ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta V.E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16073/320 din 26

iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București și constatarea

calității de persoană persecutată din motive etnice.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a născut ulterior datei refugiului părinților săi din Bulgaria

în România ca urmare a Tratatului de la Craiova și a suferit aceleași persecuții ca și aceștia.

Prin sentința civilă nr. 2603

din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.E. și a

anulat Hotărârea nr. 16073/320 din 26 iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii

a Municipiului București.

A obligat pârâta să emită în

favoarea reclamantei o nouă Hotărâre prin care să constate că perioada 16

februarie 1942 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei s-au refugiat din

motive etnice, iar reclamanta fiind născută în timpul refugiului a suferit aceleași

consecințe materiale și morale ale refugiului.

Împotriva sentinței

susmenționate a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului București, care a

motivat că reclamanta s-a născut după strămutarea părinților săi, că s-a născut

pe teritoriul României și nu a făcut dovada persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impun, pe lângă existența, de regulă, a

unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor altor

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este de necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa ca urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2603

din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2007