ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4599/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N.C.I. SRL a chemat în judecată A.N.R.C.T.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea și anularea deciziei nr. 634/2008 emisă de președintele agenției pârâte. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia atacată, pârâta a desemnat SC N.C.I.

SRL ca fiind furnizor cu putere semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor telefonice la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie, impunând totodată în sarcina acesteia obligația de transparență, obligația de nediscriminare, obligația de furnizare a unor servicii și de acordare a accesului la anumite facilități, precum și obligația referitoare la controlul tarifelor în ceea ce privește interconectarea rețelei publice de telefonie cu rețelele publice de comunicații electronice, instalate, operate, controlate sau puse la dispoziție de către alți furnizori, în vederea terminării apelurilor la punctele fixe. Cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 634/2008, reclamanta a susținut că A.N.R.C.T.I.

încalcă în mod evident dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, dispoziții care stabilesc ca impunând unui operator obligațiile referitoare la recuperarea costurilor și controlul tarifelor autoritatea de reglementare va lua în considerare investiția făcută de operatorul în cauză și va permite existența unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ținând seama de riscurile asociate acestei investiții. Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a precizat că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile formale și substanțiale impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2489 din 10 iunie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC N.C.I. SRL București. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că A.N.R.C.T.I. a respectat atât Recomandarea C.E. 2007/879 și Instrucțiunile C.E., cât și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene atunci când a desemnat SC N.C.I. SRL ca având putere semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în rețeaua publică de telefonie operată de această societate. În concluzie, instanța de fond a reținut că în condițiile în care A.N.R.C.T.I.

a adoptat în mod nediscriminatoriu măsuri de reglementare în sarcina tuturor furnizorilor identificați ca având putere semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în propria rețea publică de telefonie, este evident că autoritatea a respectat principiul invocat de reclamantă. Numai în situația în care A.N.R.C.T.I. nu ar fi stabilit aceeași metodă de control al tarifelor și în ceea ce îi privește pe ceilalți 37 de operatori, s-ar fi putut reține încălcarea principiului amintit. Împotriva sentinței adoptate a declarat recurs reclamanta SC N.C.I. SRL București, criticând atât sentința civilă nr. 2489 din 10 iunie 2009, cât și încheierile din data de 05 noiembrie 2008 și din data de 29 aprilie 2009. Astfel, a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. susținând că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că, în loc să ia act că la termenul din data de 05 noiembrie 2008 s-a renunțat la cererea de suspendare a deciziei atacate, instanța de fond a înțeles să respingă cererea ca inadmisibilă. Referitor la soluția dată pe fondul cauzei, recurenta a invocat în mod generic dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., cerând instanței de recurs ca, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., să examineze cauza sub toate aspectele.

Din conținutul recursului formulat rezultă, în esență, următoarele critici: - în mod neîntemeiat, instanța de fond, prin încheierea din 29 aprilie 2009, a respins proba cu expertiza tehnică în domeniul telecomunicațiilor; - instanța de fond a ignorat faptul că, prin emiterea deciziei de către autoritatea publică intimată, activitatea societății comerciale a fost afectată în mod grav și iremediabil, așa cum rezultă din concluziile expertizei extrajudiciare depuse la dosar; - instanța de fond a reținut în mod greșit că societatea comercială recurentă este un operator cu putere semnificativă, contrar dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, fără ca recurenta să aibă în realitate o poziție dominantă, din moment ce deține o cotă de cca.

1,4% pe piața de telefonie fixă, ca număr de utilizatori, adică sub 0,5% din punct de vedere valoric; - instanța de fond a ignorat că decizia în litigiu încalcă dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 134/2006 și principiul nediscriminării în raport cu operatori precum SC C.R.M.T. SA, SC T. SA, SC R. SA, etc. Autoritatea publică intimată a depus întâmpinare prin care a combătut susținerile și criticile din recurs, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare. Referitor la critica privind încheierea din data de 05 noiembrie 2008, rezultă că este neîntemeiată, din moment ce, contrar celor susținute de societatea comercială recurentă, instanța de fond, prin dispozitivul încheierii a luat act de renunțarea recurentei-reclamante la cererea de suspendare a executării deciziei nr. 634/2008 emisă de președintele A.N.R.C.T.I.

În ceea ce privește critica soluției de respingere a probei cu efectuarea unei expertize tehnice judiciare, dată prin încheierea din data de 29 aprilie 2009, instanța de recurs reține că este neîntemeiată. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară de specialitate telecomunicații este nepertinentă, neconcludentă și neutilă cauzei, din moment ce, în calitate de instanță de contencios administrativ, fusese învestită și avea prerogative de control de legalitate asupra actului administrativ atacat - decizia nr. 634/2008.

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia soluției de respingere a acțiunii formulate pentru anularea deciziei nr. 634/2008; Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată anterior, prin decizia nr. 634/2008, societatea comercială recurentă a fost desemnată furnizor cu putere semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie. Prin aceeași decizie, societății comerciale recurente i-au fost impuse mai multe obligații, între care și obligația referitoare la controlul tarifelor, în ceea ce privește interconectarea rețelei publice de telefonie pe care o operează cu rețelele publice de comunicații electronice instalate, operate, controlate sau puse la dispoziție de către alți furnizori, în vederea terminării apelurilor la puncte fixe.

Totodată, potrivit art. 9 din decizia nr. 364/2008 s-a stabilit că tarifele medii, ce pot fi percepute de către recurentă pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, urmează să fie recalculate astfel încât nu vor putea depăși: - 1,15 eurocenți/minut în perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009; - 0,97 eurocenți/minut începând cu 01 iulie 2009. În criticile sale, aduse soluției recurate, societatea comercială recurentă a susținut, în principal, că instanța de fond și autoritatea de reglementare au reținut în mod nelegal că, în calitatea sa de operator în domeniul serviciilor de telecomunicații, ar avea statutul de furnizor cu putere semnificativă, din moment ce deține o cotă de cca.

1,4% pe piața de telefonie fixă, ca număr de utilizatori și 0,5% din punct de vedere valoric. Critica societății comerciale recurente nu are în vedere faptul că, în calitatea sa de operator, a fost desemnată ca furnizor cu putere semnificativă nu pe piața serviciilor de telefonie fixă, ci pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie. Or, în cadrul propriei rețele publice de telefonie, pe care nu o împarte cu nimeni, recurenta are o cotă de 100% în ceea ce privește serviciile de terminare la puncte fixe a apelurilor generate în alte rețele, având astfel o poziție dominantă. Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G.

nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, cu modificările și completările ulterioare „un furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piață dacă, individual sau împreună cu alți furnizori, se bucură pe piața respectivă de o poziție echivalentă dominantă.” Poziția dominantă este definită la alin. (2) al aceluiași articol, ca fiind acea situație în care un furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent față de concurenți, clienți și consumatori.

Or, în cazul de față, pe piața serviciilor de terminare la puncte fixe din propria rețea publică de telefonie a apelurilor generate în alte rețele publice de telefonie, societatea comercială recurentă, în calitatea sa de operator, deține o poziție dominantă și discreționară în ceea ce privește permiterea și condițiile accesului apelurilor inițializate în alte rețele publice de telefonie, pe piață pe care o deține în totalitate, deci în cotă de 100%. Astfel fiind, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod judicios, chiar dacă în alți termeni, ca fiind legală concluzia autorității de reglementare în ceea ce privește statutul de furnizor cu putere semnificativă al societății comerciale recurente, în raport cu piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie.

Criticile recurentei potrivit cărora instanța de fond nu a avut în vedere că emiterea deciziei atacate o afectează negativ din punct de vedere economic sunt de asemenea neîntemeiate. Așa cum se menționează în preambulul deciziei nr. 634/2008, acest act administrativ a fost emis ca urmare deciziei nr. 585/2008 privind identificarea piețelor relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, prin care a fost identificată ca piață relevantă din sectorul comunicațiilor electronice piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în rețeaua publică de telefonie operată de societatea comercială recurentă.

Or, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în perioada anterioară, societatea comercială recurentă a practicat, pe piața în discuție, tarife discriminatorii cuprinse între 0,00 eurocenți și 3,35 eurocenți/minut, ceea ce era lipsit de o fundamentare economică, obligând autoritatea de reglementare să intervină în scopul stabilirii unor tarife de interconectare fundamentate pe costuri, în raport cu tarifele maxime stabilite la 1,15 eurocenți/minut pentru perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009 și la 0,97 eurocenți/minut, începând cu 01 iulie 2009 și în continuare.

Deci, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că autoritatea publică intimată nu a urmărit, prin decizia emisă, să producă pagube societății comerciale recurente, ci a urmărit să reglementeze poziția dominantă deținută de acest operator pe piața serviciilor de terminare, la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie, a apelurilor generate în alte rețele publice de telefonie. Această reglementare a fost impusă de poziția dominantă deținută de societatea comercială recurentă și de necesitatea corectării/împiedicării abuzului de poziție dominantă în propria rețea, în ceea ce privește piața serviciilor de terminare a apelurilor generate în alte rețele publice de telefonie.

În ceea ce privește criticile potrivit cărora instanța nu a ținut seama de caracterul discriminatoriu al deciziei nr. 634/2008, acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate. Într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 134/2006 privind înființarea A.N.R.C.T.I., autoritatea intimată este datoare să respecte principiul nediscriminării în ceea ce privește tratamentul aplicat furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice, dispoziții care se regăsesc și la art. 6 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 29/2009, în vigoare în prezent.

Or, din actele dosarului rezultă că prin decizia nr. 585/2008 privind identificarea piețelor relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, au fost identificați alți 37 de operatori aflați în aceeași situație cu societatea comercială reclamantă, care au fost desemnați ca fiind furnizori cu putere semnificativă pe piața serviciilor respective, ceea ce dovedește faptul că autoritatea de reglementare a aplicat un tratament nediscriminatoriu. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii prin care societatea comercială reclamantă a cerut anularea deciziei nr. 634/2008, este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, astfel că va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.C.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2489 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.