ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.12.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4816/2003

HOTĂRÂRE
03.12.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4816/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1624 din 30 noiembrie 2000,

Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. S.

Luduș S.A. în contradictoriu cu pârâta C.C. Sărmașu și a obligat-o pe aceasta

să-i plătească sumele de 18.241.552 lei cu titlu de chirie, 45.610.333 lei

penalități și 4.796.740 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în

baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a actelor normative incidente că

reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru un spațiu în

care pârâta desfășoară activitate de producție și că deși atât contractul

inițial din anul 1995, cât și actul adițional nr. 1 din 7 octombrie 1999 sunt

în vigoare începând cu luna februarie a aceluiași an iar pârâta a refuzat plata

chiriei.

De asemenea s-a reținut că prin art.8 din

contractul de închiriere s-au stabilit penalități de întârziere de 1% pe zi

pentru neplata chiriei la termen adică la 25 ale fiecărei luni pentru luna în

curs conform celor stipulate în art. 6 din același contract.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a

fost anulat, ca netimbrat prin decizia nr. 333 din 2 iulie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

în dosarul nr. 505/2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri pârâta

apelantă a declarat recurs susținând că este nelegală, fără a indica vreunul

din cazurile de casare ori modificare din cele prevăzute de art. 304 pct. 1 -11

În motivele scrise, susținute oral în fața

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința publică din 3 decembrie 2003

cu ocazia dezbaterii recursului recurenta afirmă că a achitat taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar însă nu a ajuns la timp la judecata apelului din

cauza defecțiunii autoturismului în care se deplasa. Mai afirmă că bani pentru

taxele judiciare i-a procurat foarte greu din cauza situației financiare

precare în care se află.

Critica este neîntemeiată iar recursul se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr.

146/1997 republicată și art. 30 pct. 1 și 5 din Normele de aplicare a legii

taxele judiciare se plătesc anticipat iar neplata lor până la termenul stabilit

de instanță se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii.

Cum, în cauză recurenta apelantă a fost citată

legal pentru termenul ce a avut la judecata apelului (2 iulie 2001) cu

mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2.238.056 lei și

28.500 lei timbru judiciar încă de la 15 iunie 2001. Cu toate acestea apelanta

nu s-a prezentat la termen pentru a face dovada achitării taxelor, chitanțele

de plată purtând data de 2 iulie 2001 fiind depuse la registratura Curții de

Apel Târgu Mureș după soluționarea pricinii.

De asemenea cele afirmate de recurentă prin

motivele de recurs nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă astfel

încât soluția pronunțată în apel este legală și temeinică.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

Respinge recursul declarat de pârâta C.C. Sărmașu, împotriva

deciziei nr. 333 din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3

decembrie 2003.

Sursă