ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la

18 decembrie 2006, reclamanta G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, anularea Hotărârii nr. 16173/432 din 15

septembrie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 iunie 2002.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționând cauza în fond, urmare

declinării competenței materiale de către Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 1509 din 5 iunie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București. A anulat Hotărârea nr. 16.173/432 din 15 septembrie

2006 emisă de pârâtă și a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data formulării cererii de constatare a calității de beneficiar al

legii.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta s-a născut în timpul refugiului părților săi, suferind

aceleași consecințe negative, ca și aceștia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen – pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând în esență că, reclamanta nu are calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut după 2 ani și 6 luni de la

schimbul obligatoriu de populație dintre românii de etnie bulgară din județele

Tulcea și Constanța și etnicii români din județele Durostor și Caliacra, potrivit

prevederilor art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România și

Bulgaria, la 7 septembrie 1940.

Este necontestat că,

reclamanta G.M. s-a născut la data de 13 martie 1943 în comuna Baia județul

Tulcea din părinții T.G. și T.T., părinții săi făcând obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie

1940 la Craiova (dosar de fond filele 12; 14-15; 18-21).

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele

care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care  s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat,

urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1509

din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2007.