ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 martie 2006, reclamanta SC D.T.C.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.C., solicitând anularea deciziei din 15 decembrie 2005 și înregistrată din 14 februarie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează suma de 12.010 RON cu titlu de tarif de monitorizare, deoarece calculul s-a realizat în baza cifrei de afaceri totale a societății și nu pe baza veniturilor realizate din activitatea de rețele/servicii de comunicații electronice. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind respectate prevederile art. 47 alin. (6) din O.U.G.

nr. 79/2002. Prin sentința civilă nr. 1798 din 12 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3195/2/2006 Curtea de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că decizia legiuitorului a fost aceea în sensul că tariful de monitorizare să se calculeze în raport de întreaga cifră de afaceri a societății, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 79/2002 în vigoare în perioada 2003 - 2004. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta invocând aplicarea greșită a legii și arătând că decizia atacată a fost emisă avându-se în vedere o situație juridică existentă la momentul emiterii, însă nu a fost dată în baza textelor de lege în vigoare la acel moment, ci în baza unor texte de lege abrogate de aproape un an de zile.

Recurenta arată că s-au încălcat principiile neretroactivității legii civile și aplicării imediate a legii civile noi. Prin decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3195/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a anulat recursul ca netimbrat, reținând nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997. Prin contestația în anulare formulată s-au invocat prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Contestatoarea arată că nu a primit la sediul societății nicio citație și nici înștiințarea că ar avea de plătit taxa de timbru. Contestatoarea susține că a aflat soluția dată în recurs abia la 8 februarie 2008 când a fost comunicată sentința civilă nr. 498 din 31 ianuarie 2008, într-o cauză având ca obiect contestația la executare cu privire la același act administrativ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, deoarece contestatoarea a fost citată la sediul indicat în cererea de recurs cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 2 RON și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 RON. Contestația în anulare este neîntemeiată. Temeiul juridic al contestației este art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Contestatoarea a invocat neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina. Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta (contestatoarea din prezentul dosar) aflată in dosarul de recurs se constată că aceasta a fost citată la sediul indicat – F., str. U.P., județul Vrancea, iar citația a fost înmânată numitei P.V., casieră care a și semnat citația.

Se constată îndeplinirea prevederilor art. 87, 90 și 91 C. proc. civ., actul de procedură fiind întocmit în mod valabil. Se mai constată că recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit de lege. Față de acestea, prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu pot opera în cauza de față, urmând ca cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC D.T.C.S. SRL - F. la decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.