ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4485/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 25 martie 2008 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul

R.R.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

anularea hotărârii nr. 6337 din 29 februarie 2008, cu consecința recunoașterii

calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și acordării

drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 410/CA din 12 mai 2008 a admis acțiunea formulată de

reclamantul R.R.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 6337 din 29 februarie 2008 emisă de pârâtă și a

constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut că,

reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu și că a suferit aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii ca și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu are calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut după aproape

doi ani de la schimbul obligatoriu de populație între românii de etnie bulgară

din județele Tulcea și Constanța și etnicii români din județele Durostor și Caliacra,

potrivit prevederilor art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova, între România

și Bulgaria, la 7 septembrie 1940.

Examinând sentința atacată, critica

formulată prin recurs, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul R.R.S.

s-a născut la data de 3 ianuarie 1942, în localitatea Istria, județul Constanța

din părinții R. și I., părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație

între Bulgaria și România, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat

la 7 septembrie 1940, la Craiova (dosar de fond filele 6-8, 11 bis).

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât

obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de

regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere

că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții

lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din

motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au

decurs din această situație.

Or,

în cauză este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în

România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din

motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost

acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii,

copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință,

soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul

nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 410/CA din 12 mai

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.