ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 mai 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe pârât să emită ordinul prin care să o confirme ca rezident în specialitatea medicină de familie, să întocmească documentația necesară punerii în aplicare a ordinului respectiv și să transmită această documentație organelor abilitate cu punerea în aplicare a ordinului.

În motivare, reclamanta a arătat că a participat la examenul de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2005 și a obținut punctaj de promovare, însă nu a fost confirmată ca rezident în specialitatea medicină de familie, întrucât potrivit dispozițiilor pct. 22.1 din Metodologia pentru desfășurarea concursului de rezidențiat în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005, puteau fi confirmați ca rezidenți în medicina de familie numai candidații - absolvenți ai facultăților de medicină promoția 2005 care la concursul de rezidențiat au obținut punctajul de promovare, dar nu s-au clasificat în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialitate la care au participat.

A mai arătat reclamanta că prevederile pct. 22.1 din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005 au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G.

nr. 58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar, modificată și completată prin Legea nr. 463/2004, potrivit cărora are dreptul să fie confirmată ca rezident în specialitatea medicină de familie, ca urmare a obținerii punctajul de promovare la concursul de rezidențiat, sesiunea 20 noiembrie 2005. Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 4570 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1363 din 6 mai 2008, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice să emită ordinul de confirmare a reclamantei în rezidențiat „medicină de familie" și să emită și documentația necesară punerii în aplicare a ordinului.

Curtea de Apel l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.504 lei, onorariu avocațial și taxă de timbru. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că este nelegal refuzul Ministerului Sănătății Publice de a o confirma pe reclamantă ca rezident în specialitatea medicină de familie, în condițiile în care, așa cum rezultă din probele cauzei, C.L. a obținut punctaj de promovare la concursul de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2005, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2001, în condițiile în care prevederile pct. 22.1 din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005 au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1363 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul trebuia să aplice sentința prin care a fost anulat Ordinul nr. 1000/2005, deoarece hotărârea judecătorească nu a fost publicată în Monitorul Oficial conform art. 23 din Legea nr. 554/2004. Refuzul recurentului de a recunoaște reclamantei - intimate dreptul solicitat nu este nelegal, în raport de data la care s-a formulat acțiunea și luând ca punct de plecare chiar data anulării parțiale a Ordinului nr. 1000/2005.

Instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, lăsând necombătute argumentele invocate cu privire la legalitate Ordinului nr. 1000/2005. Recursul este nefondat. Instanța de fond și-a motivat hotărârea pronunțată în raport de nerespectarea de către recurentul - pârât a prevederilor art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 58/2001, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală, în sectorul sanitar, așa cum au fost modificate de Legea nr. 463/2004. Prevederile arătate nu fac distincție după anul în care a fost absolvită facultatea sau după anul dobândirii diplomei de licență, astfel încât rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Chestiunea aplicării sau neaplicării sentinței civile nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 prin care s-a anulat Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005 a reprezentat pentru instanța fondului doar un argument în plus pentru motivarea soluției adoptate. Curtea de Apel a invocat practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința recunoașterii dreptului de confirmare ca rezident în specialitatea medicină de familie a tuturor candidaților care îndeplinesc prevederile art. 6 alin. (3) din O.G .nr. 58/2001 și ulterior ale Legii nr. 463/2004. În cauză nu mai poate fi reiterată problema datei formulării cererii, care a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 4570 din 27 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3884/2/2007.

Nu are relevanță în speță împrejurarea nepublicării hotărârii de anulare parțială a Ordinului nr. 1000/2005, deoarece publicarea are efect de opozabilitate față de terți, iar recurentul nu este un terț, ci este partea în contradictoriu cu care s-a pronunțat hotărârea. Reclamanta are dreptul să se folosească în cauza sa de efectele hotărârii judecătorești sus menționate fără a mai solicita anularea aceluiași act. Analizând situația de fapt, se ajunge la concluzia că o soluție contrară ar fi discriminatorie față de persoanele aflate în aceeași situație cu reclamanții din dosarul în care s-a anulat parțial Ordinul nr. 1000/2005 (dosar nr. 927/2/2006 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ).

Dată fiind identitatea dreptului pretins de reclamanta - intimată din cauza de față, instanța de recurs nu a găsit nici un motiv pentru a se îndepărta de practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, preluând din cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 364 din 31 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr. 2730/2/2007 argumente comune ambelor dosare. Față de aceasta, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a se respinge recursul, critica adusă sentinței primei instanțe fiind nefondată. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 1363 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul - pârât la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - reclamante. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.