ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3260 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC R.R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 3029 din 30 august 2007 pârâta a constatat că reclamanta a săvârșit contravenția prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, prin încălcarea art. 4 din Decizia președintelui autorității pârâte nr. 2849/2007, întrucât, la data de 30 august 2007, SC R.R.

SA nu a publicat, în mod complet, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul și adresele tuturor comutatoarele unde se poate realiza interconectarea cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează; în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor. Prin Notificarea nr. 7/318183 din 21 august 2007, pârâta a pus în vedere reclamantei să intre în legalitate până la 27 august 2007, prin publicarea inclusiv pe pagina de internet a informațiilor prevăzute de art. 3 și 4 din Decizia nr. 2849/2007, conform prevederilor art. 52 alin. (2) din O.G. nr. 34/2002.

Instanța de fond a mai reținut că anterior acestei notificări, reclamanta a mai fost notificată și pentru încălcarea obligației de negociere, ca urmare a faptului că pârâta a primit în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 șapte sesizări din partea unor furnizori de rețele, servicii de comunicații electronice (depuse la dosar) prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la negocierea și încheierea unor acorduri de interconectare cu rețeaua sa publică de telefonie fixă, precum și stabilirea condițiilor de interconectare (termene pentru negociere, implementare, acorduri, etc.), iar alții au cerut pârâtei stabilirea tarifelor pentru serviciul de interconectare în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor în rețeaua operată de reclamantă în condițiile în care între furnizori existau acorduri de interconectare încheiate.

Ca atare, tocmai dificultățile întâmpinate de operatori în realizarea acordului de voință cu reclamanta pentru interconectare au făcut necesară intervenția pârâtei, iar prin impunerea în sarcina reclamantei a obligației de a publica pe pagina sa de internet informații referitoare la punctele sale de acces s-a urmărit și reducerea termenelor de negociere a acordurilor de interconectare, pentru oferirea unui minim de informații relevante anterior inițierii unei corespondențe directe cu reclamanta, obligații ce au fost impuse de către pârâtă prin Decizia nr. 2849/2007. Având în vedere că, până la data de 30 august 2007, reclamanta și-a îndeplinit incomplet obligația de publicare, iar această faptă reprezenta săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 (1) lit. f) din O.U.G.

nr. 34/2002, pârâta a aplicat sancțiunea amenzii în valoare de 100.000 lei. Față de considerentele expuse anterior, instanța de fond a reținut că susținerea reclamantei, în sensul că a publicat informațiile impuse de pârâtă, nu poate fi reținută pentru exonerarea sa de răspundere, că obligațiile trebuie executate întocmai, pentru a putea fi apreciate ca fiind executate corespunzător. Având în vedere și faptul că potrivit legii pârâta are atribuții de definire a termenilor și condițiilor de executare a obligațiilor impuse în domeniul de reglementare, iar aceasta t-a notificat reclamantei într-un mod clar și concis faptul că trebuie să publice informații cu privire la toate comutatoarele, instanța de fond a constatat că nu sunt motive de nelegalitate ale actului contestat, în temeiul art. 7 din O.U.G.

nr. 134/2006 (în vigoare la data emiterii deciziei) și a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC R.R. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ., potrivit cărora cauza urmează a fi analizată sub toate aspectele, nefiind limitată la analizarea motivelor de recurs invocate. Prin motivele de recurs formulate, recurenta - reclamantă susține, în esență, că respingând acțiunea sa de anulare a Deciziei A.N.R.C.T.I. nr. 3029/2007, prin care societatea a fost obligată la plata unei amenzi contravenționale în sumă de 100.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, instanța de fond a dat o rezolvare greșită speței, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății.

Susține recurenta - reclamantă că prin enumerarea celor 6 comutatoare situate în Oradea, Timișoara, Craiova și București, intimata - pârâtă încearcă să acrediteze ideea că și în respectivele comutatoare se pot realiza interconectări cu alți operatori, iar prin nepublicarea lor ar fi fost încălcate dispozițiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, însă aceste comutatoare sunt destinate exclusiv interconectării cu rețeaua R., fiind configurate pentru schimbul de trafic de voce cu rețeaua R., ele nefiind disponibile la acel moment pentru interconectarea cu alți operatori. De altfel, susține recurenta reclamantă, invocând dispozițiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, nici nu trebuie făcute publice toate comutatoarele, ci numai acelea „unde se poate realiza interconectarea”, deci unde echipamentele respective sunt fezabile din punct de vedere tehnic pentru a realiza interconectări.

Recurenta - reclamantă critică sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii aplicate, cuantumul amenzii de 100.000 lei fiind prea ridicat și vădit disproporționat în raport de lipsa de pericol social și de efectele pe care această inacțiune ar fi avut-o asupra valorilor sociale ocrotite. Totodată, susține recurenta - reclamantă, tocmai având în vedere controlul desfășurat de inspectorii A.N.R.C.T.I., în data de 30 august 2007, pentru a evita oricare alte interpretări, a comunicat intimatei pârâte cu adresa nr. 11452 din 3 septembrie 2007 faptul că a publicat pe site-ul propriu numărul și adresele tuturor comutatoarelor, cu mențiunea că anumite comutatoare nu permit realizarea interconectării din motive tehnice.

A fost invocat art. 304 1 C. proc. civ. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a anulării Deciziei A.N.R.C.T.I. nr. 3029/2007 prin care societatea a fost sancționată contravențional cu o amendă de 100.000 lei. Intimata - pârâtă A.N.A.R.C. (A.N.C.O.M.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de actele și lucrările dosarului precum și în raport de legislația incidentă în cază, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Actul administrativ atacat și a cărei anulare a solicitat-o recurenta - reclamantă SC R.R. SA București este reprezentat de Decizia nr. 3029 din 30 august 2007 emisă de A.N.R.C.T.I. prin care recurenta a fost sancționată cu o amendă de 100.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 34/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 4 din Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007 privind interconectarea cu rețeaua publică de telefonie operată de recurentă, întrucât la data de 30 august 2007 nu a publicat în mod complet, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul și adresele comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează, în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 18 alin. (2) lit. f) din O.G.

nr. 34/2002. Astfel, cum corect a statuat și instanța de fond, decizie atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale din domeniul comunicațiilor electronice, respectiv O.G. nr. 34/2002 și O.U.G. nr. 79/2002. Potrivit art. 4 din Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007 „Operatorul are obligația de a face publice, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul și adresele tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează, în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, în termen de 3 zile de la data comunicării prezentei decizii”.

Urmare sesizărilor înaintate de unii furnizori, prin care reclamau dificultăți semnificative în ceea ce privește negocierea acordurilor de interconectare cu recurenta - reclamantă, prin decizie susmenționată a fost impusă astfel în sarcina recurentei obligația de transparență cu scopul de a asigura informarea corespunzătoare a beneficiarilor într-o manieră clară, precisă și detaliată, pentru ca aceștia să poată decide în cunoștință de cauză asupra interconectării cu rețeaua recurentei.

Recurenta reclamantă nu și-a respectat această obligație, fiind și notificată la data de 21 august 2007 (notificarea nr. 7/318183 din 21 august 2007) în sensul că va fi sancționată cu amendă contravențională în situația în care până la data de 27 august 2007 nu se va conforma prin publicarea inclusiv, pe pagina sa de internet, a tarifelor pentru toate serviciile necesare realizării interconectării cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, a tarifelor pentru facilitățile asociate interconectării, precum și a numărului și adreselor tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează.

Deși a fost notificată, în condițiile în care i-a fost prelungit și termenul cu încă 3 zile, recurenta - reclamantă nu s-a conformat obligației de a publica, pe pagina sa de internet, în mod corect și complet informațiile solicitate. Cât privește susținerea recurentei - reclamante că în privința celor 6 comutatoare, BVX5, BVX11, BVX6, BHX1, TMX9 și DJX 10, ce nu au fost publicate, nu ar fi fost încălcate dispozițiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, dat fiind că erau destinate exclusiv interconectării cu rețeaua R., fiind configurate pentru schimbul de trafic de voce cu rețeaua R., aceasta nu corespunde realității și nu poate fi acceptată de instanță, din moment ce, astfel cum corect precizează intimata - pârâtă, posibilitățile tehnice ale rețelei operate de SC R.R.

SA prin prisma legăturilor de interconectare, deja instalate, permit ca interconectarea să se realizeze în toate cele 6 comutatoare existente în rețeaua sa. Or, din moment ce recurenta - reclamantă a publicat pe pagina sa de internet doar comutatorul BVX5, rezultă că scopul său a fost de a induce în eroare pe acei operatori care ar fi dorit să se interconecteze cu rețeaua recurentei - reclamante, aceștia înțelegând, fie că rețeaua recurentei conține un singur comutator, fie că furnizarea serviciului de interconectare se putea realiza numai în acel comutator, aspecte infirmate chiar de recurenta - reclamantă prin adresele nr. 2365 din 7 martie 2007 și nr. 10373 din 13 august 2007 către A.N.R.C.T.I.

O eventuală dedicare a acestor comutatoare, în mod exclusiv, relației de interconectare cu SC R. SA, cum susține recurenta, conduce implicit la refuzul furnizării serviciului de interconectare, și pe cale de consecință la imposibilitatea schimbului de trafic cu oricare alt operator. Referitor la afirmația recurentei - reclamante, cum că Decizia A.N.R.C.T.I.

nr. 2849/2007 nu precizează faptul că trebuie făcute publice toate comutatoarele, art. 4 referindu-se la „numărul și adresele tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea, adică acolo unde echipamentele respective sunt fezabile din punct de vedere tehnic pentru a realiza interconectări, cu precădere din punctul de vedere al capacității și configurării acestor echipamente”, este de remarcat că interpretarea dată acestor dispoziții legale de către recurentă are ca scop posibilitatea pe care aceasta și-o creează pentru a refuza realizarea interconectării, la cererea operatorilor, în oricare din cele șase comutatoare existente în rețeaua sa, invocând incapacitatea tehnică a echipamentelor de interconectare.

În cazul recurentei - reclamante toate cele 6 comutatoare existente în rețeaua SC R.R. SA sunt capabile din punct de vedere tehnic să realizeze interconectarea, astfel că nu poate refuza interconectarea la solicitarea operatorilor interesați pe motiv că echipamentele de interconectare nu sunt echipate sau configurate să ofere acest serviciu, mai ales în condițiile în care echipările și configurările necesare au fost realizate în cazul interconectării cu alți operatori. În fine, ultima critică adusă sentinței este și aceea cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, recurenta - reclamantă precizând că amenda aplicată este într-un cuantum prea mare, disproporționat în raport de lipsa de pericol social și efectele pe care fapta săvârșită ar fi avut-o asupra valorilor sociale ocrotite.

Contrara celor susținute de recurentă, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată pentru că a fost respectat textul de lege, art. 18 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 34/2002, cuantumul amenzii aplicat (100.000 lei) reprezentând un procent de doar 0,012 % din cifra de afaceri (sub 5 %) și s-a avut în vedere conduita recurentei - reclamante, caracterizată prin încălcarea repetată a obligațiilor stabilite în sarcina sa, anterior fiind în trei rânduri sancționată cu aplicarea unor amenzi administrative. Sancțiunea aplicabită nu este așadar „disproporționată”, astfel cum susține recurenta și corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite. Având în vedere considerentele expuse, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, judecătorul fondului apreciind în mod corect asupra legalității Deciziei președintelui A.N.R.C.T.I.

nr. 3029 din 30 august 2007 prin care a fost stabilită în sarcina recurentei sancțiunea amenzii contravenționale de 100.000 lei, astfel că urmează a fi menținută, iar ca o consecință recursul declarat de reclamantă se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 3260 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.