ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3305/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând anularea hotărârii nr. 5736 din 29 decembrie 2006 și stabilirea calității de persoană strămutată din motive etnice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 2 septembrie 1941, în comuna Dorobanți, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice urmare a aplicării dispozițiilor Tratatului de la Craiova . Prin sentința civilă nr. 242/CA/din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G.

și a anulat hotărârea nr. 5736 din 29 decembrie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate, pentru perioada 2 septembrie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de strămutare a părinților săi și a suferit condiții precare de viață alături de aceștia în zona de strămutare. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a motivat, în esență, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinților să, astfel încât nu este dovedită persecuția etnică invocată.

Recursul este nefondat. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauză este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că reclamantul B.G.G. s-a născut în România în comuna Dorobanțiu, județul Tulcea, unde au fost strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002. Pe calea de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut la data de 2 septembrie 1941, în localitatea de strămutare a familiei sale, reclamantul B.G.G. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 242/CA/din 5 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.