ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2007 pe

rolul Curții de Apel București, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Sănătății Publice, solicitând obligarea acesteia să emită ordinul de

confirmare a reclamantei, ca rezident în specialitatea medicină de familie, și documentația

necesară pentru punerea în aplicare a ordinului, precum și transmiterea acestei

documentații organelor abilitate să o pună în practică.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a participat la examenul de rezidențiat sesiunea noiembrie

2005 și că a avut punctaj de promovare, însă prin Ordinul Ministrului Sănătății

nr. 1000/2005 s-a restricționat încadrarea la cerere în rezidențiatul medicină de

familie, doar pentru licențiații anului 2005.

Prin sentința civilă

nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a anulat Ordinul Ministrului Sănătății

nr. 1000/2005, în ceea ce privește prima parte a prevederilor pct. 22.1 Cap. VII,

și anume pentru absolvenții facultății de medicină promoția 2005, și a fost obligat

pârâtul să emită ordinul de confirmare în rezidențiat a reclamanților.

Reclamanta, apreciind

că intenția sa este similară cu cea conținută în hotărârea judecătorească sus-menționată,

solicită a-i fi emis ordinul de confirmare, întrucât prin adresa din 15 martie 2007,

pârâta a refuzat soluționarea cererii.

Pârâtul a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, deoarece confirmarea

în rezidențiatul medicină de familie ar fi trebuit să fie cerută în termen de 30

de zile de la afișarea rezultatelor examenului.

Pe fondul cererii, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, ordinul nr. 1000/2005 este legal

și nu restrânge exercițiul unor drepturi.

Instanța de fond a respins

excepția tardivității formulării acțiunii prin încheierea de ședință din 12 iunie

2007.

Prin sentința civilă

nr. 1739 din 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2739/2/2007, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată și a obligat

pârâtul la emiterea ordinului de confirmare a reclamantei ca rezident în specialitatea

medicină de familie și a documentației necesare în vederea punerii în aplicare.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că prin sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006

a fost anulat Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 în ceea ce privește referirea

la promoția 2005, iar situația reclamantei este similară cu a reclamanților din

acea cauză.

S-a mai reținut că reclamanta

nu trebuia să solicite anularea parțială a ordinului nr. 1000/2005 în cauza de față,

dreptul său decurgând din lege, respectiv din art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2007,

modificată și completată prin Legea nr. 463/2004, care stipulează că începând cu

promoția 2005 de absolvenți licențiați ai facultăților de medicină, candidații care

la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita

de locuri publicate la grupa specialității la care au participat, sunt confirmați

la cerere ca rezidenți medicină de familie.

Refuzul pârâtului a fost

considerat de instanța de fond ca fiind nejustificat.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Se apreciază că instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii.

În opinia recurentului,

dreptul intimatei-reclamante de a solicita, pe calea plângerii prealabile, recunoașterea

unui drept și emiterea ordinului de confirmare în rezidențiat, se putea face în

termen de 30 de zile de la data afișării răspunsurilor la rezidențiat.

Pe fondul cauzei recurentul

consideră că nepublicarea hotărârii judecătorești în M. Of. duce la nelegalitatea

luării ca punct de plecare pentru formularea acțiunii, data pronunțării sentinței

civile nr. 1027/2006.

Curtea de Apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de recurent prin întâmpinare, și

anume cele referitoare la obligația instanței de a se pronunța asupra legalității

ordinului nr. 1000/2005, chiar dacă o altă instanță s-a pronunțat într-o cauză similară.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond s-a pronunțat

asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii prin încheierea de ședință

din 12 iunie 2007, respingând-o.

Soluția nu a fost motivată,

urmând ca instanța de recurs să suplinească considerentele acesteia.

Obiectul acțiunii îl reprezintă

refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantei, art. 2

alin. (7) lit. h) din Legea nr. 554/204, nemodificată, în vigoare la data formulării

acțiunii [în prezent refuzul nejustificat se regăsește la art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007].

Este greșită aprecierea

recurentului în sensul că termenul pentru promovarea acțiunii trebuia calculat de

la data afișării rezultatelor concursului.

La acea dată erau în vigoare

prevederile pct. 22.1 al Cap. VII din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005,

ce nu permiteau reclamantei să formuleze o asemenea cerere.

Sentința civilă nr. 1027

din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, definitivă și irevocabilă s-a pronunțat asupra prevederilor sus-menționate

în sensul anulării acestora.

Anularea operează pentru

toate persoanele aflate în aceeași situație cu reclamanții din proces, deoarece

actul administrativ atacat este normativ.

Orice persoană interesată

se poate prevala de dispozițiile hotărârii judecătorești.

Nu are relevanță în speță

că sentința nu a fost publicată în M. Of. al României, deoarece publicarea are efect

de opozabilitate față de terți, iar recurentul nu este un terț, ci este partea în

contradictoriu cu care s-a pronunțat această hotărâre.

Recurentul nu poate invoca

republicarea hotărârii drept apărare în prezentul dosar.

În cauza de față nu mai

este necesară pronunțarea asupra anulării aceluiași ordin, deoarece, cum s-a mai

afirmat, actul atacat este normativ, iar anularea este opozabilă erga omnes.

Reclamanta are dreptul

să se folosească în cauza sa de efectele hotărârii judecătorești fără a mai solicita

anularea aceluiași act.

Analizând situația de

fapt, se ajunge la concluzia că o soluția contrară ar fi discriminatorie față de

persoanele aflate în aceeași situație cu reclamanții din Dosarul nr. 927/2/2006

al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Mai mult, prevederile

O.U.G. nr. 58/2007, act normativ superior ordinului nr. 1000/2005, permiteau ca

toți participanții la rezidențiat care au obținut punctajul de promovare să poată

fi confirmați ca rezidenți în specialitatea medicină de familie.

Față de acestea, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., urmează să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 1739 din 19 iunie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.