ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2013 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii prealabile invocată de Ministerul Sănătății Publice și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C.M. în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice și a obligat pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidențiat - medicină de familie pentru reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în primul rând că este neîntemeiată excepția tardivității procedurii prealabile administrative, invocată de pârât, dat fiind faptul că reclamantul s-a plâns, de fapt, de refuzul considerat nejustificat de soluționarea favorabilă a cererii sale, astfel că nu se impune respectarea cerințelor prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura administrativă prealabilă.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului în sensul de a fi obligat pârâtul să emită ordin de confirmare în rezidențiat – medicină de familie, este justificată, în raport de sentința civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care au fost anulate prevederile art. 22 pct. 1 Capitolul VII al Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005, respectiv prima parte a acestora și anume „pentru absolvenții facultății de medicină promoția 2005 (absolvirea facultății în 2005, cu licența în 2005), act administrativ considerat discriminatoriu în raport de absolvenții promoțiilor anterioare anului 2005 (cum este și cazul reclamantului) și adăugând la lege – O.U.G.

nr. 58/2001, modificată și completată prin Legea nr. 463/2004, care în art. 6 alin. (3)) folosește sintagma „începând cu promoția 2005, de absolvenți ai facultății de medicină, candidații care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu se califică în limita locurilor publicate la grupa de specialitate la care au participat, sunt confirmați la cerere ca rezidenți în medicină de familie”. Prin aceeași sentință, reține instanța de fond, a fost recunoscut reclamanților (candidați la sesiunea de concurs din 30 noiembrie 2005) dreptul de a fi încadrați la cerere în rezidențiat – medicină de familie, în condițiile O.U.G. nr. 58/2001 cu modificările ulterioare.

Deși reclamantul, reține instanța de fond, nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sus-menționata sentință, a participat la examenul de rezidențiat din data de 20 noiembrie 2005, unde a obținut 531 puncte (65,14), totuși nu a primit specializarea de medic specialist medicină de familie, în condițiile în care au beneficiat absolvenții facultăților de medicină promoția 2005, în conformitate cu pct. 22.1 al Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Sănătății Publice, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Susține, în esență, prin motivele de recurs formulate, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția de tardivitate a formulării plângerii prealabile și implicit tardivitatea introducerii acțiunii la instanță, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile putând fi exercitat de la data afișării rezultatelor la rezidențiat, noiembrie 2005 sau eventual de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de anulare parțială a Ordinului ministrului sănătății nr. 1000/2005. Refuzul de a recunoaște reclamantului dreptul solicitat, susține recurentul - pârât nu este nelegal ținând cont de data la care acesta a formulat cerere. Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de intimatul - reclamant.

La data de 22 ianuarie 2009, intimatul - reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. O primă critică adusă sentinței instanței de fond se referă la faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii prealabile și implicit tardivitatea introducerii acțiunii la instanța de fond. Critica este neîntemeiată, avându-se în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, acela de „recunoaștere a dreptului reclamantului de a fi încadrat în rezidențiat – medicină de familie în condițiile O.U.G.

nr. 58/2001 modificată și completată, în condițiile sentinței civile nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și obligarea pârâtului de a emite un ordin în acest sens”. Urmare pronunțării sentinței civile nr. 1027 din 10 mai 2006 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost anulată prima parte a pct. 22 pct. 1 al Ordinul ministrului sănătății. nr. 1000/2005, întrucât acesta a schimbat ipoteza avută în vedere de art. 6 alin. (3) din O.U.G.

nr. 58/2001, în aplicarea căreia a fost emis, intimatul – reclamant, participant la examenul de rezidențiat din 20 noiembrie 2005 unde a obținut un număr de 531 puncte, ceea ce reprezintă peste 50% din punctajul maxim de promovare, a solicitat în luna I. 2008 Ministerului Sănătății Publice (adresă înregistrată sub nr. 2319/2008) confirmarea ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie. Recurentul - pârât Ministerul Sănătății Publice a răspuns intimatului-reclamant cu adresa nr. VIII d/2312 din 29 ianuarie 2008, alăturat fiind atașat și punctul de vedere al Direcției juridice, potrivit căruia cererea formulată de reclamant constituie procedura prealabilă iar cauze identice cu cea a reclamantului au fost admise de Curtea de Apel București, dat fiind ca partea introductivă a Ordinului ministrului sănătății nr. 1000/2005 a fost anulată de către instanță, definitiv și irevocabil.

Așa fiind, pe bună dreptate, instanța de fond a apreciat că intimatul - reclamant se plânge de refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a cererii sale de confirmare ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie, situație în care nici nu se impune respectarea procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ipoteza susținută de recurentul – pârât; cum că dreptul intimatului - reclamant de a introduce plângerea prealabilă trebuia exercitat de la data afișării rezultatelor de rezidențiat, în noiembrie 2005, nu își găsește aplicarea în speță, deoarece intimatul-reclamant a înțeles să solicite confirmarea sa ca medic rezident în specialitatea Medicină de familie, tocmai avându-se în vedere sentința cu nr. 1027/10 mai 2006, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care au fost anulate parțial dispozițiile Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005, în felul acesta dându-se posibilitatea și absolvenților promoțiilor anterioare anului 2005 care au participat la examenul de rezidențiat și au obținut punctaj de promovare, dar nu s-au calificat în limita locurilor publicate la grupa de specialitate la care au participat, de a fi confirmați la cerere ca rezidenți în medicină de familie.

Dar, chiar și în ipoteza admiterii susținerilor recurentului-pârât, este de observat că intimatul - reclamant a făcut dovada înaintării unor contestații prin poștă la 30 noiembrie 2005, către recurent și către Centrul de Perfecționare în Domeniul Sanitar, privind un răspuns negativ. Reglementările în domeniu la acel moment, nici nu permiteau o rezolvare favorabilă a cererii intimatului-reclamant, o astfel de rezolvare nefiind posibilă decât după anularea în parte a Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005 de către instanța de judecată, ordin care limita în mod discriminatoriu accesul absolvenților de medicină din promoțiile anterioare anului 2005 la alegerea liberă a profesiei și prin care se încălca art. 14 din Constituția României - conform căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Anularea prevederilor pct. 22.1 ale Cap. VII din Ordinul ministrului sănătății nr. 1000/2005, prin sentință judecătorească produce efecte pentru toate persoanele aflate în situații similare cu reclamanții din acel proces, deoarece actul administrativ atacat are caracter normativ. Că intimatul-reclamant este într-o situație similară reclamanților din susmenționata hotărâre judecătorească rezultă și din faptul că este cuprins în lista nominală a candidaților, alte promoții decât 2005, care au depus cerere pentru repartiție în rezidențiat, specialitatea „ Medicină de familie”, cărora recurentul-pârât le-a dat o rezolvare unică de respingere a cererilor. Pe de altă parte, o soluție contrară în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat ar fi și discriminatorie și inechitabilă în același timp, de vreme ce alți candidați aflați în situație identică cu a sa, prin hotărâre judecătorească au obținut confirmarea ca rezidenți în specialitatea „Medicina de familie”.

Pentru toate aceste considerente, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice, în prezent Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 2013 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.