ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 noiembrie 2005, reclamanta C.N.A.P.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C.T.I. (fostă A.N.R.C.) anularea deciziei nr. 5942 din 5 octombrie 2005, emisă de președintele acesteia autorități. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și fiscal, prin sentința civilă nr. 237 din 1 februarie 2006 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia contestată, pârâta a obligat reclamanta la plata contribuției pentru compensarea costului net al serviciilor furnizate, în raport cu cifra de afaceri aferentă anului 2004, în cuantum de 1.480.582.327.000 lei și, a invocat în sprijinul acestei măsuri, printre altele, dispozițiile art. 38 alin. (1), (3) și (5) din O.U.G.

nr. 79/2002 și ale art. 34 alin. (2) din decizia președintelui autorității pârâte nr. 1074/2004. Instanța a mai reținut că, în mod corect cuantumul contribuției a fost calculat în raport de cifra de afaceri a companiei și nu prin raportare la cifra de afaceri a F.C.P. C., deoarece numai reclamanta avea calitatea de furnizor al rețelelor publice de comunicații electronice. In acest context, s-a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că, F.C.P.C. și-a făcut cunoscută calitatea de subunitate cu personalitate juridică, prin publicarea acestei mențiuni în M. Of., din moment ce nu a fost respectată procedura notificării și autorizării activității de către pârâtă, în condițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 79/2002. Instanța a concluzionat că, în raport de acestei considerente și în condițiile în care, potrivit deciziei președintelui autorității pârâte nr. 1074/2004, cifra de afaceri folosită ca bază de calcul este cea aferentă anului anterior, în mod corect contribuția acesteia pentru compensarea costului net al serviciilor furnizate pentru anul 2005 a fost calculată în raport cu cifra de afaceri a anului 2004. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.N.A.P.M. SA, care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 - 304 1 C . proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a reținut greșit că A.N.R.C.

ar fi calculat în mod corect contribuția costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005, deși nu s-a ținut seama de faptul că societatea reclamantă a început furnizarea serviciilor de comunicații electronice și telefonie la data de 12 aprilie 2005, data emiterii certificatului tip, ceea ce impunea efectuarea unei expertize contabile, probă în privința căreia instanța nu a manifestat rol activ. A.N.R.C.T.I. (succesoarea A.N. R.C., potrivit prevederilor O.U.G. nr. 134/ 2006) a formulat întâmpinare prin care a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, invocând în acest sens și practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și depunând copiile deciziilor nr. 5559/2005, nr. 5695/2005, nr. 41/2006 și nr. 860/2006.

Recursul este neîntemeiat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 5942 din 5 octombrie 2005 emisă de președintele A.N.R.C, recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 415.185 RON, reprezentând contribuția pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005, avându-se în vedere cifra de afaceri de 1.480.582.327.000 ROL aferentă anului 2004. Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat cuantumul contribuției fixate prin actul administrativ atacat, susținând că această contribuție trebuia calculată în raport cu cifra de afaceri a F.C.P.C., subunitate cu personalitate juridică, iar nu în raport cu cifra de afaceri a C.N.A.P.M.

SA Constanta, filiala fiind unitatea care desfășoară activitatea de telecomunicații. Instanța de fond a înlăturat în mod judicios această apărare reținând că susținerile reclamantei sunt lipsite de temei legal și faptic. Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) lit. b) din decizia președintelui A.N.R.C. nr. 1074/2004 „pentru necesitățile anuale de finanțare a serviciului universal, A.N.R.C.

va percepe de la furnizării de rețele publice de comunicații electronice și de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului cu o cifră de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egală cu 3.000.000 Euro: - b) pentru perioada 2005 - 2006 o sumă anuală cu 0,5 % din cifra lor de afaceri din care s-au scăzut în prealabil veniturile provenite din servicii de interconectare și din servicii de roaming oferite pe piața de gross furnizărilor de servicii de telefonie mobilă din afara României pentru utilizatorii acestora aflați pe teritoriul României, dar nu mai mult de 2.000.000 euro în anul 2005 și respectiv 3.000.000 euro în anul 2006 pentru fiecare furnizor". Ori, așa cum rezultă din Certificatele-tip de furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice din 11 martie 2003, din 18 ianuarie 2005 și din 12 aprilie 2005 eliberate de A.N.R.C, calitatea de furnizor titular a avut-o C.N.A.P.M., astfel că, în mod legal, contribuția a fost stabilită prin raportare la cifra sa de afaceri, iar nu a subunității sale, prin care a realizat din punct de vedere tehnic serviciile respective de comunicații electronice și rețele publice de comunicații electronice.

În ceea ce privește susținerea din recurs, că suma contribuției trebuia calculată pentru anul 2005 doar de la data de 7 aprilie 2005, așa cum rezultă din certificatul-tip din 12 aprilie 2005, această critică urmează să fie înlăturată, cu motivarea că, din acest act, rezultă că recurenta-reclamantă a furnizat mai multe tipuri de rețele și servicii de comunicații electronice în baza autorizației generale, unele începând cu data de 7 aprilie 2005, iar altele (rețele și servicii private de comunicații electronice) începând cu 22 ianuarie 2003, cu caracter de continuitate, în baza certificatelor - tip anterioare. Din acest motiv, efectuarea unei expertize contabile nu era necesară, în privința căreia nici reclamanta nu a insistat în fața instanței de fond.

În concluzie, recursul va fi respins, soluția instanței de fond și actul administrativ atacat fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.P.M. SA Constanța, împotriva sentinței civile nr. 237 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.