ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data

de 7 noiembrie 2005, reclamanta C.N.A.P.M. SA

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C.T.I. (fostă A.N.R.C.) anularea

deciziei nr. 5942 din

5 octombrie 2005,

emisă de președintele acesteia autorități.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal și fiscal, prin sentința civilă nr.

237 din 1 februarie 2006 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin

decizia contestată, pârâta a obligat reclamanta la plata contribuției

pentru

compensarea costului net al serviciilor furnizate, în raport cu cifra de

afaceri aferentă anului 2004, în cuantum de 1.480.582.327.000 lei și, a invocat

în sprijinul acestei măsuri, printre altele, dispozițiile art. 38 alin. (1), (3)

și (5) din O.U.G. nr. 79/2002 și ale art. 34 alin. (2) din decizia

președintelui autorității pârâte nr. 1074/2004.

Instanța a

mai reținut că, în mod corect cuantumul contribuției a fost calculat în raport

de cifra de afaceri a companiei și nu prin raportare la cifra de afaceri a F.C.P.

C., deoarece numai reclamanta avea calitatea de

furnizor al

rețelelor publice de comunicații electronice. In acest

context, s-a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că, F.C.P.C.

și-a făcut cunoscută calitatea de subunitate cu personalitate

juridică, prin publicarea acestei mențiuni în M.

Of., din

moment ce nu a fost respectată procedura notificării și

autorizării

activității de către pârâtă, în condițiile

art. 4 din O.U.G. nr. 79/2002.

Instanța a concluzionat că, în raport de

acestei considerente și

în condițiile în

care, potrivit deciziei președintelui autorității pârâte

nr. 1074/2004,

cifra de afaceri folosită ca bază de calcul este cea aferentă anului anterior,

în mod corect contribuția acesteia pentru

compensarea

costului net al serviciilor furnizate pentru anul 2005 a

fost calculată în raport cu cifra de afaceri a anului 2004.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta C.N.A.P.M.

SA, care, fără a-și încadra criticile în

prevederile art. 304 - 304

1

C

. proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea

pronunțată

este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a

reținut greșit că A.N.R.C. ar fi calculat în mod corect contribuția costului

net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005,

deși nu s-a ținut seama de faptul că societatea reclamantă a început furnizarea

serviciilor de comunicații electronice și telefonie la data de 12 aprilie 2005,

data emiterii certificatului tip, ceea ce impunea efectuarea unei expertize

contabile, probă în privința căreia instanța nu a manifestat rol activ.

A.N.R.C.T.I. (succesoarea

A.N.

R.C., potrivit prevederilor O.U.G. nr.

134/

2006) a formulat întâmpinare prin care a susținut că soluția

instanței de fond este legală și temeinică,

invocând în acest sens și

practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și depunând copiile

deciziilor nr. 5559/2005, nr. 5695/2005, nr. 41/2006 și nr. 860/2006.

Recursul este neîntemeiat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 5942 din 5 octombrie 2005 emisă

de președintele A.N.R.C, recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de

415.185 RON, reprezentând contribuția pentru compensarea costului net al

furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005,

avându-se în vedere cifra de afaceri de 1.480.582.327.000 ROL aferentă anului

2004.

Prin acțiunea

formulată, reclamanta a contestat cuantumul contribuției fixate prin actul

administrativ atacat, susținând că această contribuție trebuia calculată în

raport cu cifra de afaceri a F.C.P.C., subunitate cu personalitate juridică,

iar nu în raport cu cifra de afaceri a C.N.A.P.M. SA Constanta, filiala fiind

unitatea care desfășoară activitatea de telecomunicații.

Instanța de

fond a înlăturat în mod judicios această apărare reținând că susținerile

reclamantei sunt lipsite de temei legal și faptic.

Astfel,

potrivit art. 33 alin. (1) lit. b) din decizia președintelui A.N.R.C. nr.

1074/2004 „pentru necesitățile anuale de finanțare a

serviciului universal, A.N.R.C. va percepe de la furnizării de rețele

publice de comunicații electronice și de la furnizorii de servicii de

telefonie

destinate publicului cu o cifră de afaceri înregistrată în anul precedent mai

mare sau egală cu 3.000.000 Euro: - b) pentru perioada 2005 - 2006 o sumă

anuală cu 0,5 % din cifra lor de afaceri din care s-au scăzut în prealabil

veniturile provenite din

servicii de

interconectare și din servicii de roaming oferite pe piața

de gross

furnizărilor de servicii de telefonie mobilă din afara României pentru

utilizatorii acestora aflați pe teritoriul României, dar nu mai mult de

2.000.000 euro în anul 2005 și respectiv 3.000.000 euro în anul 2006 pentru

fiecare furnizor".

Ori, așa cum rezultă din Certificatele-tip de furnizor de rețele

sau servicii de comunicații electronice din

11 martie 2003, din 18 ianuarie 2005 și din 12 aprilie 2005 eliberate de

A.N.R.C, calitatea de furnizor titular a avut-o C.N.A.P.M., astfel că, în mod

legal, contribuția a fost stabilită prin raportare

la cifra sa de afaceri,

iar nu a subunității sale, prin care a realizat

din punct de vedere tehnic serviciile respective de comunicații electronice și

rețele publice de comunicații electronice.

În ceea ce privește susținerea din recurs, că suma contribuției

trebuia calculată pentru anul 2005 doar de la

data de 7 aprilie 2005,

așa cum rezultă din

certificatul-tip din 12 aprilie 2005, această

critică urmează să fie

înlăturată, cu motivarea că, din acest act, rezultă că recurenta-reclamantă a

furnizat mai multe tipuri de rețele și servicii de comunicații electronice în

baza autorizației generale, unele începând cu data de 7 aprilie 2005, iar

altele (rețele și

servicii private de

comunicații electronice) începând cu

22 ianuarie 2003, cu caracter de

continuitate, în baza certificatelor - tip anterioare.

Din acest

motiv, efectuarea unei expertize contabile nu era

necesară, în privința căreia nici reclamanta nu a

insistat în fața instanței de fond.

În concluzie,

recursul va fi respins, soluția instanței de fond și actul administrativ atacat

fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.A.P.M. SA Constanța,

împotriva sentinței civile nr. 237 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2007.