ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Constanța, reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea anularea hotărârii nr. 5831 din 31 august 2006 emisă

de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata

drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este născută la data de 22 ianuarie 1944 în perioada refugiului

părinților săi, strămutați din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 255/CA din 12

aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.E. și a anulat hotărârea nr.

5831 din 31 august 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A recunoscut reclamantei calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus emiterea de către pârâtă a unei

hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria în România iar ea s-a născut în perioada de refugiu și

a suferit aceleași interdicții ca și părinții săi.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a motivat, în esență, că

reclamanta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinților săi,

astfel încât nu este dovedită persecuția etnică invocată.

Recursul este nefondat.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că

familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de

populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7

septembrie 1940 și că reclamanta M.E. s-a născut în România, în localitatea

Mihail Kogâlniceanu, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat o corectă

interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în mod corect și

în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța

de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt

suportate și de către copii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte ar

însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe

de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în

aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile

similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a

dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 588 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind

născută la data de 22 ianuarie 1944 în localitatea de strămutare a familiei

sale, M.E. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 255/CA din 12 aprilie

2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2007.