ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 634/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș la 10 februarie 2006 reclamanta Primăria Orașului Luduș, în contradictoriu cu pârâta SC P.G. SRL Bistrița, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 139.696,27 lei din care 92.950,92 lei reprezentând chirie și 46.745,35 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 31 iunie 2006 și în continuare până la data achitării integrale a debitului.

În motivarea acțiunii reclamanta arată următoarele: - între părțile în litigiu a intervenit contractul de închiriere din 20 august 1999 având ca obiect activul Restaurantul situat în Luduș, județul Mureș; - pârâta a executat, cu acordul reclamantei, anumite lucrări de investiții, procesul - verbal de recepție a lucrărilor fiind încheiat la data de 20 martie 2000, valoarea investițiilor fiind de 576.969.774 lei, sumă compensată parțial cu chiria restantă existentă la momentul lunii martie 2002, până la concurența sumei de 4.567.265; - compensarea a fost consemnată în procesul - verbal de compensare din 31 august 2001; - de la data compensării pârâta a mai achitat suma de 39.143.202 lei prin ordinul de plată din 12 noiembrie 2003, rămânând o restanță la chirie de 92.950,92 lei la care s-au adăugat majorări de întârziere în cuantum de 46.475,35 lei în total 139.696,27 lei.

Pârâta nu a formulat întâmpinare deși instanța a acordat termen în acest sens. Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 434 din 17 aprilie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 139.696,27 lei din care 92.950,92 lei cu titlu de chirie și 46.745,35 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 31 ianuarie 2006 și în continuare, în cuantum de 0,06% aplicate la suma de bază până la achitarea efectivă. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a recunoscut că datorează reclamantei sumele solicitate, la momentul 30 aprilie 2005, prin adresa din 17 iunie 2005 depusă ca probă, că la data de 31 ianuarie 2006 la suma recunoscută de 1.239.522.467 lei rol s-au mai adăugat penalitățile de întârziere adiționate (după conciliere) până la zi, astfel cum rezultă din tabelul existent la dosar, calculul nefiind contestat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.G. SRL Bistrița criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelanta susținând că a făcut investiții recepționate de către locatar în sumă de 576.969.774 lei rol care nu au fost deduse din chirie, contrar celor stipulate în capitolul VII din contractul de închiriere, în discuție putând rămâne doar chiria aferentă perioadei octombrie 2004 - august 2005. La solicitarea apelantei pârâte instanța de control judiciar a încuviințat proba cu expertiza contabilă, considerând-o utilă în dezlegarea cauzei. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 61/A din 24 septembrie 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată în apel în sumă de 9.996 lei.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de control judiciar a reținut următoarele: - faptul că părțile au fost de acord cu deducerea chiriei din contravaloarea investiției suportate de chiriaș rezultă și din decizia nr. 8649 din 20 decembrie 2002 a Comisiei constituite în baza Legii nr. 550/2002, decizie prin care s-a admis cererea chiriașului de cumpărare prin negociere directă, spațiul comercial deținut în baza contractului de închiriere și la care a făcut investiții; - aprobarea cumpărării spațiului comercial în baza Legii nr. 550/2002 este relevantă întrucât, potrivit art. 16, în situația unei restanțe de cel puțin 6 luni la plata chiriei, vânzarea spațiului ar fi fost respinsă, astfel că se prezumă că la data evocatei decizii, chiriașul nu avea chirie restantă; - în mod greșit prima instanță a reținut că adresa din 17 iunie 2005 ar echivala cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, fiind evident că apelanta pârâtă condiționează plata sumei de 1.239.522.467 lei de finalizarea procedurii de vânzare aprobată prin decizia nr. 8649/2002; - prin sentința nr. 488 din 9 iunie 2004 a Judecătoriei Luduș o acțiune similară a reclamantei, pentru o pretinsă chirie restantă, a fost respinsă, sentința rămânând irevocabilă prin decizia 5R din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Comercial Mureș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Primăria Luduș criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta - reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: 1) încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ. față de faptul că expertul contabil nu a refăcut tabelul de calcul, neluând în considerare procesul - verbal de compensare ci numai procesul - verbal de recepție, neglijând acte încheiate și semnate de părți în baza cărora s-au făcut operațiuni în contabilitate; 2) încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ.

în raport de faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu neluarea în considerare a procesului - verbal de compensare, fapt ce rezultă și din decizia nr. 8649/2002 emisă în baza Legii nr. 550/2002 și a procesului - verbal încheiat cu ocazia concilierii directe astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 7201 C. proc. civ.; neluarea în considerare de către instanța de apel a procesului - verbal. 3) interpretarea greșită a actelor depuse la dosarul cauzei, 4) cheltuielile de judecată acordate de instanța de apel sunt exagerate și nejustificate, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și susținută de reprezentantul convențional al intimatei - pârâte s-a invocat la termenul din 12 februarie 2008 excepția de nemotivare a cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc.

civ. Înalta Curte urmează a respinge această excepție întrucât, așa cum se va arăta, cererea de recurs cuprinde și motive de nelegalitate care permit examinarea deciziei recurate sub aspectul încălcării dispozițiilor legale invocate. Înalta Curte nu va examina criticile ce vizează aspecte de netemeinicie, respectiv cele de la pct. 1 și 3, examenul de legalitate al acestei instanțe, urmând a purta numai asupra criticilor enumerate la pct 2 și 4. Potrivit art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar, potrivit art. 970 C. civ. convențiile trebuia executate cu bună credință și ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-ânsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.

Potrivit procesului - verbal încheiat la 20 mai 2005 încheiat cu ocazia îndeplinirii procedurii de conciliere având ca obiect achitarea sumei de 1.239.522.467 lei de către pârâtă reclamantei – în executarea obligațiilor contractuale izvorâte din contractul de închiriere din 20 august 1999 – completat prin 3 acte adiționale, în vederea stingerii debitului, reprezentanții pârâtei au solicitat plata eșalonată a sumei restante până la data de 1 septembrie 2005, conform cererii depuse la 20 iunie 2006, și în care este configurat planul de eșalonare a datoriei în sumă de 1.239.522.467 lei. Calculul nu a fost contestat de intimata - pârâtă care însă nu a efectuat nicio plată, debitul rămânând în continuare restant.

Se reține așadar că în cadrul concilierii directe intimata - pârâtă și-a recunoscut explicit întreg debitul datorat nefăcând niciun fel de obiecțiuni privind calcului sumei de 1.239.522.467 lei și, mai mult decât atât, propunând un plan de eșalonare în teri tranșe, neconcretizat însă. Întreaga motivare a deciziei recurate pleacă de la prezumția că decizia nr. 8649 din 20 decembrie 2002 a Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale, constituită în baza Legii nr. 550/2002, prin care s-a admis cererea pârâtei de cumpărare, prin negociere directă a spațiului comercial, nu ar mai fi fost pronunțată dacă pârâta chiriașă ar fi avut restanțe în plata chiriei. Această prezumție nu are însă suport real față de parcursul raporturilor juridice ulterioare intre părți.

Așa cum s-a arătat, recunoașterea debitului a intervenit în cadrul procedurii de conciliere efectuată după mai mult de doi ani de la data pronunțării deciziei și în vederea promovării acțiunii în justiție, care a avut loc la 10 februarie 2006. De reținut este și mențiunea - ignorată de instanța de control judiciar – de pe evocata deciziei, respectiv „ atenție datorii la bugetul local și de stat”. Față de cele arătate, critica recurentei, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ., este fondată. În ceea ce privește cea de a doua critică de nelegalitate, cea privind încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta nu poate fi reținută, instanța de control judiciar făcând o corectă aplicare, în raport de soluția pronunțată, a textului legal evocat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Primăria Orașului Luduș prin primar împotriva deciziei nr. 61A din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC P.G. SRL Bistrița împotriva sentinței nr. 434 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Comercial Mureș, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 februarie 2008.