ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea hotărârii nr. 5831 din 31 august 2006 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este născută la data de 22 ianuarie 1944 în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova. Prin sentința civilă nr. 255/CA din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.E.

și a anulat hotărârea nr. 5831 din 31 august 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A recunoscut reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România iar ea s-a născut în perioada de refugiu și a suferit aceleași interdicții ca și părinții săi. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a motivat, în esență, că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinților săi, astfel încât nu este dovedită persecuția etnică invocată.

Recursul este nefondat. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că reclamanta M.E. s-a născut în România, în localitatea Mihail Kogâlniceanu, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 588 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 22 ianuarie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, M.E.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 255/CA din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.