ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.03.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2008

HOTĂRÂRE
27.03.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 martie 2006, reclamanta

SC D.T.C.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.C., solicitând anularea deciziei

din 15 decembrie 2005 și înregistrată din 14 februarie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că nu datorează suma de 12.010 RON cu titlu de tarif de monitorizare,

deoarece calculul s-a realizat în baza cifrei de afaceri totale a societății și

nu pe baza veniturilor realizate din activitatea de rețele/servicii de comunicații

electronice.

Prin întâmpinare pârâta

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind respectate prevederile

art. 47 alin. (6) din O.U.G. nr. 79/2002.

Prin sentința civilă

nr. 1798 din 12 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3195/2/2006 Curtea de

Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

acțiunea.

Instanța de fond a reținut

în considerentele hotărârii pronunțate că decizia legiuitorului a fost aceea în

sensul că tariful de monitorizare să se calculeze în raport de întreaga cifră de

afaceri a societății, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 79/2002

în vigoare în perioada 2003 - 2004.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta invocând aplicarea greșită a legii și arătând că decizia

atacată a fost emisă avându-se în vedere o situație juridică existentă la momentul

emiterii, însă nu a fost dată în baza textelor de lege în vigoare la acel moment,

ci în baza unor texte de lege abrogate de aproape un an de zile.

Recurenta arată că s-au

încălcat principiile neretroactivității legii civile și aplicării imediate a legii

civile noi.

Prin decizia nr. 1225

din 27 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3195/2/2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a anulat recursul ca

netimbrat, reținând nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997.

Prin contestația în anulare

formulată s-au invocat prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatoarea arată că

nu a primit la sediul societății nicio citație și nici înștiințarea că ar avea de

plătit taxa de timbru.

Contestatoarea susține

că a aflat soluția dată în recurs abia la 8 februarie 2008 când a fost comunicată

sentința civilă nr. 498 din 31 ianuarie 2008, într-o cauză având ca obiect contestația

la executare cu privire la același act administrativ.

Intimata a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, deoarece

contestatoarea a fost citată la sediul indicat în cererea de recurs cu mențiunea

de a depune taxa judiciară de timbru de 2 RON și timbrul judiciar în cuantum de

Contestația în anulare

este neîntemeiată.

Temeiul juridic al contestației

este art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatoarea a invocat

neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina.

Verificând dovada de îndeplinire

a procedurii de citare cu recurenta (contestatoarea din prezentul dosar) aflată

in dosarul de recurs se constată că aceasta a fost citată la sediul indicat – F.,

str. U.P., județul Vrancea, iar citația a fost înmânată numitei P.V., casieră care

a și semnat citația.

Se constată îndeplinirea

prevederilor art. 87, 90 și 91 C. proc. civ., actul de procedură fiind întocmit

în mod valabil.

Se mai constată că recurenta

a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar

în cuantumul stabilit de lege.

Față de acestea, prevederile

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu pot opera în cauza de față, urmând ca

cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Respinge contestația în

anulare formulată de SC D.T.C.S. SRL - F. la decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal,

ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2007
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pa
ÎCCJ 2007-06-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2895/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 30 ianuarie 2007, SC A.I. SA în contradictoriu cu A.N.R.C., a declarat recurs împotriva sentințe
ÎCCJ 2007-09-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2007
ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Au fost invocate și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele întrucât hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, astfel c
ÎCCJ 2006-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1084/2005, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.N.T.E.E. T. SA a chem
ÎCCJ 2009-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3321 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată
Sursă