ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4599/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC N.C.I. SRL a chemat în judecată

A.N.R.C.T.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

suspendarea și anularea deciziei nr. 634/2008 emisă de președintele agenției pârâte.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că prin decizia atacată, pârâta a desemnat SC N.C.I. SRL ca fiind furnizor

cu putere semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor telefonice

la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie, impunând totodată în sarcina

acesteia obligația de transparență, obligația de nediscriminare, obligația de furnizare

a unor servicii și de acordare a accesului la anumite facilități, precum și obligația

referitoare la controlul tarifelor în ceea ce privește interconectarea rețelei publice

de telefonie cu rețelele publice de comunicații electronice, instalate, operate,

controlate sau puse la dispoziție de către alți furnizori, în vederea terminării

apelurilor la punctele fixe.

Cu privire la cererea

de anulare a deciziei nr. 634/2008, reclamanta a susținut că A.N.R.C.T.I. încalcă

în mod evident dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele

publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea

acestora, dispoziții care stabilesc ca impunând unui operator obligațiile referitoare

la recuperarea costurilor și controlul tarifelor autoritatea de reglementare va

lua în considerare investiția făcută de operatorul în cauză și va permite existența

unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ținând seama de riscurile

asociate acestei investiții.

Referitor la cererea de

suspendare, reclamanta a precizat că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite

condițiile formale și substanțiale impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) raportat

la art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2489

din 10 iunie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC

N.C.I. SRL București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că A.N.R.C.T.I. a respectat atât

Recomandarea C.E. 2007/879 și Instrucțiunile C.E., cât și jurisprudența Curții de

Justiție a Uniunii Europene atunci când a desemnat SC N.C.I. SRL ca având putere

semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în

rețeaua publică de telefonie operată de această societate.

În concluzie, instanța

de fond a reținut că în condițiile în care A.N.R.C.T.I. a adoptat în mod nediscriminatoriu

măsuri de reglementare în sarcina tuturor furnizorilor identificați ca având putere

semnificativă pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în

propria rețea publică de telefonie, este evident că autoritatea a respectat principiul

invocat de reclamantă. Numai în situația în care A.N.R.C.T.I. nu ar fi stabilit

aceeași metodă de control al tarifelor și în ceea ce îi privește pe ceilalți 37

de operatori, s-ar fi putut reține încălcarea principiului amintit.

Împotriva sentinței adoptate

a declarat recurs reclamanta SC N.C.I. SRL București, criticând atât sentința civilă

nr. 2489 din 10 iunie 2009, cât și încheierile din data de 05 noiembrie 2008 și

din data de 29 aprilie 2009.

Astfel, a invocat motivul

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc. civ. susținând că instanța de fond

a dat ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că, în loc să ia act că la termenul din

data de 05 noiembrie 2008 s-a renunțat la cererea de suspendare a deciziei atacate,

instanța de fond a înțeles să respingă cererea ca inadmisibilă.

Referitor la soluția dată

pe fondul cauzei, recurenta a invocat în mod generic dispozițiile art. 299-316 C.

proc. civ., cerând instanței de recurs ca, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., să examineze cauza sub toate aspectele.

Din conținutul recursului

formulat rezultă, în esență, următoarele critici:

- în mod neîntemeiat,

instanța de fond, prin încheierea din 29 aprilie 2009, a respins proba cu expertiza

tehnică în domeniul telecomunicațiilor;

- instanța de fond a ignorat

faptul că, prin emiterea deciziei de către autoritatea publică intimată, activitatea

societății comerciale a fost afectată în mod grav și iremediabil, așa cum rezultă

din concluziile expertizei extrajudiciare depuse la dosar;

- instanța de fond a reținut

în mod greșit că societatea comercială recurentă este un operator cu putere semnificativă,

contrar dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare

a comunicațiilor, fără ca recurenta să aibă în realitate o poziție dominantă, din

moment ce deține o cotă de cca. 1,4% pe piața de telefonie fixă, ca număr de utilizatori,

adică sub 0,5% din punct de vedere valoric;

- instanța de fond a ignorat

că decizia în litigiu încalcă dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. c) din O.U.G.

nr. 134/2006 și principiul nediscriminării în raport cu operatori precum SC C.R.M.T.

SA, SC T. SA, SC R. SA, etc.

Autoritatea publică intimată

a depus întâmpinare prin care a combătut susținerile și criticile din recurs, susținând,

în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat

și va fi respins ca atare.

Referitor la critica privind

încheierea din data de 05 noiembrie 2008, rezultă că este neîntemeiată, din moment

ce, contrar celor susținute de societatea comercială recurentă, instanța de fond,

prin dispozitivul încheierii a luat act de renunțarea recurentei-reclamante la cererea

de suspendare a executării deciziei nr. 634/2008 emisă de președintele A.N.R.C.T.I.

În ceea ce privește critica

soluției de respingere a probei cu efectuarea unei expertize tehnice judiciare,

dată prin încheierea din data de 29 aprilie 2009, instanța de recurs reține că este

neîntemeiată.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod corect că administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară de

specialitate telecomunicații este nepertinentă, neconcludentă și neutilă cauzei,

din moment ce, în calitate de instanță de contencios administrativ, fusese învestită

și avea prerogative de control de legalitate asupra actului administrativ atacat

- decizia nr. 634/2008.

În ceea ce privește legalitatea

și temeinicia soluției de respingere a acțiunii formulate pentru anularea deciziei

nr. 634/2008;

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată anterior, prin decizia nr. 634/2008, societatea

comercială recurentă a fost desemnată furnizor cu putere semnificativă pe piața

serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de

telefonie.

Prin aceeași decizie,

societății comerciale recurente i-au fost impuse mai multe obligații, între care

și obligația referitoare la controlul tarifelor, în ceea ce privește interconectarea

rețelei publice de telefonie pe care o operează cu rețelele publice de comunicații

electronice instalate, operate, controlate sau puse la dispoziție de către alți

furnizori, în vederea terminării apelurilor la puncte fixe.

Totodată, potrivit

art. 9 din decizia nr. 364/2008 s-a stabilit că tarifele medii, ce pot fi percepute

de către recurentă pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării

apelurilor la puncte fixe, urmează să fie recalculate astfel încât nu vor putea

depăși:

- 1,15 eurocenți/minut

în perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009;

- 0,97 eurocenți/minut

începând cu 01 iulie 2009.

În criticile sale, aduse

soluției recurate, societatea comercială recurentă a susținut, în principal, că

instanța de fond și autoritatea de reglementare au reținut în mod nelegal că, în

calitatea sa de operator în domeniul serviciilor de telecomunicații, ar avea statutul

de furnizor cu putere semnificativă, din moment ce deține o cotă de cca. 1,4% pe

piața de telefonie fixă, ca număr de utilizatori și 0,5% din punct de vedere valoric.

Critica societății comerciale

recurente nu are în vedere faptul că, în calitatea sa de operator, a fost desemnată

ca furnizor cu putere semnificativă nu pe piața serviciilor de telefonie fixă, ci

pe piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică

de telefonie.

Or, în cadrul propriei

rețele publice de telefonie, pe care nu o împarte cu nimeni, recurenta are o cotă

de 100% în ceea ce privește serviciile de terminare la puncte fixe a apelurilor

generate în alte rețele, având astfel o poziție dominantă.

Potrivit art. 33

alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor,

cu modificările și completările ulterioare „un furnizor de rețele sau de servicii

de comunicații electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită

piață dacă, individual sau împreună cu alți furnizori, se bucură pe piața respectivă

de o poziție echivalentă dominantă.”

Poziția dominantă este

definită la alin. (2) al aceluiași articol, ca fiind acea situație în care un furnizor

de rețele sau de servicii de comunicații electronice este capabil, într-o măsură

apreciabilă, să se comporte independent față de concurenți, clienți și consumatori.

Or, în cazul de față,

pe piața serviciilor de terminare la puncte fixe din propria rețea publică de telefonie

a apelurilor generate în alte rețele publice de telefonie, societatea comercială

recurentă, în calitatea sa de operator, deține o poziție dominantă și discreționară

în ceea ce privește permiterea și condițiile accesului apelurilor inițializate în

alte rețele publice de telefonie, pe piață pe care o deține în totalitate, deci

în cotă de 100%.

Astfel fiind, instanța

de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod judicios, chiar dacă în alți

termeni, ca fiind legală concluzia autorității de reglementare în ceea ce privește

statutul de furnizor cu putere semnificativă al societății comerciale recurente,

în raport cu piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria

rețea publică de telefonie.

Criticile recurentei potrivit

cărora instanța de fond nu a avut în vedere că emiterea deciziei atacate o afectează

negativ din punct de vedere economic sunt de asemenea neîntemeiate.

Așa cum se menționează

în preambulul deciziei nr. 634/2008, acest act administrativ a fost emis ca urmare

deciziei nr. 585/2008 privind identificarea piețelor relevante ale serviciilor de

terminare a apelurilor la puncte fixe, prin care a fost identificată ca piață relevantă

din sectorul comunicațiilor electronice piața serviciilor de terminare a apelurilor

la puncte fixe în rețeaua publică de telefonie operată de societatea comercială

recurentă.

Or, din actele aflate

la dosarul cauzei, rezultă că, în perioada anterioară, societatea comercială recurentă

a practicat, pe piața în discuție, tarife discriminatorii cuprinse între 0,00 eurocenți

și 3,35 eurocenți/minut, ceea ce era lipsit de o fundamentare economică, obligând

autoritatea de reglementare să intervină în scopul stabilirii unor tarife de interconectare

fundamentate pe costuri, în raport cu tarifele maxime stabilite la 1,15 eurocenți/minut

pentru perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009 și la 0,97 eurocenți/minut, începând

cu 01 iulie 2009 și în continuare.

Deci, instanța de recurs

reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că autoritatea publică intimată

nu a urmărit, prin decizia emisă, să producă pagube societății comerciale recurente,

ci a urmărit să reglementeze poziția dominantă deținută de acest operator pe piața

serviciilor de terminare, la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie,

a apelurilor generate în alte rețele publice de telefonie.

Această reglementare a

fost impusă de poziția dominantă deținută de societatea comercială recurentă și

de necesitatea corectării/împiedicării abuzului de poziție dominantă în propria

rețea, în ceea ce privește piața serviciilor de terminare a apelurilor generate

în alte rețele publice de telefonie.

În ceea ce privește criticile

potrivit cărora instanța nu a ținut seama de caracterul discriminatoriu al deciziei

nr. 634/2008, acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Într-adevăr, potrivit

art. 5 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 134/2006 privind înființarea A.N.R.C.T.I.,

autoritatea intimată este datoare să respecte principiul nediscriminării în ceea

ce privește tratamentul aplicat furnizorilor de rețele și servicii de comunicații

electronice, dispoziții care se regăsesc și la art. 6 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 29/2009, în vigoare în prezent.

Or, din actele dosarului

rezultă că prin decizia nr. 585/2008 privind identificarea piețelor relevante ale

serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, au fost identificați alți

37 de operatori aflați în aceeași situație cu societatea comercială reclamantă,

care au fost desemnați ca fiind furnizori cu putere semnificativă pe piața serviciilor

respective, ceea ce dovedește faptul că autoritatea de reglementare a aplicat un

tratament nediscriminatoriu.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii

prin care societatea comercială reclamantă a cerut anularea deciziei nr. 634/2008,

este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, astfel că va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC N.C.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2489 din 10 iunie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.