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și că a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut după aproape doi ani de la schimbul obligatoriu de populație între românii de etnie bulgară din județele Tulcea și Constanța și etnicii români din județele Durostor și Caliacra, potrivit prevederilor art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova, între România și Bulgaria, la 7 septembrie 1940. Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul R.R.S. s-a născut la data de 3 ianuarie 1942, în localitatea Istria, județul Constanța din părinții R. și I., părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație între Bulgaria și România, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova (dosar de fond filele 6-8, 11 bis). Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 410/CA din 12 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.