ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3298/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 16222/490

din 18 octombrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că familia sa a fost strămutată forțat de pe actualul teritoriu al

Bulgariei, urmare Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, iar

reclamantul s-a născut ulterior strămutării, la 20 februarie 1945, suportând

efectele strămutării forțate.

Prin sentința civilă nr. 20 din 9

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.P. și a

anulat hotărârea nr. 16222/490 din 18 octombrie 2006 emisă de pârâta Casa de

Pensii a municipiului București. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

reclamantului prin care să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 pentru perioada 20 februarie 1945 – 6 martie 1945, începând

cu data de 1 octombrie 2006.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut ulterior strămutării

părinților săi, în perioada avută în vedere de lege iar efectele schimbului de

populație și privațiunile cauzate extinzându-se pe o perioadă de timp

ulterioară momentului strămutării și bineînțeles și asupra copiilor născuți în

această perioadă.

Împotriva sentinței susmenționate a

declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în

esență, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea

părinților săi, astfel încât nu este dovedită persecuția etnică invocată.

Recursul este nefondat.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că

familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de

populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7

septembrie 1940, și că reclamantul C.P. s-a născut în România, în orașul Curtea

de Argeș, județul Argeș, unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat o corectă

interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Pe cale de consecință, în mod corect și

în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța

de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt

suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte ar

însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe

de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în

aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințele

nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de

fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele

aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea

faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre

măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut

la data de 20 februarie 1945 în localitatea de strămutare a familiei sale, C.P.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 20 din 9

ianuarie 2007 a Curii de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2007.