ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 634/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 634/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Comercial Mureș la 10 februarie 2006 reclamanta Primăria Orașului Luduș, în
contradictoriu cu pârâta SC P.G. SRL Bistrița, a solicitat instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 139.696,27 lei
din care 92.950,92 lei reprezentând chirie și 46.745,35 lei reprezentând
majorări de întârziere calculate până la data de 31 iunie 2006 și în continuare
până la data achitării integrale a debitului.
În motivarea acțiunii
reclamanta arată următoarele:
- între părțile în litigiu a
intervenit contractul de închiriere din 20 august 1999 având ca obiect activul
Restaurantul situat în Luduș, județul Mureș;
- pârâta a executat, cu
acordul reclamantei, anumite lucrări de investiții, procesul - verbal de recepție
a lucrărilor fiind încheiat la data de 20 martie 2000, valoarea investițiilor
fiind de 576.969.774 lei, sumă compensată parțial cu chiria restantă existentă
la momentul lunii martie 2002, până la concurența sumei de 4.567.265;
- compensarea a fost consemnată
în procesul - verbal de compensare din 31 august 2001;
- de la data compensării
pârâta a mai achitat suma de 39.143.202 lei prin ordinul de plată din 12
noiembrie 2003, rămânând o restanță la chirie de 92.950,92 lei la care s-au
adăugat majorări de întârziere în cuantum de 46.475,35 lei în total 139.696,27
lei.
Pârâta nu a formulat
întâmpinare deși instanța a acordat termen în acest sens.
Tribunalul Comercial Mureș,
prin sentința nr. 434 din 17 aprilie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a
obligat pârâta să plătească acesteia suma de 139.696,27 lei din care 92.950,92
lei cu titlu de chirie și 46.745,35 lei reprezentând majorări de întârziere
calculate până la data de 31 ianuarie 2006 și în continuare, în cuantum de
0,06% aplicate la suma de bază până la achitarea efectivă.
În fundamentarea acestei
soluții instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a recunoscut că
datorează reclamantei sumele solicitate, la momentul 30 aprilie 2005, prin
adresa din 17 iunie 2005 depusă ca probă, că la data de 31 ianuarie 2006 la
suma recunoscută de 1.239.522.467 lei rol s-au mai adăugat penalitățile de
întârziere adiționate (după conciliere) până la zi, astfel cum rezultă din
tabelul existent la dosar, calculul nefiind contestat de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta SC P.G. SRL Bistrița criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, apelanta susținând că a făcut investiții recepționate de către
locatar în sumă de 576.969.774 lei rol care nu au fost deduse din chirie,
contrar celor stipulate în capitolul VII din contractul de închiriere, în
discuție putând rămâne doar chiria aferentă perioadei octombrie 2004 - august
2005.
La solicitarea apelantei
pârâte instanța de control judiciar a încuviințat proba cu expertiza contabilă,
considerând-o utilă în dezlegarea cauzei.
Curtea de Apel Târgu Mureș,
prin decizia nr. 61/A din 24 septembrie 2007, a admis apelul pârâtei, a
schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu
cheltuieli de judecată în apel în sumă de 9.996 lei.
În pronunțarea acestei
hotărâri instanța de control judiciar a reținut următoarele:
- faptul că părțile au fost
de acord cu deducerea chiriei din contravaloarea investiției suportate de
chiriaș rezultă și din decizia nr. 8649 din 20 decembrie 2002 a Comisiei
constituite în baza Legii nr. 550/2002, decizie prin care s-a admis cererea
chiriașului de cumpărare prin negociere directă, spațiul comercial deținut în
baza contractului de închiriere și la care a făcut investiții;
- aprobarea cumpărării
spațiului comercial în baza Legii nr. 550/2002 este relevantă întrucât,
potrivit art. 16, în situația unei restanțe de cel puțin 6 luni la plata
chiriei, vânzarea spațiului ar fi fost respinsă, astfel că se prezumă că la
data evocatei decizii, chiriașul nu avea chirie restantă;
- în mod greșit prima
instanță a reținut că adresa din 17 iunie 2005 ar echivala cu o recunoaștere a
pretențiilor reclamantei, fiind evident că apelanta pârâtă condiționează plata
sumei de 1.239.522.467 lei de finalizarea procedurii de vânzare aprobată prin
decizia nr. 8649/2002;
- prin sentința nr. 488 din
9 iunie 2004 a Judecătoriei Luduș o acțiune similară a reclamantei, pentru o
pretinsă chirie restantă, a fost respinsă, sentința rămânând irevocabilă prin
decizia 5R din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Comercial Mureș.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta Primăria Luduș criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta - reclamantă își
subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte:
1) încălcarea dispozițiilor art.
129 alin. (5) și (6) C. proc. civ. față de faptul că expertul contabil nu a
refăcut tabelul de calcul, neluând în considerare procesul - verbal de
compensare ci numai procesul - verbal de recepție, neglijând acte încheiate și
semnate de părți în baza cărora s-au făcut operațiuni în contabilitate;
2) încălcarea dispozițiilor art.
969 și
art.
970 C. civ. în raport de
faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu neluarea în considerare a
procesului - verbal de compensare, fapt ce rezultă și din decizia nr. 8649/2002
emisă în baza Legii nr. 550/2002 și a procesului - verbal încheiat cu ocazia
concilierii directe astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 7201
C. proc. civ.; neluarea în considerare de către instanța de apel a procesului -
verbal.
3) interpretarea greșită a
actelor depuse la dosarul cauzei,
4) cheltuielile de judecată
acordate de instanța de apel sunt exagerate și nejustificate, în raport de
dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la
dosarul cauzei și susținută de reprezentantul convențional al intimatei - pârâte
s-a invocat la termenul din 12 februarie 2008 excepția de nemotivare a cererii
de recurs în raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte urmează a
respinge această excepție întrucât, așa cum se va arăta, cererea de recurs
cuprinde și motive de nelegalitate care permit examinarea deciziei recurate sub
aspectul încălcării dispozițiilor legale invocate.
Înalta Curte nu va examina
criticile ce vizează aspecte de netemeinicie, respectiv cele de la pct. 1 și 3,
examenul de legalitate al acestei instanțe, urmând a purta numai asupra criticilor
enumerate la pct 2 și 4.
Potrivit art. 969 C. civ.
convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar,
potrivit art. 970 C. civ. convențiile trebuia executate cu bună credință și ele
obligă nu numai la ceea ce este expres într-ânsele, dar la toate urmările ce
echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
Potrivit procesului - verbal
încheiat la 20 mai 2005 încheiat cu ocazia îndeplinirii procedurii de
conciliere având ca obiect achitarea sumei de 1.239.522.467 lei de către pârâtă
reclamantei – în executarea obligațiilor contractuale izvorâte din contractul
de închiriere din 20 august 1999 – completat prin 3 acte adiționale, în vederea
stingerii debitului, reprezentanții pârâtei au solicitat plata eșalonată a
sumei restante până la data de 1 septembrie 2005, conform cererii depuse la 20
iunie 2006, și în care este configurat planul de eșalonare a datoriei în sumă
de 1.239.522.467 lei.
Calculul nu a fost contestat
de intimata - pârâtă care însă nu a efectuat nicio plată, debitul rămânând în
continuare restant.
Se reține așadar că în
cadrul concilierii directe intimata - pârâtă și-a recunoscut explicit întreg
debitul datorat nefăcând niciun fel de obiecțiuni privind calcului sumei de
1.239.522.467 lei și, mai mult decât atât, propunând un plan de eșalonare în
teri tranșe, neconcretizat însă.
Întreaga motivare a deciziei
recurate pleacă de la prezumția că decizia nr. 8649 din 20 decembrie 2002 a
Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale, constituită în baza Legii nr. 550/2002,
prin care s-a admis cererea pârâtei de cumpărare, prin negociere directă a
spațiului comercial, nu ar mai fi fost pronunțată dacă pârâta chiriașă ar fi avut
restanțe în plata chiriei.
Această prezumție nu are
însă suport real față de parcursul raporturilor juridice ulterioare intre
părți.
Așa cum s-a arătat,
recunoașterea debitului a intervenit în cadrul procedurii de conciliere
efectuată după mai mult de doi ani de la data pronunțării deciziei și în
vederea promovării acțiunii în justiție, care a avut loc la 10 februarie 2006.
De reținut este și mențiunea
- ignorată de instanța de control judiciar – de pe evocata deciziei, respectiv
„ atenție datorii la bugetul local și de stat”.
Față de cele arătate,
critica recurentei, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 969 și
art.
970 C. civ., este fondată.
În ceea ce privește cea de a
doua critică de nelegalitate, cea privind încălcarea de către instanță a
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta nu poate fi reținută, instanța de
control judiciar făcând o corectă aplicare, în raport de soluția pronunțată, a
textului legal evocat.
În considerarea celor ce
preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul
reclamantei, va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul
pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta Primăria Orașului Luduș prin primar împotriva deciziei nr. 61A din
24 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat
de pârâta SC P.G. SRL Bistrița împotriva sentinței nr. 434 din 17 aprilie 2006
a Tribunalului Comercial Mureș, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 19 februarie 2008.