ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3029/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 212/CA din 2 aprilie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.Z., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5970 din 30 noiembrie 2006, emisă de pârâtă și a

constatat calitatea reclamantei de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că părinții

reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, conform Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, împrejurare

pe care pârâta nu a contestat-o.

A mai reținut instanța că, potrivit

actelor aflate la dosar, reclamanta s-a născut la data de 6 noiembrie 1941, în

localitatea în care părinții săi au fost strămutați, respectiv comuna Vasile

Alexandri din județul Tulcea.

Raportând această situație de fapt la

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și ale art. 2 din H.G. nr. 127/2002, instanța de fond a apreciat că

dispozițiile legale se aplică și copiilor născuți în timpul refugiului

părinților, în intervalul precizat de lege, întrucât și asupra lor s-au răsfrânt

consecințele persecuțiilor și ale restrângerii libertății părinților.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut că reclamanta s-a

născut și a trăit tot timpul pe teritoriul României și prin urmare nu s-a aflat

niciodată în situația prevăzută de lege, de a fi fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite.

De asemenea recurenta a afirmat că

instanța de fond avea obligația să țină seama, cu ocazia pronunțării, și de

dispozițiile Tratatului de la Craiova din 1940 conform căruia schimbul de

populație dintre cele două țări urma să se facă într-un interval de 3 luni de

la data schimbării instrumentelor de ratificare, ceea ce ar fi condus la

concluzia că pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000 numai persoanele care, la

data semnării tratatului locuiau efectiv în teritoriile ce urmau a fi evacuate

nu și cei născuți după acest moment.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele metodologice de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în

timpul refugiului, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este

acela al acordării unor drepturi compensatorii; este și motivul pentru care

prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de recomandare de 3

luni, pentru efectuarea schimbului de populație, nu prezintă relevanță din

punctul de vedere al speței deduse judecății.

Pentru aceste considerente, constatând

că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 212/CA din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

iunie 2007.