ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.C.S.R.D.S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C., a solicitat anularea deciziei președintelui A.N.C.O.M. nr. 836/2012, prin care reclamanta a fost sancționată cu o amenda contravenționala în cuantum de 10.000 lei. În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că, prin deciziile nr. 89 din 2012 și nr. 106/2012, emise de președintele A.N.C.O.M., societatea reclamantă a fost desemnată furnizor cu putere semnificativă pe piețele serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în rețeaua publică de telefonie pe care o operează.

Astfel, autoritatea de reglementare, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, a instituit în sarcina societății reclamante, prin cele doua decizii menționate anterior, obligația de a asigura interconectarea, precum si termene de negociere sau de comunicare a unui eventual refuz de interconectare, prevăzute de art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) din Decizia nr. 89/2012, respectiv art. 6 alin. (4) și art. 17 alin. (1) din Decizia nr. 106/2012, obligații pe care reclamanta consideră că nu le-a eludat. Reclamanta a arătat că, prin notificarea A.N.C.O.M. nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie 2012, s-a reținut, în mod eronat, că ar fi solicitat îndeplinirea anumitor condiții pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor în propria rețea publică de telefonie, respectiv: asumarea de către G.T.S.

a obligației de marcare a traficului originat în rețeaua operată de E.S., tranzitat prin rețeaua G.T.S. și terminat în rețeaua R.C.S.R.D.S. și aplicarea unor tarife simetrice cu cele care i-au fost impuse. Reclamanta a susținut că a răspuns cu promptitudine solicitărilor primite, iar finalizarea negocierilor urmată de semnarea actului adițional ar fi putut avea loc chiar de la data comunicării propunerii de act adițional, în condițiile în care partenerii ar fi acceptat aplicarea principiului simetriei tarifelor de terminare, principiu de altfel susținut de nenumărate ori chiar de către A.N.C.O.M. În concluzie, reclamanta a arătat că și-a respectat obligațiile legale și a semnat actul adițional nr. 7 la Acordul de interconectare nr. 13485 încheiat între G.T.S.

și R.C.S.R.D.S., fapt reținut și de către A.N.C.O.M. care menționează faptul că încălcarea menționată în notificarea nr. SC-DER-19747 din 11 septembrie 2012 a fost remediată. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 503 din 04 februarie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C.S.R.D.S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanță de fond a reținut că reclamanta avea obligația de a încheia un acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe până la data de 14 august 2012 și un acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile până la data de 17 iulie 2012, obligație pe care reclamanta nu și-a respectat-o, finalizarea negocierilor atât în ceea ce privește interconectarea în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, cât și în ceea ce privește interconectarea în vederea terminării apelurilor la puncte mobile fiind încheiată la data de 25 septembrie 2012. Prin urmare, reclamanta s-a conformat obligațiilor legale abia după ce A.N.A.R.C.

i-a transmis notificarea nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie 2012, prin care i-a adus la cunoștință încălcările constatate și sancțiunea aplicabilă. Instanța de fond, analizând etapele negocierilor desfășurate între R.C.S.R.D.S. și E.S., a constatat că, inițial, reclamanta a condiționat încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât și la puncte mobile, în propria rețea de telefonie publică, de disponibilitatea furnizorului care ar fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S., de a marca apelurile originate în rețeaua E.S., pentru ca, ulterior, să refuze încheierea acordului de interconectare cât timp E.S. nu a fost dispusă să accepte practicarea tarifelor solicitate de reclamantă.

Așadar, instanța de fond a apreciat că, în mod corect, pârâta a reținut vinovăția reclamantei în ce privește săvârșirea faptelor contravenționale numai în raport de perioadele de timp generate de acțiunea, respectiv inacțiunea culpabilă a reclamantei, De asemenea, instanța de fond a constatat că din conținutul deciziei președintelui A.N.C.O.M. nr. 34/2012, rezultă că, spre deosebire de situația R.C.S.R.D.S., piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe sau piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile în rețeaua publică de telefonie operată de E.S. nu au fost identificate ca fiind piețe relevante apte să facă obiectul reglementării ex ante. Astfel că, potrivit dispozițiilor art. 106, 107, 109 și 110 din O.U.G.

nr. 111/2011, obligațiile de natura celor impuse R.C.S.R.D.S. pot fi stabilite doar în sarcina operatorilor cu putere semnificativă (cum este cazul reclamantei), iar nu în sarcina unui furnizor care nu a fost desemnat ca având o astfel de calitate (cum este situația E.S.). Instanța de fond, a reținut că singurele tarife stabilite de autoritatea de reglementare au fost cele care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de interconectare furnizate și nu și cele care puteau fi percepute de E.S. pentru serviciile furnizate. Astfel, chiar dacă prin Deciziile președintelui A.N.C.O.M.

nr. 89/2012 și nr. 106/2012 s-a stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de reclamantă pentru terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în propria rețea, aceste decizii nu stabilesc și, în niciun caz, nu prevăd posibilitatea reclamantei de a impune altor furnizori nivelul maximal al tarifelor care pot fi percepute de către aceștia pentru servicii de terminare a apelurilor în propriile rețele, în relația lor cu R.C.S.R.D.S. Pe cale de consecință, chiar dacă, în concordanță cu prevederile deciziilor de desemnare a reclamantei ca furnizor cu putere semnificativă, R.C.S.R.D.S. nu putea percepe un tarif mai mare de 4,05 eurocenți/minut (până la data de 31 august 2012), respectiv 3,07 eurocenți/minut (începând cu 01 septembrie 2012), pentru terminarea apelurilor la puncte mobile în rețeaua sa, acest furnizor nu putea impune E.S.

obligația ca și acest operator să perceapă pentru serviciile de terminare a apelurilor la puncte mobile în propria rețea un tarif similar. Așadar, atitudinea reclamantei de condiționare a încheierii acordului de interconectare de acceptul E.S. de a percepe pentru serviciile sale tarifele reglementate numai pentru serviciile oferite de R.C.S.R.D.S. nu-și are nicidecum izvorul în dispozițiile legale în vigoare, ci este rezultatul exclusiv al voinței reclamantei. Însă, după cum rezultă din prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 și din dispozițiile art. 6 alin. (4) și art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012, voința reclamantei nu se putea manifesta în mod absolut, ci aceasta era limitată de obligația reclamantei de a asigura interconectarea rețelei sale cu cea a E.S.

în termenele stabilite în mod expres (45 de zile lucrătoare în ceea ce privește terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv 25 de zile lucrătoare în ceea ce privește terminarea apelurilor la puncte mobile). În plus, instanța de fond a reținut că, la data de 28 iunie 2012, E.S. și-a precizat cererea de interconectare cu rețeaua operată de reclamantă, în sensul că renunță la a mai oferi furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor în propria rețea (dat fiind faptul că reclamanta a refuzat să accepte tarifele solicitate), urmând ca acordul de interconectare să vizeze doar serviciile de terminare a apelurilor în rețeaua operată de R.C.S.R.D.S., E.S.

urmând să-i plătească reclamantei tarifele solicitate, respectiv 0,67 eurocenți/minut (pentru furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la puncte fixe) și 5,03 Eurocenți/minut (până la data de 31 august 2012, pentru furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la puncte mobile, iar începând cu data de 01 septembrie 2012 pentru furnizarea aceluiași serviciu 4,05 Eurocenți/minut). În pofida acestei situații de fapt, reclamanta nu a înțeles să dea curs obligației sale de a încheia un acord de interconectare cu E.S., continuând să impună acestui operator de această dată nu numai tarifele pe care E.S. ar trebui să le perceapă pentru serviciile furnizate, ci chiar furnizarea în sine a serviciilor.

Astfel, deși cererea de interconectare formulată de E.S. a fost precizată în sensul limitării acesteia doar la serviciile furnizate de R.C.S.R.D.S., reclamanta a refuzat încheierea acordului de interconectare motivat, după cum se afirmă și prin cererea de chemare în judecată, de faptul că „a încercat să dea curs solicitării inițiale a E.S. de a furniza servicii de interconectare reciproce, în baza principiului conectivității încurajat de A.N.C.O.M.” Instanța de fond a apreciat că principiul simetriei tarifelor presupune, într-adevăr, un nivel unic al tarifelor de terminare a apelurilor, însă acest principiu nu este absolut, după cum rezultă din Recomandarea Comisiei Europene nr. 2009/396/CE.

Astfel, acest principiu al simetriei tarifelor de terminare trebuie analizat între limitele în care a fost consacrat, respectiv în contextul obligației de control al tarifelor impusă operatorilor desemnați ca având putere semnificativă pe piețele de terminare a apelurilor în rețelele publice de telefonie. Însă, în prezenta cauză, negocierile purtate în vederea interconectării rețelelor publice de telefonie nu au avut loc între doi furnizori desemnați ca având putere semnificativă (caz în care nivelul maximal al tarifelor percepute de ambii operatori ar fi fost deja stabilit de autoritatea de reglementare), ci între un furnizor desemnat ca având putere semnificativă, respectiv R.C.S.R.D.S.

(căruia îi revenea atât obligația de a încheia un acord de interconectare în termenele stabilite, cât și obligația de a nu percepe, pentru serviciile de interconectare furnizate, tarife superioare celor reglementate) și un furnizor care nu deținea o astfel de calitate și căruia, în mod firesc, nu-i erau impuse obligații de natura celor amintite. 3. Recursul reclamantei SC R.C.S.R.D.S. SA a formulat recurs împotriva sentinței menționate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., fără a le structura și sistematiza corespunzător . În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a făcut o expunere amplă a contextului juridic și faptic al litigiului și a motivelor de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, după are a arătat că hotărârea civilă atacată cu recurs este lovită de nulitate pentru că a reținut greșit o serie de împrejurări legate de termenul maxim de încheiere a negocierilor pentru încheierea acordului de interconectare, conduita E.S. în procedura de negociere, care a exclus culpa recurentei – reclamante în nerespectarea termenului de 17 iulie 2012 și impunerea drept condiție a acceptării furnizării serviciului de interconectare în rețeaua proprie a marcării traficului originat în rețeaua E.S.

În concluzie, recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut greșit săvârșirea cu vinovăție a faptelor pentru care a fost sancționată, cu toate că a negociat cu bună credință și a dat curs solicitărilor formulate de către E.S. în funcție de momentul la care au fost comunicate și precizate. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, A.N.C.O.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, după o expunere cronologică amănunțită a etapelor negocierilor care au avut loc între R.C.S.R.D.S., G.T.S. și E.S., că inițial, recurenta a condiționat încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât și la puncte mobile, în propria rețea de telefonie publică, de disponibilitatea furnizorului care ar fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S., de a marca apelurile originate în rețeaua E.S., pentru ca, ulterior, să refuze încheierea acordului de interconectare cât timp E.S.

nu a fost dispusă să accepte practicarea tarifelor solicitate de recurentă . Răspunzând motivului privind buna credință invocată de recurenta – reclamantă, intimata - pârâtă a arătat că singurele tarife maximale stabilite de autoritatea de reglementare au fost cele care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de conectare furnizate, nu și cele care puteau fi percepute de E.S. pentru serviciile furnizate de acest operator, cum în mod eronat încearcă recurenta să acrediteze ideea. Astfel, chiar dacă prin Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 și prin Decizia preșe dintelui A.N.C.O.M.

nr. 106/2012 s-a stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de recurentă pentru terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în propria rețea, aceste decizii nu stabilesc și, în niciun caz, nu prevăd posibilitatea recurentei de a impune altor furnizori nivelul maximal al tarifelor care pot fi percepute de către aceștia pentru servi cii de terminare a apelurilor în propriile rețele, în relația lor cu R.C.S.R.D.S. Referitor la libertatea contractuală a furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice, intimata - pârâtă a invocat prevederile art. 45 din Constituția României și art. 11 din O.U.G.

nr. 111/2011, arătând că, în condițiile în care legiuitorul a stabilit că libertatea economică a recurentei se poate desfășura numai între limitele impuse prin deciziile de desemnare ca furnizor cu putere se mnificativă, iar aceasta a ales să depășească limita temporală referitoare la negocierea unui acord de interconectare în vederea furnizării serviciului de terminare a apelurilor în propria rețea, decizia de sancționare contestată în prezenta cauză nu reprezintă altceva decât instrumentul menit să asigure respectarea voinței legiuitorului. În fine, cu privire la termenele limită pentru încheierea acordurilor de interconectare, intimata - pârâtă a arătat că prin art. 17 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.C.O.M.

nr. 106/2012 pentru negocierea unui acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile au fost stabilite 2 termene imperative, în funcție de complexitatea demersurilor care trebuie realizate de furnizori în vederea realizării interconectării rețelelor. Astfel, s-a apreciat că, în situația în care interconectarea celor două rețele presupune e fectuarea tuturor demersurilor aferente obținerii unei legături fizice și logice între rețelele respective, negocierile derulate între părți să se finalizeze într-un termen de maxim 45 de zile luc rătoare, iar în situația în care o parte componentă sau întreg ansamblul legăturii fizice și logice dintre rețele există, negocierea dintre părți să se finalizeze într-un termen de maxim 25 de zile lucrătoare.

În speță, având în vedere faptul că asigurarea interconectării dintre rețeaua recurentei și r ețeaua E.S. urma să se realizeze prin intermediul unei legături de interconectare d eja existente cu G.T.S., în mod corect instanța de fond a apreciat că termenul m axim în care recurenta era obligată să finalizeze negocierile în vederea terminării apelurilor la p uncte mobile este de numai 25 de zile lucrătoare [(fiind aplicabilă teza a II-a a art. 17 alin. (l) di n Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012)], iar nu 45 de zile lucrătoare, cum în mod greșit susține recurenta. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 145 alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2011, privind comunicațiile electronice, este decizia nr. 836 din 16 octombrie 2012, a Președintelui A.N.C.O.M., privind constatarea contravenției și sancționarea S.C. R.C.S.R.D.S. S.A pentru săvârșirea a două fapte: - Încălcarea obligațiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie prin încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăși 45 de zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.C.O.M.

nr. 89/2012, care constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 142 pct. 53 din O.U.G. nr. 111/2011, constând în nerespectarea obligațiilor impuse în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din același act normativ. - Încălcarea obligațiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile în propria rețea publică de telefonie prin încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăși 25 de zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art. 6 alin. (4) și art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012, care constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 142 pct. 53 din O.U.G.

nr. 111/2011, constând în nerespectarea obligațiilor impuse în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din același act normativ. În motivarea deciziei s-a reținut că dispozițiile art. 7 alin. (5) și cele ale art. 9 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.A.R.C. nr. 89/2012 1 , adoptate în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, instituie obligația de a asigura oricărui solicitant interconectarea rețelei publice de telefonie pe care o operează, în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, în măsura în care solicitarea este rezonabilă și fezabilă din punct de vedere tehnic, prin încheierea unui acord de interconectare a cărui negociere nu poate depăși 45 de zile lucrătoare de la data primirii de către SC R.C.S.R.D.S.

SA, a unei solicitări în acest sens. De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 6 alin. (4) și cele ale art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia președintelui A.N.A.R.C. nr. 106/2012 2 , adoptate, de asemenea, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, potrivit cărora SC R.C.S.R.D.S. SA îi incumbă obligația de a asigura oricărui solicitant interconectarea rețelei publice de telefonie pe care o operează, în vederea terminării apelurilor la puncte mobile, în măsura în care solicitarea este rezonabilă și fezabilă din punct de vedere tehnic, iar, în cazul modificării sau completării unui acord de interconectare deja existent, termenul de negociere nu poate depăși 25 de zile lucrătoare de la data primirii unei solicitări în acest sens.

La stabilirea situației de fapt au fost luate în considerare: adresa SC E.S.M.V.N.O. SRL, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-17401/02 august 2012, prin care s-au adus la cunoștința A.N.C.O.M. unele aspecte privind întârzierea încheierii de către SC R.C.S.R.D.S. SA a unui acord de interconectare cu acest furnizor, prin tranzitul rețelei publice de telefonie operate de SC G.T.S.T. SRL; răspunsul SC R.C.S.R.D.S. SA, transmis prin intermediul adresei nr. 20349 din 21 august 2012, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-18489 din 21 august 2012; răspunsul SC G.T.S.T. SRL, transmis prin adresa nr. 76085 din 16 august 2012, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC- 18266 din 16 august 2012, ca urmare a solicitării de informații formulate de către A.N.C.O.M.

în vederea clarificării aspectelor susținute de SC E.S.M.V.N.O. SRL potrivit adresei menționate mai sus. Sentința primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale ce reglementează contravențiile stabilite în sarcina recurentei – reclamante și procedura de negociere a tarifelor de interconectare, în raport cu situația de fapt rezultată din înscrisurile administrate, instanța de control judiciar împărtășind concluzia la care a ajuns judecătorul fondului. Cu referire punctuală la criticile ce au putut fi decelate din motivarea recursului reclamantei, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit corect durata termenelor maxime de negociere pentru încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile, luând în considerare teza a II-a a art. 17 alin. (1) din Decizia Președintelui A.N.C.O.M.

nr. 106/2012,care, prin derogare de la termenul de 45 de zile prevăzut pentru încheierea unui acord primar, stabilește un termen de 25 de zile lucrătoare de la data primirii cererii în cazul modificării sau completării unui acord de interconectare. Or, calea aleasă pentru interconectarea rețelelor operate de E.S. a fost aceea a încheierii unui act adițional la acordul de interconectare încheiat între R.C.S.R.D.S. și G.T.S.T. SRL și tranzitării rețelei operate deja de aceasta din urmă în temeiul acordului de interconectare existent. Sub aspectul calculului termenelor, nu se poate reține un exces de putere al autorității emitente, din actele dosarului rezultând că aceasta a luat în considerare numai perioadele pentru care trenarea procedurii de negociere era imputabilă recurentei - reclamante.

Invocarea principiului simetriei în stabilirea condițiilor contractuale și a interesului consumatorilor nu ar putea constitui argumente în sensul bunei credințe a recurentei – reclamante, pentru că limitele conduitei contractuale a acesteia sunt determinate de specificul poziției sale de furnizor cu putere semnificativă pe piețele serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv mobile, în virtutea căreia îi incumbă o serie de obligații menite să atenueze efectele asupra concurentei pe piețele relevante, conform art. 92 și următoarele din O.U.G. nr. 111/2011. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.C.S.R.D.S. SA împotriva sentinței civile nr. 503 din 04 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2014.