ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 89/ CA din 8 februarie 2007,

Curtea de Apel Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.M., în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, având ca obiect recunoașterea calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, a anulat Hotărârea nr. 5401 din 31

ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin

care să-i recunoască reclamantului beneficiul drepturilor solicitate, începând

cu data de 1 februarie 2006.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost obligați să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuției etnice suferite, dar în perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, împrejurare ce-i

dă dreptul să beneficieze de drepturile prevăzute de acest act normativ, având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate persoanele care au suferit direct, sau indirect, consecințele persecuției

etnice.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.

Recurenta a susținut că intimatul,nefiind

născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și

Bulgaria, ci s-a născut în anul 1944, pe teritoriul României, nu se poate

susține că a fost victima persecuției etnice și nici că, din această cauză, a

fost obligat să-și schimbe domiciliul.

S-a mai susținut că în

același sens pledează și textul Tratatului de la Craiova din 1940, potrivit căruia schimbul de populație, dintre cele două țări, urma să se

facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor

de ratificare și pe cale de consecință, numai persoanele care, la data semnării

tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc

cerințele legale pentru a beneficia de dispozițiile legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează

a fi respins pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale acestei experiențe au fost suportate, de toți membrii familiei, iar scopul

legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru privațiunile

suferite.

Rezultă așadar că textul

Tratatului de la Craiova, din 1940 privind schimbul de populație dintre România

și Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă

relevanță din punctul de vedere ale recunoașterii calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000. În concluzie, intimatul reclamant, născut pe teritoriul

României, în județul Tulcea, la 4 martie 1994, în intervalul reglementat de

dispozițiile Legii nr. 189/2000, este îndreptățit, așa cum corect a stabilit Instanța

de Fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste motive

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de Instanța de Fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 89/ CA din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 mai 2007.