ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4138/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 24 noiembrie 2004, reclamanta SC I.S. SA Galați, devenită SC M.S. SA Galați, a cerut obligarea pârâtei SC A. SA Slatina la plata sumei de 2.186.875.365 lei, dobânzi calculate pe perioada 20 noiembrie 2001 - 3 noiembrie 2004, pentru întârzierea în plata prețului produselor livrate în 1998. Anexă acțiunii, reclamanta a depus un tabel cu calculul penalităților, prin care dobânzile aplicate au variat între 18,20 % și 35 %. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 854 din 15 decembrie 2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prețul produselor a fost achitat integral de pârâtă, fiind actualizat cu rata inflației.

În ce privesc dobânzile cerute acestea nu sunt dovedite, calculul depus, anexă la acțiune, fiind unilateral și incomplet, întrucât sunt indicate facturile lunare emise de furnizoarea reclamantă, fără a se menționa data plății, perioada penalizată în raport cu plățile efectuate, parte prin compensare iar parte prin executare silită. S-a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada dobânzilor aplicabile, conform O.G. 9/2000 și Legea nr. 356/2002. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta a declarat apel, prin care a susținut că, fără temei, a fost respinsă acțiunea, întrucât dobânzile calculate unilateral nu au fost contestate și, pe de altă parte, pârâta nu a solicitat o expertiză contabilă pentru calculul dobânzilor.

Prin întâmpinarea la apelul declarat pârâta a cerut menținerea hotărârii instanței de fond întrucât calculul dobânzilor nu este corect, nu se indică plățile efectuate prin compensare și dobânzile legal aplicabile. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 83 din 17 martie 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința instanței de fond și a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 2.186.875.365 lei, dobânzi pentru întârzierea în achitarea facturilor, cu 75.063.753 lei, cheltuieli de judecată la fond și apel. Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SA Slatina a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - nu s-a avut în vedere, la stabilirea întârzierii în plată, data achitării eșalonate a prețului inclusiv prin compensare; - dobânzile aplicate sunt contrare reglementărilor legale.

Astfel, pentru întârzierea de la 20 noiembrie 2001 și până la 18 iunie 2002 era aplicabilă taxa scontului certificată de B.N.R., conform O.G. nr. 9/2000. Ori, nu s-a depus certificatul privind dobânda aplicabilă. De la 18 iunie 2002 sunt aplicabile prevederile Legii nr. 356/2002, respectiv dobânda de referință a B.N.R., publicată în M. Of. Partea I, ori, reclamanta nu a aplicat aceste dobânzi. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Este necontestat faptul că pârâta beneficiară a achitat cu întârziere parte din prețul produselor livrate de reclamanta furnizoare în 1998, astfel că, în temeiul art. 43 din C. com. datorează dobânzi comerciale. Problema în litigiu privește aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează dobânda legală, respectiv O.G.

nr. 9/2000 și de la 18 iunie 2002, a Legii nr. 356/2002. Din calculul dobânzilor, nu rezultă aplicarea corectă a acestor prevederi legale, ci s-a avut în vedere o cotă procentuală medie anuală, după cum reține instanța de apel. Acceptarea acestei cote medii, contrar dispozițiilor legale menționate, este criticabilă, astfel că, greșit s-a admis calculul dobânzilor, depus la fond și menținut în apel de reclamantă. Din tabelul de calcul, rezultă aplicarea fără justificare pe diferite perioade a unor dobânzi variind între 18,2 % și 35 %. Pe de altă parte, nu se poate stabili pe fiecare factură data plăților eșalonate, prin compensare pentru determinarea perioadei de penalizare neprescrisă. Atât instanța de fond, care a respins acțiunea pe motiv că dobânzile nu sunt dovedite, cât și instanța de apel, care nu a stăruit în stabilirea temeiniciei pretențiilor în raport de obiecțiunile pârâtei, au pronunțat hotărâri criticabile.

Față de valoarea importantă a dobânzilor solicitate și calculul acestora contestat justificat de pârâtă, se impunea dispunerea unei expertize contabile. Ca urmare, recursul se reține ca întemeiat, decizia atacată urmând să fie casată, cu trimiterea cauzei aceleiași Curți spre rejudecare pentru stabilirea corectă a cuantumului dobânzilor datorate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 83 din 17 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.