ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2007 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând obligarea acesteia să emită ordinul de confirmare a reclamantei, ca rezident în specialitatea medicină de familie, și documentația necesară pentru punerea în aplicare a ordinului, precum și transmiterea acestei documentații organelor abilitate să o pună în practică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a participat la examenul de rezidențiat sesiunea noiembrie 2005 și că a avut punctaj de promovare, însă prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 s-a restricționat încadrarea la cerere în rezidențiatul medicină de familie, doar pentru licențiații anului 2005. Prin sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a anulat Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, în ceea ce privește prima parte a prevederilor pct. 22.1 Cap. VII, și anume pentru absolvenții facultății de medicină promoția 2005, și a fost obligat pârâtul să emită ordinul de confirmare în rezidențiat a reclamanților.

Reclamanta, apreciind că intenția sa este similară cu cea conținută în hotărârea judecătorească sus-menționată, solicită a-i fi emis ordinul de confirmare, întrucât prin adresa din 15 martie 2007, pârâta a refuzat soluționarea cererii. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, deoarece confirmarea în rezidențiatul medicină de familie ar fi trebuit să fie cerută în termen de 30 de zile de la afișarea rezultatelor examenului. Pe fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, ordinul nr. 1000/2005 este legal și nu restrânge exercițiul unor drepturi.

Instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii prin încheierea de ședință din 12 iunie 2007. Prin sentința civilă nr. 1739 din 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2739/2/2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtul la emiterea ordinului de confirmare a reclamantei ca rezident în specialitatea medicină de familie și a documentației necesare în vederea punerii în aplicare. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a fost anulat Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 în ceea ce privește referirea la promoția 2005, iar situația reclamantei este similară cu a reclamanților din acea cauză.

S-a mai reținut că reclamanta nu trebuia să solicite anularea parțială a ordinului nr. 1000/2005 în cauza de față, dreptul său decurgând din lege, respectiv din art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2007, modificată și completată prin Legea nr. 463/2004, care stipulează că începând cu promoția 2005 de absolvenți licențiați ai facultăților de medicină, candidații care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita de locuri publicate la grupa specialității la care au participat, sunt confirmați la cerere ca rezidenți medicină de familie. Refuzul pârâtului a fost considerat de instanța de fond ca fiind nejustificat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii. În opinia recurentului, dreptul intimatei-reclamante de a solicita, pe calea plângerii prealabile, recunoașterea unui drept și emiterea ordinului de confirmare în rezidențiat, se putea face în termen de 30 de zile de la data afișării răspunsurilor la rezidențiat. Pe fondul cauzei recurentul consideră că nepublicarea hotărârii judecătorești în M. Of. duce la nelegalitatea luării ca punct de plecare pentru formularea acțiunii, data pronunțării sentinței civile nr. 1027/2006. Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de recurent prin întâmpinare, și anume cele referitoare la obligația instanței de a se pronunța asupra legalității ordinului nr. 1000/2005, chiar dacă o altă instanță s-a pronunțat într-o cauză similară.

Recursul este nefondat. Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii prin încheierea de ședință din 12 iunie 2007, respingând-o. Soluția nu a fost motivată, urmând ca instanța de recurs să suplinească considerentele acesteia. Obiectul acțiunii îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantei, art. 2 alin. (7) lit. h) din Legea nr. 554/204, nemodificată, în vigoare la data formulării acțiunii [în prezent refuzul nejustificat se regăsește la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007]. Este greșită aprecierea recurentului în sensul că termenul pentru promovarea acțiunii trebuia calculat de la data afișării rezultatelor concursului.

La acea dată erau în vigoare prevederile pct. 22.1 al Cap. VII din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, ce nu permiteau reclamantei să formuleze o asemenea cerere. Sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă s-a pronunțat asupra prevederilor sus-menționate în sensul anulării acestora. Anularea operează pentru toate persoanele aflate în aceeași situație cu reclamanții din proces, deoarece actul administrativ atacat este normativ. Orice persoană interesată se poate prevala de dispozițiile hotărârii judecătorești. Nu are relevanță în speță că sentința nu a fost publicată în M. Of. al României, deoarece publicarea are efect de opozabilitate față de terți, iar recurentul nu este un terț, ci este partea în contradictoriu cu care s-a pronunțat această hotărâre.

Recurentul nu poate invoca republicarea hotărârii drept apărare în prezentul dosar. În cauza de față nu mai este necesară pronunțarea asupra anulării aceluiași ordin, deoarece, cum s-a mai afirmat, actul atacat este normativ, iar anularea este opozabilă erga omnes. Reclamanta are dreptul să se folosească în cauza sa de efectele hotărârii judecătorești fără a mai solicita anularea aceluiași act. Analizând situația de fapt, se ajunge la concluzia că o soluția contrară ar fi discriminatorie față de persoanele aflate în aceeași situație cu reclamanții din Dosarul nr. 927/2/2006 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Mai mult, prevederile O.U.G. nr. 58/2007, act normativ superior ordinului nr. 1000/2005, permiteau ca toți participanții la rezidențiat care au obținut punctajul de promovare să poată fi confirmați ca rezidenți în specialitatea medicină de familie.

Față de acestea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 1739 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.