ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 3 ianuarie 2007, reclamanta SC R. SA București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.C. și SC V. SA București, anularea deciziei nr. 4774/ EI din 12 decembrie 2006 a Președintelui A.N.R.C. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, autoritatea pârâtă a emis decizia nr. 123/2003 prin care a impus operatorului SC V. SA București, obligația de a percepe pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării la punctele mobile ale apelurilor, tarife fundamentate în funcție de costuri. În vederea implementării acestei obligații, A.N.R.C.

a emis decizia nr. 436/2006, care a stabilit tarifele maxime ce pot fi percepute de SC V. SA București. SC V. SA a contestat în instanță decizia nr. 436/2006, cauză în care SC R. SA București a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul A.N.R.C. Reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate, pentru faptul că a fost emisă de o persoană care nu mai avea calitatea de președinte al A.N.R.C., precum și nelegalitatea deciziei, întrucât metoda de calculare a tarifelor nu respectă criteriile prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 34/2002; s-a invocat și încălcarea prevederilor art. 45 lit. b), e) și h) din O.U.G. nr. 79/2002. În cauză au fost formulate cereri de intervenție de către SC T. SA respinsă, ca inadmisibilă, și cerere de intervenție în interes propriu de SC N.C.I.

SRL, încuviințată în principiu. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2410 din 9 octombrie 2007, a respins acțiunea formulată de SC R. SA în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și SC V. SA, precum și cererea de intervenție formulată de SC N.C.I. SRL, ca neîntemeiate. A obligat reclamata la plata sumei de 26.870,78 lei către pârâta SC V. SA, reprezentând cheltuieli de judecată. În motivarea soluției s-a reținut că, actele emise de conducătorul autorității de la numirea și până la revocarea sa sunt pe deplin valabile. S-a constatat că, decizia contestată respectă dispozițiile legale formale prevăzute pentru valabilitatea sa, analiza operativității actului administrativ neputându-se realiza decât cu imperativul respectării dreptului autorității de apreciere în exercitarea competențelor legale și a dreptului autorității emitente de revocare a actului.

S-a constatat, de asemenea, că, nu sunt întemeiate susținerile reclamantei cu privire la încălcarea de către autoritate, a obiectivelor legale privind protecția drepturilor și intereselor utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice și a încurajării investițiilor eficiente în infrastructură, actul administrativ fiind emis în condiții legale, procedural nefiind îndeplinite nici cerințele art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cererea de intervenție în interes propriu, instanța a constatat că prejudicierea în viitor a patrimoniului intervenientului în mod indirect, ca efect al actului administrativ atacat nu poate constitui motiv de nulitate a deciziei, iar nerespectarea termenului de 30 de zile pentru formularea de observații nu a produs vreo vătămare, intervenientei.

Împotriva încheierii din 27 februarie 2007, prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție principală și accesorie formulate de SC T. SA precum și împotriva sentinței civile nr. 2410 din 9 octombrie 2007 a declarat recurs în termen intervenienta SC T. SA București, criticându-le pentru nelegalitate, susținând că, încheierea atacată nu cuprinde considerentele pentru care instanța a respins în principiu cererea de intervenție, deși SC T. SA a invocat un drept și un interes propriu, instanța admițând însă în principiu, o cerere de intervenție similară formulată de SC N.C.I. SRL. La termenul din 4 martie 2009 reprezentantul recurentei – interveniente a declarat că, renunță la judecata cererii de recurs formulată în cauză, solicitând să se ia act de cererea sa în temeiul art. 246 C. proc.

civ. Curtea, având în vedere declarația recurentei, formulată în scris, susținută și verbal la termen, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., care exprimă principiul disponibilității în procesul civil, urmează a lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de SC T. SA București împotriva Încheierii din 27 februarie 2007 și împotriva sentinței civile nr. 2410 din 9 octombrie 2007, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.