ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București anularea hotărârii nr. 16185/454 din 15 septembrie 2006 și constatarea calității de persoană persecutată din motive etnice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 9 martie 1944, ulterior strămutării părinților săi din Bulgaria și a suportat aceleași consecințe nefavorabile ale strămutării ca și aceștia. Prin sentința civilă nr. 724 din 8 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N.

și a anulat hotărârea nr. 16185/454 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 9 martie 1944 – 5 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinților săi și a suferit direct efectele strămutării și ale persecuției etnice, din momentul nașterii, în cadrul perioadei legale. Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinților săi, astfel încât nu este dovedită persecuția etnică invocată.

Recursul este nefondat. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamantul B.N. s-a născut în România, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințele nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut la data de 9 martie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, B.N.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 724 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.