ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC R.C.S.R.D.S. SA, în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.R.C., a solicitat anularea deciziei președintelui A.N.C.O.M. nr. 836/2012,

prin care reclamanta a fost sancționată cu o amenda contravenționala în cuantum

de 10.000 lei.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat, în esență, că, prin deciziile nr. 89 din 2012 și nr. 106/2012,

emise de președintele A.N.C.O.M., societatea reclamantă a fost desemnată

furnizor cu putere semnificativă pe piețele serviciilor de terminare a

apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în rețeaua publică de

telefonie pe care o operează.

Astfel, autoritatea

de reglementare, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, a

instituit în sarcina societății reclamante, prin cele doua decizii menționate

anterior, obligația de a asigura interconectarea, precum si termene de

negociere sau de comunicare a unui eventual refuz de interconectare, prevăzute

de art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) din Decizia nr. 89/2012, respectiv art.

6 alin. (4) și art. 17 alin. (1) din Decizia nr. 106/2012, obligații pe care

reclamanta consideră că nu le-a eludat.

Reclamanta a arătat

că, prin notificarea A.N.C.O.M. nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie

2012, s-a reținut, în mod eronat, că ar fi solicitat îndeplinirea anumitor

condiții pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării

apelurilor în propria rețea publică de telefonie, respectiv: asumarea de către

G.T.S. a obligației de marcare a traficului originat în rețeaua operată de E.S.,

tranzitat prin rețeaua G.T.S. și terminat în rețeaua R.C.S.R.D.S. și aplicarea

unor tarife simetrice cu cele care i-au fost impuse.

Reclamanta a susținut

că a răspuns cu promptitudine solicitărilor primite, iar finalizarea

negocierilor urmată de semnarea actului adițional ar fi putut avea loc chiar de

la data comunicării propunerii de act adițional, în condițiile în care

partenerii ar fi acceptat aplicarea principiului simetriei tarifelor de

terminare, principiu de altfel susținut de nenumărate ori chiar de către A.N.C.O.M.

În concluzie,

reclamanta a arătat că și-a respectat obligațiile legale și a semnat actul

adițional nr. 7 la Acordul de interconectare nr. 13485 încheiat între G.T.S. și

R.C.S.R.D.S., fapt reținut și de către A.N.C.O.M. care menționează faptul că

încălcarea menționată în notificarea nr. SC-DER-19747 din 11 septembrie 2012 a

fost remediată.

de Apel

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 503 din 04 februarie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C.S.R.D.S.

SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanță de fond a reținut că reclamanta avea obligația de a

încheia un acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte

fixe până la data de 14 august 2012 și un acord de interconectare în vederea

terminării apelurilor la puncte mobile până la data de 17 iulie 2012, obligație

pe care reclamanta nu și-a respectat-o, finalizarea negocierilor atât în ceea

ce privește interconectarea în vederea terminării apelurilor la puncte fixe,

cât și în ceea ce privește interconectarea în vederea terminării apelurilor la

puncte mobile fiind încheiată la data de 25 septembrie 2012.

Prin urmare,

reclamanta s-a conformat obligațiilor legale abia după ce A.N.A.R.C. i-a

transmis notificarea nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie 2012, prin care

i-a adus la cunoștință încălcările constatate și sancțiunea aplicabilă.

Instanța de fond,

analizând etapele negocierilor desfășurate între R.C.S.R.D.S. și E.S., a

constatat că, inițial, reclamanta a condiționat încheierea acordului de

interconectare în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât și la

puncte mobile, în propria rețea de telefonie publică, de disponibilitatea

furnizorului care ar fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S.,

de a marca apelurile originate în rețeaua E.S., pentru ca, ulterior, să refuze

încheierea acordului de interconectare cât timp E.S. nu a fost dispusă să

accepte practicarea tarifelor solicitate de reclamantă.

Așadar, instanța de

fond a apreciat că, în mod corect, pârâta a reținut vinovăția reclamantei în ce

privește săvârșirea faptelor contravenționale numai în raport de perioadele de

timp generate de acțiunea, respectiv inacțiunea culpabilă a reclamantei,

De asemenea, instanța

de fond a constatat că din conținutul deciziei președintelui A.N.C.O.M. nr. 34/2012,

rezultă că, spre deosebire de situația R.C.S.R.D.S., piața serviciilor de

terminare a apelurilor la puncte fixe sau piața serviciilor de terminare a

apelurilor la puncte mobile în rețeaua publică de telefonie operată de E.S. nu

au fost identificate ca fiind piețe relevante apte să facă obiectul

reglementării ex ante.

Astfel că, potrivit

dispozițiilor art. 106, 107, 109 și 110 din O.U.G. nr. 111/2011, obligațiile de

natura celor impuse R.C.S.R.D.S. pot fi stabilite doar în sarcina operatorilor

cu putere semnificativă (cum este cazul reclamantei), iar nu în sarcina unui

furnizor care nu a fost desemnat ca având o astfel de calitate (cum este

situația E.S.).

Instanța de fond, a

reținut că singurele tarife stabilite de autoritatea de reglementare au fost

cele care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de

interconectare furnizate și nu și cele care puteau fi percepute de E.S. pentru

serviciile furnizate.

Astfel, chiar dacă

prin Deciziile președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 și nr. 106/2012 s-a

stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de reclamantă pentru

terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în propria

rețea, aceste decizii nu stabilesc și, în niciun caz, nu prevăd posibilitatea

reclamantei de a impune altor furnizori nivelul maximal al tarifelor care pot

fi percepute de către aceștia pentru servicii de terminare a apelurilor în

propriile rețele, în relația lor cu R.C.S.R.D.S.

Pe cale de consecință,

chiar dacă, în concordanță cu prevederile deciziilor de desemnare a reclamantei

ca furnizor cu putere semnificativă, R.C.S.R.D.S. nu putea percepe un tarif mai

mare de 4,05 eurocenți/minut (până la data de 31 august 2012), respectiv 3,07

eurocenți/minut (începând cu 01 septembrie 2012), pentru terminarea apelurilor

la puncte mobile în rețeaua sa, acest furnizor nu putea impune E.S. obligația

ca și acest operator să perceapă pentru serviciile de terminare a apelurilor la

puncte mobile în propria rețea un tarif similar.

Așadar, atitudinea

reclamantei de condiționare a încheierii acordului de interconectare de

acceptul E.S. de a percepe pentru serviciile sale tarifele reglementate numai

pentru serviciile oferite de R.C.S.R.D.S. nu-și are nicidecum izvorul în

dispozițiile legale în vigoare, ci este rezultatul exclusiv al voinței

reclamantei. Însă, după cum rezultă din prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin.

(1) din Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 și din dispozițiile art. 6

alin. (4) și art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia președintelui A.N.C.O.M.

nr. 106/2012, voința reclamantei nu se putea manifesta în mod absolut, ci

aceasta era limitată de obligația reclamantei de a asigura interconectarea

rețelei sale cu cea a E.S. în termenele stabilite în mod expres (45 de zile

lucrătoare în ceea ce privește terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv

25 de zile lucrătoare în ceea ce privește terminarea apelurilor la puncte

mobile).

În plus, instanța de

fond a reținut că, la data de 28 iunie 2012, E.S. și-a precizat cererea de

interconectare cu rețeaua operată de reclamantă, în sensul că renunță la a mai

oferi furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor în propria rețea (dat

fiind faptul că reclamanta a refuzat să accepte tarifele solicitate), urmând ca

acordul de interconectare să vizeze doar serviciile de terminare a apelurilor

în rețeaua operată de R.C.S.R.D.S., E.S. urmând să-i plătească reclamantei

tarifele solicitate, respectiv 0,67 eurocenți/minut (pentru furnizarea

serviciului de terminare a apelurilor la puncte fixe) și 5,03 Eurocenți/minut

(până la data de 31 august 2012, pentru furnizarea serviciului de terminare a

apelurilor la puncte mobile, iar începând cu data de 01 septembrie 2012 pentru

furnizarea aceluiași serviciu 4,05 Eurocenți/minut).

În pofida acestei

situații de fapt, reclamanta nu a înțeles să dea curs obligației sale de a

încheia un acord de interconectare cu E.S., continuând să impună acestui

operator de această dată nu numai tarifele pe care E.S. ar trebui să le perceapă

pentru serviciile furnizate, ci chiar furnizarea în sine a serviciilor.

Astfel, deși cererea

de interconectare formulată de E.S. a fost precizată în sensul limitării

acesteia doar la serviciile furnizate de R.C.S.R.D.S., reclamanta a refuzat

încheierea acordului de interconectare motivat, după cum se afirmă și prin

cererea de chemare în judecată, de faptul că „a încercat să dea curs

solicitării inițiale a E.S. de a furniza servicii de interconectare reciproce,

în baza principiului conectivității încurajat de A.N.C.O.M.”

Instanța de fond a

apreciat că principiul simetriei tarifelor presupune, într-adevăr, un nivel

unic al tarifelor de terminare a apelurilor, însă acest principiu nu este

absolut, după cum rezultă din Recomandarea Comisiei Europene nr. 2009/396/CE.

Astfel, acest principiu al simetriei tarifelor de terminare trebuie analizat

între limitele în care a fost consacrat, respectiv în contextul obligației de

control al tarifelor impusă operatorilor desemnați ca având putere

semnificativă pe piețele de terminare a apelurilor în rețelele publice de

telefonie.

Însă, în prezenta

cauză, negocierile purtate în vederea interconectării rețelelor publice de

telefonie nu au avut loc între doi furnizori desemnați ca având putere

semnificativă (caz în care nivelul maximal al tarifelor percepute de ambii

operatori ar fi fost deja stabilit de autoritatea de reglementare), ci între un

furnizor desemnat ca având putere semnificativă, respectiv R.C.S.R.D.S. (căruia

îi revenea atât obligația de a încheia un acord de interconectare în termenele

stabilite, cât și obligația de a nu percepe, pentru serviciile de

interconectare furnizate, tarife superioare celor reglementate) și un furnizor

care nu deținea o astfel de calitate și căruia, în mod firesc, nu-i erau impuse

obligații de natura celor amintite.

SC R.C.S.R.D.S. SA a

formulat recurs împotriva sentinței menționate, solicitând modificarea ei în

sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., fără a le structura și

sistematiza corespunzător

.

În motivarea căii de

atac, recurenta - reclamantă a făcut o expunere amplă a contextului juridic și

faptic al litigiului și a motivelor de nelegalitate cu privire la actul

administrativ contestat, după are a arătat că hotărârea civilă atacată cu

recurs este lovită de nulitate pentru că a reținut greșit o serie de

împrejurări legate de termenul maxim de încheiere a negocierilor pentru

încheierea acordului de interconectare, conduita E.S. în procedura de

negociere, care a exclus culpa recurentei – reclamante în nerespectarea

termenului de 17 iulie 2012 și impunerea drept condiție a acceptării furnizării

serviciului

de interconectare în

rețeaua proprie a marcării traficului originat în rețeaua E.S.

În concluzie,

recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut greșit săvârșirea

cu vinovăție a faptelor pentru care a fost sancționată, cu toate că a negociat

cu bună credință și a dat curs solicitărilor formulate de către E.S. în funcție

de momentul la care au fost comunicate și precizate.

intimatei

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, A.N.C.O.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

arătând, după o expunere cronologică amănunțită a etapelor negocierilor care au

avut loc între R.C.S.R.D.S., G.T.S. și E.S., că

inițial, recurenta a condiționat încheierea acordului de interconectare

în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât și la puncte mobile,

în propria rețea de telefonie publică, de disponibilitatea furnizorului care ar

fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S., de a

marca apelurile originate în rețeaua E.S., pentru

ca, ulterior, să refuze încheierea

acordului

de interconectare cât timp E.S. nu a fost dispusă să accepte practicarea

tarifelor solicitate de recurentă

.

Răspunzând motivului privind

buna credință invocată de recurenta – reclamantă, intimata - pârâtă a arătat că

singurele tarife maximale stabilite de autoritatea de reglementare au fost cele

care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de conectare

furnizate, nu și cele care puteau fi percepute de E.S. pentru serviciile

furnizate de acest operator, cum în mod eronat încearcă recurenta să acrediteze

ideea. Astfel, chiar dacă prin Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 și

prin Decizia preșe

dintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012

s-a stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de

recurentă

pentru terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în

propria rețea, aceste decizii nu stabilesc și, în niciun caz, nu prevăd

posibilitatea recurentei de a impune altor furnizori nivelul maximal al

tarifelor care pot fi percepute de către aceștia pentru servi

cii de terminare a apelurilor în propriile rețele,

în relația lor cu R.C.S.R.D.S.

Referitor la

libertatea contractuală a furnizorilor de rețele publice de comunicații

electronice, intimata - pârâtă a invocat prevederile art. 45 din Constituția României

și art. 11 din O.U.G. nr. 111/2011, arătând că, în condițiile în care

legiuitorul a stabilit că libertatea economică a recurentei se poate desfășura

numai între limitele impuse prin deciziile de desemnare ca furnizor cu putere se

mnificativă, iar aceasta a ales să depășească

limita temporală referitoare la negocierea unui

acord de interconectare

în vederea furnizării serviciului de terminare a apelurilor în propria rețea,

decizia de sancționare contestată în prezenta cauză nu reprezintă altceva decât

instrumentul menit să asigure respectarea

voinței legiuitorului.

În

fine, cu privire la termenele limită pentru încheierea acordurilor de

interconectare, intimata - pârâtă a arătat că prin art. 17 alin. (1) din

Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012 pentru negocierea unui acord de

interconectare în

vederea terminării apelurilor la puncte mobile au fost stabilite 2 termene imperative,

în funcție de complexitatea demersurilor care trebuie realizate de furnizori în

vederea realizării interconectării rețelelor.

Astfel,

s-a apreciat că, în situația în care interconectarea celor două rețele

presupune e

fectuarea

tuturor demersurilor aferente obținerii unei legături fizice și logice între

rețelele

respective, negocierile derulate

între părți să se finalizeze într-un termen de maxim 45 de zile luc

rătoare,

iar în situația în care o parte componentă sau întreg ansamblul legăturii

fizice și logice dintre rețele există, negocierea dintre părți să se finalizeze

într-un termen de maxim 25 de zile lucrătoare.

În

speță, având în vedere faptul că asigurarea interconectării dintre rețeaua

recurentei și r

ețeaua E.S. urma să se realizeze prin intermediul unei

legături de interconectare d

eja existente cu G.T.S., în mod corect instanța de fond a

apreciat că termenul m

axim în care

recurenta era obligată să finalizeze negocierile în vederea terminării

apelurilor la p

uncte mobile este de numai 25 de zile lucrătoare [(fiind

aplicabilă teza a II-a a art. 17 alin. (l) di

n

Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012)], iar nu 45 de zile lucrătoare,

cum în mod greșit

susține recurenta.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută

în art. 145 alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2011, privind comunicațiile

electronice, este decizia nr. 836 din 16 octombrie 2012, a Președintelui A.N.C.O.M.,

privind constatarea contravenției și sancționarea S.C. R.C.S.R.D.S. S.A pentru

săvârșirea a două fapte:

-

Încălcarea obligațiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în

vederea terminării apelurilor

la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie prin

încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăși 45 de

zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art.

7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012,

care constituie

contravenția prevăzută de

dispozițiile art. 142 pct. 53 din O.U.G. nr.

111/2011, constând în

nerespectarea obligațiilor impuse în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din

același

act normativ.

- Încălcarea

obligațiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în vederea terminării

apelurilor la puncte mobile în propria rețea publică de telefonie prin

încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăși 25 de

zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art.

6 alin. (4) și art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia președintelui A.N.C.O.M.

nr. 106/2012, care constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 142 pct.

53 din O.U.G. nr. 111/2011, constând în nerespectarea obligațiilor impuse în

temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din același act normativ.

În motivarea deciziei

s-a reținut că

dispozițiile art. 7 alin. (5)

și cele ale art. 9 alin. (1) din Decizia președintelui A.N.A.R.C. nr. 89/2012

1

,

adoptate în

temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011,

instituie

obligația de a asigura oricărui

solicitant interconectarea rețelei publice

de telefonie pe care o operează, în vederea terminării apelurilor la

puncte fixe, în măsura în care solicitarea este rezonabilă și fezabilă din

punct de vedere tehnic, prin încheierea unui acord de

interconectare a

cărui negociere nu poate depăși 45 de zile lucrătoare de la data primirii de

către SC R.C.S.R.D.S. SA, a unei solicitări în acest sens.

De asemenea, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 6 alin. (4) și cele ale art. 17 alin. (1)

teza a II-a din Decizia

președintelui A.N.A.R.C.

nr. 106/2012

2

,

adoptate,

de asemenea, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr.

111/2011, potrivit cărora SC R.C.S.R.D.S. SA îi

incumbă obligația de a asigura oricărui solicitant

interconectarea rețelei publice de telefonie pe

care o operează, în vederea terminării apelurilor la

puncte mobile, în

măsura în care solicitarea este rezonabilă și fezabilă din punct de vedere

tehnic, iar, în cazul modificării sau completării unui acord de interconectare

deja existent, termenul de

negociere nu

poate depăși 25 de zile lucrătoare de la data primirii unei solicitări în acest

sens.

La stabilirea

situației de fapt au fost luate în considerare: adresa

SC E.S.M.V.N.O. SRL, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-17401/02

august 2012, prin care s-au adus la cunoștința A.N.C.O.M. unele

aspecte privind întârzierea încheierii de către SC

R.C.S.R.D.S. SA a unui acord de interconectare cu

acest furnizor, prin tranzitul rețelei publice de

telefonie operate de SC G.T.S.T. SRL; răspunsul SC R.C.S.R.D.S. SA, transmis

prin intermediul adresei nr.

20349

din 21 august 2012, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-18489 din 21 august 2012;

răspunsul SC G.T.S.T. SRL, transmis prin adresa nr. 76085 din 16 august 2012,

înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-

18266 din 16 august 2012, ca urmare

a solicitării de informații formulate de către A.N.C.O.M. în vederea

clarificării aspectelor susținute de SC E.S.M.V.N.O. SRL potrivit adresei

menționate mai sus.

Sentința primei

instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale ce reglementează

contravențiile stabilite în sarcina recurentei – reclamante și procedura de

negociere a tarifelor de interconectare, în raport cu situația de fapt

rezultată din înscrisurile administrate, instanța de control judiciar

împărtășind concluzia la care a ajuns judecătorul fondului.

Cu referire punctuală

la criticile ce au putut fi decelate din motivarea recursului reclamantei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit corect durata termenelor

maxime de negociere pentru încheierea acordului de interconectare în vederea terminării

apelurilor la puncte mobile, luând în considerare teza a II-a a art. 17 alin. (1)

din Decizia Președintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012,care, prin derogare de la termenul

de 45 de zile prevăzut pentru încheierea unui acord primar, stabilește un

termen de 25 de zile lucrătoare de la data primirii cererii în cazul modificării

sau completării unui acord de interconectare.

Or, calea aleasă

pentru interconectarea rețelelor operate de E.S. a fost aceea a încheierii unui

act adițional la acordul de interconectare încheiat între R.C.S.R.D.S. și G.T.S.T.

SRL și tranzitării rețelei operate deja de aceasta din urmă în temeiul

acordului de interconectare existent.

Sub aspectul

calculului termenelor, nu se poate reține un exces de putere al autorității

emitente, din actele dosarului rezultând că aceasta a luat în considerare numai

perioadele pentru care trenarea procedurii de negociere era imputabilă

recurentei - reclamante.

Invocarea

principiului simetriei în stabilirea condițiilor contractuale și a interesului

consumatorilor nu ar putea constitui argumente în sensul bunei credințe a recurentei

– reclamante, pentru că limitele conduitei contractuale a acesteia sunt determinate

de specificul poziției sale de furnizor cu putere semnificativă pe piețele

serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv mobile, în

virtutea căreia îi incumbă o serie de obligații menite să atenueze efectele asupra

concurentei pe piețele relevante, conform art. 92 și următoarele din O.U.G. nr.

111/2011.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC R.C.S.R.D.S. SA împotriva sentinței civile nr. 503 din 04

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2014.