ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC O.R. SA a chemat în judecată A.N.C.

pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie anulată

decizia Președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 638 din 6 august 2008, privind desemnarea

reclamantei societate comercială ca fiind furnizor cu putere semnificativă pe

piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea

publică de telefonie.

În motivarea cererii, reclamanta arătat că a

fost desemnată ca furnizor cu putere semnificativă pe piața serviciilor de

terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea publică de telefonie

prin decizia Președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 638 din 6 august 2008. În

considerarea acestei calități prin decizia menționată au fost impuse obligații

în ceea ce privește interconectarea rețelei publice de telefonie pe care o

operează cu rețelele publice de comunicații electronice instalate, operate,

controlate sau puse la dispoziție de către alți furnizori, în vederea

terminării apelurilor la puncte fixe.

Reclamanta a mai arătat că această decizie are

la bază prevederile O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele de comunicații

electronice și la infrastructura socială, precum și interconectarea acestora.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2633 din 17

iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC O.R. SA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că în ipoteza în care reclamantă aprecia că dispozițiile Deciziei A.N.R.C.T.I.

nr. 585/2008 nu aveau la bază o analiză de piață, aceasta avea posibilitatea să

conteste legalitatea acestei decizii, în termen de 30 de zile de la publicare,

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește susținerile reclamantei,

potrivit cărora Serviciul SC O.R. SA de terminare a apelurilor la puncte fixe a

fost lansat la data de 1 noiembrie 2007, atât studiul realizat de A.N.R.C.T.I.

în cursul anului 2007 cât și chestionarul trimis reclamantei prin adresa nr. 7/308679

din 4 mai 2007 ca și răspunsul acesteia, conduc la concluzia că reclamanta era în

proces de pregătire a lansării ofertei de telefonie fixă.

Referitor la susținerea principală a reclamantei

potrivit căreia nivelul tarifelor serviciilor de interconectare este același

pentru toți cei 39 de furnizori desemnați ca având putere semnificativă pe

piața serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria rețea

publică de telefonie, la stabilirea acestuia neținându-se cont de faptul că SC

O.R. SA era nou intrată pe piața telefoniei fixe, instanța de fond a reținut că

o eventuală reglementare a tarifelor de terminare a operatorului alternativ pe

baza atingerii unui anumit prag de semnificație nu ar fi oferit o soluție

adecvată riscului practicării unor tarife de terminare excesive.

Terminarea în propria rețea, constată instanța

de fond, este o piață de gros, unde fiecare operator, indiferent de cota de

piață la nivel cu amănuntul, deține o cotă de piață de 100%, adică o poziție de

monopol de care are posibilitatea să abuzeze.

S-a reținut de asemenea, că analiza A.N.R.C.T.I.

a reliefat faptul că există operatori activi pe piață încă din anii 2004 – 2005

al căror număr de linii de acces s-a menținut la un nivel relativ scăzut. Această

analiză a reliefat și faptul că operatorii alternativi indiferent de cota de

piață sau de data intrării pe piață, practică tarife discriminatorii și

excesive.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală

și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC O.R. SA.

În motivarea recursului formulat,

recurenta-reclamantă SC O.R. SA a susținut în esență că în mod eronat instanța

de fond a apreciat ca fiind legală decizia contestată întrucât aceasta a avut

la bază analiza situației concurențiale efectuată anterior de către intimată,

analiză finalizată prin Decizia Președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 585/2008 privind

identificarea piețelor relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la

puncte fixe, în rețeaua publică de telefonie operată de SC O.R. SA fiind

identificată ca piață relevantă din sectorul comunicațiilor electronice.

Consideră recurenta că această identificare a

fost realizată prematur, întrucât la momentul efectuării studiului de piață,

aceasta nu furniza rețele fixe și/sau de servicii de telefonie furnizate la

puncte fixe, iar la momentul emiterii deciziei Președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 585/2008,

serviciul comercial fusese lansat doar de aproximativ opt luni.

Susține recurenta-reclamantă că deși O.G. nr. 34/2002

privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată,

reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor se poate realiza ex ante,

această decizie în speța de față, a autorității de reglementare a fost

prematură și nemotivată.

Urmare a acestei decizii, intimata a emis pentru

cei 39 de furnizori de rețele publice de comunicații electronice, decizii de

desemnare a furnizorilor cu putere semnificativă și de impunere de obligații

specifice, inclusiv măsuri de control al tarifelor, măsuri identice, printre

care și obligația de a nu practica tarife mai mari de 1,5 Eurocenți/minut

pentru terminarea apelurilor din rețeaua proprie, începând cu 1 septembrie

2008, respectiv 0, 97 Eurocenți /minut de la 1 ianuarie 2009.

Consideră recurenta că prin această decizie nr. 638

din 6 august 2008 intimata a defavorizat O.R. SA datorită faptului că

reglementarea a intervenit doar la câteva luni de la intrarea pe piață, fiind

favorizați operatorii care au intrat anterior pe piață și care în lipsa unor

tarife impuse au avut posibilitatea de a-și recupera costurile inițiale.

A mai susținut recurenta că reglementarea

intervenită prin decizia atacată, contravine practicii existente la nivelul

Uniunii Europene cât și dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 34/2002 potrivit

cărora autoritatea de reglementare în realizarea măsurilor de control al

tarifelor, va lua în considerare investiția făcută de operatorul în cauză și va

permite existența unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit,

ținând seama de riscurile asociate acestei investiții.

Totodată, recurenta a arătat că practica

Autorităților Naționale de Reglementare este de a stabili o pantă graduală de

ajustare a tarifelor în cazul operatorilor nou intrați pe piață, practică

confirmată de către Comisia Europeană prin notificările transmise de diversele

Autorități Naționale de reglementare, în temeiul art. 7 din Directiva

2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind

cadrul comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații

electronice.

Cu toate acestea, susține recurenta, prin cele

38 de decizii emise, intimata a tratat identic toți operatorii, deși numai o

parte din aceștia sunt nou intrați pe piață, această abordare fiind contrară

practicii europene în domeniu, iar prin decizia atacată, autoritatea de

reglementare nu a indicat în interiorul căruia va permite fundamentarea

tarifelor pe costuri, determinate pe baza unui model de calculație a costurilor

incrementale pe termen lung elaborat de aceasta.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata-pârâtă A.N.A.R.C. cât și

intimata-intervenientă SC R.C. SA au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței pronunțate de

către instanța de fond ca legală și temeinică, susținând în esență că prin

decizia atacată au fost impuse în sarcina reclamantei, obligații specifice

prevăzute de O.G. nr. 34/2002 și a fost stabilit nivelul tarifelor medii (maxime)

care pot fi practicate de aceasta pentru furnizarea serviciului de terminare a

apelurilor la puncte fixe în propria rețea, fără a fi dezavantajată față de

ceilalți operatori.

Analizând sentința atacată, în raport de

criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, având în

vedere următoarele considerente:

Astfel, cu privire la criticile

recurentei-reclamante referitoare la emiterea prematură a Deciziei

Președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 585/2008 privind identificarea piețelor

relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, se reține

că acestea sunt nefondate și nu pot fi reținute, decizia respectivă fiind emisă

în conformitate cu dispozițiile Capitolul V din O.U.G. nr. 79/2002 privind

cadrul general de reglementare a comunicațiilor, prevederi care transpun în

dreptul intern prevederile art. 15 și art. 16 din Directiva 2002/21/CE a

Parlamentului European și Consiliului privind cadrul de reglementare comun

pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, susceptibile de a fi

reglementate ex ante, având rolul de a evalua condițiile concurențiale pe

aceste piețe.

Deși recurenta-reclamantă recunoaște faptul că

O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la

infrastructura asociată permite reglementarea tarifelor de terminare a

apelurilor „ex ante” apreciază ca fiind prematură și nemotivată această

decizie, susținerile sale fiind în fapt irelevante având în vedere că aceasta

nu a contestat în termenul legal această decizie iar obiectul acțiunii sale l-a

constituit Decizia nr. 683/2008, prin care aceasta a fost desemnată ca furnizor

cu putere semnificativă pe piața relevantă a serviciilor de terminare ale

apelurilor la punctele fixe în propria rețea de telefonie, impunându-i în

această calitate, obligații specifice.

În ceea ce privește susținerile recurentei

privind stabilirea nediferențiată a obligațiilor impuse de către autoritatea de

reglementare fără a lua în calcul costurile suportate de către fiecare

operator, nu pot fi reținute întrucât practicarea unor tarife diferite ar avea

ca efect limitarea eficienței economice cât și promovarea concurenței în cadrul

tuturor segmentelor sectorului de comunicații electronice, astfel că stabilirea

tarifelor la nivel unic s-a efectuat prin raportarea la costurile înregistrate

de un operator ipotetic eficient, respectiv nivelul de referință fiind costul

eficient de interconectare la nivel regional al SC R.C. SA.

Reținând că decizia autorității de reglementare

a fost emisă cu respectarea principiilor de transparență, nediscriminare,

acordarea accesului fundamentarea tarifelor în funcție de costuri, principii

prevăzute de dispozițiile art. 9, art. 10, art. 12 și art. 13 din O.G. nr. 34/2002,

astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin hotărârea

pronunțată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 2623 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.