ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 februarie 2008, reclamanta M.M. a solicitat anularea adresei nr. VIIId/27486 din 24 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice, recunoașterea dreptului de a fi încadrată la cerere în rezidențiat, medicina de familie, cu respectarea O.U.G. nr. 58/2001 și obligarea pârâtului să emită ordinul de confirmare în rezidențiat. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta în luna noiembrie 2005 a participat la concursul de rezidențiat organizat de pârât, examen la care a obținut punctaj de promovare, însă fără a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea la care a candidat.

Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat nelegalitatea părții introductive a pct. 22 pct. 1 din Cap. VII din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 și a anulat această parte, recunoscând reclamanților dreptul de a fi încadrați la cerere, în rezidențiat medicina de familie. In aceste condiții reclamanta s-a adresat cu o plângere prealabilă la data de 17 decembrie 2007 pârâtului în vederea recunoașterii dreptului de a fi numită la cerere, ca medic de familie, însă pârâta nu a răspuns în mod direct acestei solicitări. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității acțiunii și pe fond, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a arătat că reclamanta a mai formulat o cerere cu obiect identic, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3327 din 13 decembrie 2007. Pârâtul a invocat și excepția tardivității introducerii cererii administrative prealabile, în sensul că reclamanta trebuia să formuleze plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data afișării rezultatelor de la rezidențiat. Pe fond, s-a arătat că nu se poate reține că prin ordinul menționat se restrânge exercițiul unor drepturi. Prevederile lui se încadrează în limitele legii și nu poate fi vorba de o restrângere a unor drepturi cât timp se aplică doar pentru viitor și ea este de imediată aplicare.

De altfel, pentru promoțiile anterioare s-au aplicat prevederile existente la acel moment și de care acestea au beneficiat. Prin sentința civilă nr. 1392/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile privind autoritatea lucrului judecat și a tardivității acțiunii; S-a admis acțiunea, s-a anulat adresa atacată; s-a recunoscut dreptul reclamantei de a fi încadrată la cerere în rezidențiat în medicina de familie și pârâtul a fost obligat să emită ordin de confirmare a reclamantei în rezidențiat.

Instanța a reținut că sentința care se invocă a reprezenta autoritate de lucru judecat nu este irevocabilă; că în cauza de față reclamanta contestă refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantei de a fi încadrată în rezidențiat, medicina de familie și nu este necesară plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004; că prin sentința nr. 1027/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2919/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dispozițiile pct. 22, pct. 1 din cap. VII al Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, invocate de pârât au fost anulate întrucât erau încălcate dispozițiile O.U.G.

nr. 58/2001 modificată prin Legea nr. 463/2004; că Ordinul nr. 1000/2005, act normativ, are aplicabilitate generală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen Ministerul Sănătății Publice.

În motivarea recursului s-a arătat în esență; că există autoritate de lucru judecat, sentința nr. 3327 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care instanța a respins acțiunea reclamantei privind anularea adresei nr. 4108 din 10 iulie 2007 emisă de Ministerul Sănătății Publice, recunoașterea pârâtului să emită ordin de confirmare în rezidențiat, sentință împotriva căreia nu s-a declarat recurs, deci este irevocabilă; că plângerea prealabilă este tardivă față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 precum și cererea reclamantei adresată ministrului în luna decembrie 2007; că reclamanta avea dreptul de a solicita recunoașterea dreptului și emiterea ordinului de confirmare în rezidențiat în termen de 30 zile de la data afișării răspunsurilor la rezidențiat; că hotărârea prin care s-a anulat parțial Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 nu are efecte deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004; că Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 este legal, aspect neanalizat de instanța de fond.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. În cauză reclamanta contestă refuzul nejustificat al pârâtului, exprimat prin adresa nr. VIIId/27486 din 24 ianuarie 2008, de a rezolva cererea reclamantei prin care, la data de 17 decembrie 2007, aceasta s-a adresat ministerului solicitând încadrarea în rezidențiat, medicină de familie și emiterea unui ordin în acest sens, în concordanță cu dispozițiile art. 8 alin. (1) teza II și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Această cerere a reclamantei, datată 17 decembrie 2007, nu are semnificația plângerii prealabile administrative în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea reprezentând chiar solicitarea recunoașterii unui drept subiectiv al reclamantei al cărui refuz din partea pârâtului a fost dedus judecății.

Solicitarea petentei, conform prezentei acțiuni, a avut loc după ce prin sentința civilă nr. 1027/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 a fost anulat parțial. Ca atare, acțiunea nu era inadmisibilă pentru existența autorității de lucru judecat, sentința nr. 3327/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a avut un alt obiect și anume solicitarea din iulie 2007 a reclamantei ca pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidențiat.

De asemenea, plângerea reclamantei nu este tardivă pentru considerentele mai sus dezvoltate. Pe de altă parte, dreptul de petiționare al reclamantei nu era supus unui termen care să curgă de la data afișării rezultatelor examenului de rezidențiat din noiembrie 2005, având în vedere că recunoașterea dreptului pe care l-a solicitat reclamanta în decembrie 2007 s-a născut după ce Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005 a fost anulat parțial prin hotărâre irevocabilă.

Din perspectiva efectului obligatoriu al deciziei nr. 2919/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, privind anularea parțială a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, Înalta Curte apreciază că ministerul, fiind parte în acel proces, nu se poate prevala de nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial în temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta, ca autoritate publică, avea obligația legală de a se conforma hotărârii instanței care a realizat controlul de legalitate al actului pe care l-a emis, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, anulat parțial prin hotărârea sus-precizată.

Critica privind neanalizarea fondului cauzei (a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1000/2005) nu poate fi primită, deoarece prin reluarea cercetării acestui act administrativ normativ s-ar încălca puterea lucrului judecat de care se bucură decizia nr. 2919/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței civile nr. 1392 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.