ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2013 din 30 iunie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii prealabile invocată

de Ministerul Sănătății Publice și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamantul

P.C.M. în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice și a obligat pârâtul

să emită ordin de confirmare în rezidențiat - medicină de familie pentru

reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut în primul rând că este neîntemeiată excepția

tardivității procedurii prealabile administrative, invocată de pârât, dat fiind

faptul că reclamantul s-a plâns, de fapt, de refuzul considerat nejustificat de

soluționarea favorabilă a cererii sale, astfel că nu se impune respectarea

cerințelor prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura

administrativă prealabilă.

Pe fondul cauzei, instanța de

fond a reținut că acțiunea reclamantului în sensul de a fi obligat pârâtul să

emită ordin de confirmare în rezidențiat – medicină de familie, este justificată,

în raport de sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia

nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care au fost anulate prevederile art. 22 pct. 1 Capitolul VII al Ordinul

ministrului sănătății nr. 1000/2005, respectiv prima parte a acestora și anume

„pentru absolvenții facultății de medicină promoția 2005 (absolvirea facultății

în 2005, cu licența în 2005), act administrativ considerat discriminatoriu în

raport de absolvenții promoțiilor anterioare anului 2005 (cum este și cazul

reclamantului) și adăugând la lege – O.U.G. nr. 58/2001, modificată și

completată prin Legea nr. 463/2004, care în art. 6 alin. (3)) folosește

sintagma „începând cu promoția 2005, de absolvenți ai facultății de medicină,

candidații care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu

se califică în limita locurilor publicate la grupa de specialitate la care au

participat, sunt confirmați la cerere ca rezidenți în medicină de familie”.

Prin aceeași sentință, reține

instanța de fond, a fost recunoscut reclamanților (candidați la sesiunea de concurs

din 30 noiembrie 2005) dreptul de a fi încadrați la cerere în rezidențiat –

medicină de familie, în condițiile O.U.G. nr. 58/2001 cu modificările

ulterioare.

Deși reclamantul, reține instanța

de fond, nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sus-menționata sentință,

a participat la examenul de rezidențiat din data de 20 noiembrie 2005, unde a obținut

531 puncte (65,14), totuși nu a primit specializarea de medic specialist medicină

de familie, în condițiile în care au beneficiat absolvenții facultăților de medicină

promoția 2005, în conformitate cu pct. 22.1 al Ordinul ministrului sănătății nr.

1000/2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Sănătății Publice, invocând

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură

civilă, „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Susține, în esență, prin

motivele de recurs formulate, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția

de tardivitate a formulării plângerii prealabile și implicit tardivitatea introducerii

acțiunii la instanță, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii

prealabile putând fi exercitat de la data afișării rezultatelor la rezidențiat,

noiembrie 2005 sau eventual de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești de anulare parțială a Ordinului ministrului sănătății nr. 1000/2005.

Refuzul de a recunoaște reclamantului

dreptul solicitat, susține recurentul - pârât nu este nelegal ținând cont de data

la care acesta a formulat cerere.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de intimatul - reclamant.

La data de 22 ianuarie 2009,

intimatul - reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat

de pârât și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și

temeinică.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

O primă critică adusă

sentinței instanței de fond se referă la faptul că în mod greșit a fost

respinsă excepția tardivității formulării plângerii prealabile și implicit tardivitatea

introducerii acțiunii la instanța de fond.

Critica este neîntemeiată, avându-se

în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, acela de „recunoaștere a

dreptului reclamantului de a fi încadrat în rezidențiat – medicină de familie în

condițiile O.U.G. nr. 58/2001 modificată și completată, în condițiile sentinței

civile nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și obligarea pârâtului de a emite un ordin

în acest sens”.

Urmare pronunțării sentinței

civile nr. 1027 din 10 mai 2006 de către Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2919 din

15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost anulată

prima parte a pct. 22 pct. 1 al Ordinul ministrului sănătății. nr. 1000/2005,

întrucât acesta a schimbat ipoteza avută în vedere de art. 6 alin. (3) din O.U.G.

nr. 58/2001, în aplicarea căreia a fost emis, intimatul – reclamant, participant

la examenul de rezidențiat din 20 noiembrie 2005 unde a obținut un număr de 531

puncte, ceea ce reprezintă peste 50% din punctajul maxim de promovare, a solicitat

în luna I. 2008 Ministerului Sănătății Publice (adresă înregistrată sub nr. 2319/2008)

confirmarea ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie.

Recurentul - pârât

Ministerul Sănătății Publice a răspuns intimatului-reclamant cu adresa nr. VIII

d/2312 din 29 ianuarie 2008, alăturat fiind atașat și punctul de vedere al

Direcției juridice, potrivit căruia cererea formulată de reclamant constituie

procedura prealabilă iar cauze identice cu cea a reclamantului au fost admise de

Curtea de Apel București, dat fiind ca partea introductivă a Ordinului ministrului

sănătății nr. 1000/2005 a fost anulată de către instanță, definitiv și

irevocabil.

Așa fiind, pe bună dreptate,

instanța de fond a apreciat că intimatul - reclamant se plânge de refuzul

nejustificat de soluționare favorabilă a cererii sale de confirmare ca medic

rezident în specialitatea Medicină de familie, situație în care nici nu se impune

respectarea procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ipoteza susținută de

recurentul – pârât; cum că dreptul intimatului - reclamant de a introduce plângerea

prealabilă trebuia exercitat de la data afișării rezultatelor de rezidențiat,

în noiembrie 2005, nu își găsește aplicarea în speță, deoarece  intimatul-reclamant

a înțeles să solicite confirmarea sa ca medic rezident în specialitatea

Medicină de familie, tocmai avându-se în vedere sentința cu nr. 1027/10 mai

2006, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin care au fost anulate parțial dispozițiile Ordinul ministrului

sănătății nr. 1000/2005, în felul acesta dându-se posibilitatea și absolvenților

promoțiilor anterioare anului 2005 care au participat la examenul de

rezidențiat și au obținut punctaj de promovare, dar nu s-au calificat în limita

locurilor publicate la grupa de specialitate la care au participat, de a fi

confirmați la cerere ca rezidenți în medicină de familie.

Dar, chiar și în ipoteza admiterii

susținerilor recurentului-pârât, este de observat că intimatul - reclamant a făcut

dovada înaintării unor contestații prin poștă la 30 noiembrie 2005, către recurent

și către Centrul de Perfecționare în Domeniul Sanitar, privind un răspuns

negativ.

Reglementările în domeniu la

acel moment, nici nu permiteau o rezolvare favorabilă a cererii

intimatului-reclamant, o astfel de rezolvare nefiind posibilă decât după

anularea în parte a Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005 de către instanța

de judecată, ordin care limita în mod discriminatoriu accesul absolvenților de

medicină din promoțiile anterioare anului 2005 la alegerea liberă a profesiei

și prin care se încălca art. 14 din Constituția României - conform căruia dreptul

la muncă nu poate fi îngrădit.

Anularea prevederilor pct. 22.1

ale Cap. VII din Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005, prin sentință judecătorească

produce efecte pentru toate persoanele aflate în situații similare cu

reclamanții din acel proces, deoarece actul administrativ atacat are caracter

normativ.

Că intimatul-reclamant este într-o

situație similară reclamanților din susmenționata hotărâre judecătorească rezultă

și din faptul că este cuprins în lista nominală a candidaților, alte promoții

decât 2005, care au depus cerere pentru repartiție în rezidențiat,  specialitatea

„ Medicină de familie”, cărora recurentul-pârât le-a dat o rezolvare unică de

respingere a cererilor.

Pe de altă parte, o soluție

contrară în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat ar fi și discriminatorie

și inechitabilă în același timp, de vreme ce alți candidați aflați în situație

identică cu a sa, prin hotărâre judecătorească au obținut confirmarea ca

rezidenți în specialitatea „Medicina de familie”.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică în baza art. 312

C. proc. civ., recursul formulat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății Publice, în prezent Ministerul Sănătății împotriva

sentinței civile nr. 2013 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.