ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5942/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Slatina, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9.556.479.950 lei din care dobânzi în cuantum de 9.249.919.950 lei și penalități în cuantum de 306.560.000 lei calculate la plata cu întârziere a ratelor scadente, conform convențiilor. Prin sentința nr. 14889 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6505/1999, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.277.215.500 lei din care 3.751.600.000 lei credit și 3.525.617.500 lei penalități, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 758 din 27 noiembrie 2000, constatându-se culpa reclamantei care nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau contractului de privatizare încheiat cu pârâta. De asemenea, a mai reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București s-a solicitat obligarea pârâtei doar la plata penalităților deși reclamanta le-a intitulat dobânzi, izvorul raporturilor juridice este același, fiind în realitate același sume care au făcut obiectul cererii soluționată de Tribunalul Olt referitoare la penalități fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., referitoare la tripla identitate de obiect, cauză, parte.

Reclamanta a declarat apel susținând în esență că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentința nr. 758/2000 a Tribunalului Olt s-a respins acțiunea care a avut ca obiect penalități, în timp ce prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București s-au solicitat dobânzi și penalități și că prin sentința Tribunalului Olt, precum și prin sentința apelată au fost interpretate greșit clauzele contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni. Prin decizia nr. 547 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul reclamantei, reținând că scopul urmărit de reclamantă prin cele două acțiuni este obligarea intimatei la plata unor penalități pentru plata cu întârziere a creditelor acordate prin convențiile de credit încheiate cu pârâta și că pretențiile izvorăsc din aceleași convenții de credit și că a fost identitate de părți care au avut aceeași calitate.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, clauzele nr. 7.7. și 8.7 din contract sunt interpretate greșit. Recursul este nefondat. Instanțele de fond și apel au reținut corect că există autoritate de lucru judecat, deoarece prin acțiunile de la Tribunalul Olt și Tribunalul București, reclamanta a urmărit obligarea pârâtei la plata creditelor și a penalităților aferente acestora, scopul final urmărit fiind același. Atât în dosarul de pe rolul Tribunalului Olt cât și de pe rolul Tribunalului București, se constată că sunt aceleași părți, A.V.A.S. București și SC E. SA Slatina, care au aceeași calitate, reclamant, respectiv pârât. În concluzii criticile formulate nu pot fi reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 547 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.