ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.F.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice solicitând anularea adresei emisă de pârât cu nr. VIIId/EN/9633 din 19 septembrie 2007; recunoașterea dreptului reclamantei de a fi încadrată la cerere în rezidențiat medicină de familie cu respectarea O.U.G. nr. 58/2001, cu modificările ulterioare și obligarea Ministerului Sănătății Publice să emită ordin de confirmare rezidențiat pentru reclamantă. În motivarea acțiunii s-a arătat că în luna noiembrie 2005 reclamanta a participat la concursul de rezidențiat organizat de M.S.P., examen la care a obținut punctaj de promovare, respectiv 562 punte, fără însă a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea în cadrul căreia a candidat.

Din punctul 22 pct.1 din Cap.VII al OMS nr. 1000/2005, pârâta a schimbat ipoteza avută în vedere de lege și a restrâns în mod nelegal categoria candidaților care au obținut un punctaj de promovare dar nu s-au calificat în limita locurilor publicate la grupa de specialități la care au participat numai la candidații absolvenți ai facultății în anul 2005, cu licența în anul 2005 și care vor fi confirmați la cerere ca medic de familie. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1027 din 10 mai 2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat nelegalitatea părții introductive a pct. 22 pct. 1 din Capitolul VII din OMS nr. 100/2005 și a anulat această parte, recunoscând reclamanților din acel dosar dreptul de a fi încadrați la cerere în rezidențiat medicină de familie.

Susține reclamanta că deși s-a adresat cu memoriu pârâtului, în vederea recunoașterii dreptului de a fi numită la cerere ca medic de familie, pârâtul refuză motivat de faptul că anularea OMS nr. 100/2005 s-a făcut numai în raport cu reclamanții din dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1027/2006. Prin sentința nr. 3164 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.F.M., a anulat actul emis de MSP nr.VIIId/EN/9633 din 19 septembrie 2007, a recunoscut dreptul reclamantei de a fi încadrată, la cerere, în rezidențiat medicină de familie, cu respectarea O.U.G. nr. 58/2001, a obligat pârâtul să emită un ordin de confirmare în rezidențiat pentru reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, răspunsul pârâtului concretizat în adresa emisă de sub nr. VIIId/ EN/9633 din 19 septembrie 2007 apare ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantei căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2001, în ceea ce privește confirmarea la cerere ca rezident medicină de familie, neavând importanță anul absolvirii sau anul obținerii licenței.

Față de împrejurarea că reclamanta în luna noiembrie 2005 a participat la concursul de rezidențiat organizat de MSP, examen la care a obținut punctaj de promovare, respectiv 562 puncte, fără însă a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea în cadrul căreia a candidat, instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. i) raportat la alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia s-au susținut, în esență, următoarele: 1. Prima instanță a pronunțat o hotărâre fără să verifice tardivitatea formulării cererii reclamantei, care constituie plângerea prealabilă. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile O.U.G. nr. 58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „începând cu promoția 2005 de absolvenți licențiați ai facultăților de medicină, candidații care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialități la care au participat sunt confirmați, la cerere, ca rezidenți medicină de familie”.

Prin urmare, dacă aceasta dorea să obțină confirmarea ca medic de familie, trebuia să solicite acest lucru în termen de 30 de zile de la data afișării rezultatelor de la rezidențiat. În anul 2005, examenul de rezidențiat a fost susținut în data de 20 noiembrie, rezultatele fiind afișate cu două zile mai târziu, astfel încât introducerea cererii numai în luna septembrie 2007 face acțiunea inadmisibilă. 2. Prevederile OMS nr. 1000/2005 se încadrează în limitele legii și nu realizează o restrângere a unor drepturi, sintagma „promoția 2005” utilizată la pct. 22 pct. 1 din Cap. VII având în vedere anul absolvirii și nu un moment temporal, substantivul „promoție” indicând o serie de absolvenți. De altfel, susține recurentul, pentru promoțiile anterioare s-au aplicat prevederile legale existente la acel moment și de care aceștia au beneficiat.

Astfel, art. 7 din Legea nr. 41/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2001 a reglementat o stagiatură cu o durată de un an, stagiatură desființată începând cu promoția 2005 prin Legea nr. 463/2004, drepturile medicilor fiind diferite, așadar, anterior și după anul 2005. Legea nr. 463/2004 a aliniat modalitatea de obținere a dreptului de liberă practică în profesia de medic, medic dentist și farmacist la normele europene prin desființarea stagiaturii de un an, începând cu anul 2005 de absolvenți UMF și acordarea în cazul acestora a dreptului de exercitare a profesiei după confirmarea ca specialiști. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat de recurent și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, pentru considerentele în continuare arătate. O.U.G. nr. 58/2001, aprobată prin Legea nr. 41/2002, cu modificările și completările ulterioare, reglementează organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar. Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din acest act normativ, rezidențiatul, ca formă de pregătire postuniversitară a absolvenților licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie, este organizat conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Acesta se organizează anual, sub forma rezidențiatului pe loc și/ sau a rezidențiatului pe post, în funcție de numărul necesar de specialiști reținut pe țară de Ministerul Sănătății, în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală. În conformitate cu dispozițiile art.6 din același act normativ, înscrierea la concursurile de rezidențiat se poate face și imediat după promovarea examenului de licență sau/ și înaintea finalizării anului de stagiatură, în vederea asigurării obținerii specializării la vârste mai apropiate de tendințele actuale ale standardelor internaționale. Absolvenții licențiați în condițiile alin. (1), anterior anului 2005, dobândesc dreptul de liberă practică după un an de rezidențiat, conform prevederilor legale anterioare.

Începând cu promoția 2005 de absolvenți licențiați, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist. De asemenea, începând cu aceeași promoție, absolvenții licențiați care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare dar nu se clasifică în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialități la care au participat, sunt confirmați, la cerere, ca rezidenți medicină de familie. Potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2001, absolvenții licențiați anterior promoției 2005 efectuează stagiatura cu durata de un an, conform metodologiei MS și dobândesc dreptul de liberă practică la finalizarea acesteia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) această categorie de absolvenți obține statutul de medic, medicină generală, stomatologie, farmacie, la aceeași dată.

Metodologia pentru desfășurarea concursului de rezidențiat, sesiunea 20 noiembrie 2005 a fost aprobată prin Ordinul nr. 1000/2005 al Ministrului Sănătății. Potrivit pct. 22.1 din această metodologie, pentru absolvenții facultăților de medicină promoția 2005 (absolvirea facultății în anul 2005, cu licență în 2005) candidații care la concursul de rezidențiat au obținut punctajul de promovare, dar nu s-au calificat în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialitate la care au participat, vor fi confirmați, la cerere, ca rezidenți în medicina de familie, această redistribuire având loc după ce se repartizează cei reușiți în limita locurilor publicate pentru fiecare grupă de specialități, pe baza unui punctaj ponderat, calculat în funcție de punctajul obținut în concurs de către comisia comună zonală de rezidențiat și validat de comisia centrală de rezidențiat.

Rezultă din aceste prevederi legale că redistribuirea către medicina de familie se poate face numai pe baza unei astfel de opțiuni a candidatului interesat, exprimată expres anterior confirmării rezultatelor concursului național prin ordin al ministrului sănătății, act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ, cu respectarea condițiilor impuse prin art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., pentru corecta sesizare a instanței specializate. Reclamanta nu a formulat cerere pentru a fi confirmată ca rezident în medicina de familie, anterior confirmării rezultatelor concursului național și nu a înțeles să atacate ordinul de confirmare, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv după parcurgerea etapei obligatorii a procedurii prealabile, ce se impunea a fi declanșată în termenul prevăzut de art. 7 din această lege.

Invocând ca temei sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă la data de 15 septembrie 2006, reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătății numai la data de 12 septembrie 2007 solicitând aprobarea confirmării sale ca medic rezident în medicina de familie, motivat de faptul că alți participanți aflați în aceeași situație au obținut câștig de cauză, întrucât prin respectiva hotărâre s-a dispus și anularea parțială a OMS nr. 1000/2005 în ceea ce privește prima parte a prevederilor pct. 22.1 al Cap. VII și anume „pentru absolvenții facultății de medicină promoția 2005 (absolvirea facultății în anul 2005, cu licență în 2005). Nu poate fi contestat faptul că, raportat la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, soluția astfel adoptată în privința anulării parțiale a Metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 1000/2005, cu consecința păstrării tuturor celorlalte condiții conforme, de altfel, celor impuse de O.U.G.

nr. 58/200, este general obligatorie, dar aceasta nu înseamnă că pentru valorificarea pretinselor drepturi dobândite ca urmare a concursului organizat la data de 20 noiembrie 2005 se poate acționa oricând, cu nesocotirea dispozițiilor procedurale impuse de Legea nr. 554/2004. Prin urmare, acceptând teza că dreptul reclamantei s-a născut numai la data când respectiva hotărâre a devenit irevocabilă, se impunea ca reclamanta să se adreseze autorității emitente a actului de confirmare a rezultatelor respectivului concurs, cu respectarea condițiilor impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004, declanșând recursul grațios pentru a obține revocarea parțială a ordinului de confirmare a rezultatelor concursului, în termenul astfel instituit.

Cum reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătății numai la data de 12 septembrie 2007 la mult timp după expirarea respectivului termen, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru tardivitatea plângerii prealabile.

Se impune evident și precizarea că jurisprudența invocată de reclamanta-intimată nu este de natură a justifica adoptarea unei alte soluții în cauză, în condițiile în care persoanele aflate în situații similare au acționat pentru valorificarea drepturilor pretinse imediat după finalizarea concursului sau după ce hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea parțială a OMS nr. 1000/2005, a devenit irevocabilă, cu respectarea condițiilor procedurale prevăzute de lege, al căror caracter obligatoriu nu este înlăturat prin dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituția României republicată, întrucât nici o normă constituțională nu interzice ca, prin lege specială să se instituie o procedură prealabilă, fără caracter jurisdicțional, așa cum este procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 3164 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei pentru tardivitatea plângerii prealabile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.