ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1225/2007

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 421 din 23 iunie 2006, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F. și P.P., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, aderare, constituire și sprijinire de grup infracțional. În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., aceeași inculpați au fost condamnați la câte o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

A fost interzisă fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 35 alin. (l) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului R.V.F. i-au fost interzise, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul Z.I. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la grup infracțional, iar în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea de trafic de migranți.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații G.O. și D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpații au fost condamnați la câte un an închisoare, cu executare în detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menținut starea de arest pentru fiecare inculpat și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, după cum urmează: de la 13 septembrie 2005 la zi, pentru inculpații B.D., E.V., L.T., D.O., R.G. și R.V.F.; de la 21 octombrie 2005 la zi, pentru inculpații P.P., G.O. și D.S.; de la 28 noiembrie 2005 la zi, pentru inculpatul Z.I. A. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpați sumele de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: 14.510 euro și 100 dolari S.U.A. de la inculpatul R.G.; 1600 euro de la inculpatul E.V.; 1200 euro de la inculpatul D.O.; 7700 euro de la inculpatul D.S.; 800 euro de la inculpatul P.P.

și 1500 euro de la inculpatul B.D. în baza art. l 17 alin. (l) și (3) C. pen., a dispus expulzarea de pe teritoriul României, după executarea pedepselor aplicate, a inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., D.S., G.O., P.P. și Z.I. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în cursul anului 2000, inculpații au constituit un grup infracțional de lungă durată, la care au aderat, sprijinindu-se reciproc, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de migranți, obținând mari beneficii financiare, cu filiale constituite în România, Republica Moldova și Ungaria, pentru emigranți din Republica Moldova ce doreau să ajungă în Spațiul Schengen fără forme legale. Au fost prinse și identificate 4 grupuri de migranți constituite de inculpați, din care unul a fost returnat de autoritățile ungare celor române la data de 4 noiembrie 2005, persoanele prinse fiind cercetate pentru trecere frauduloasă a frontierei.

Modul de operare a grupului infracțional consta în racolarea mai multor persoane din Republica Moldova, care doreau să emigreze, și de la care se pretindeau sume cuprinse între 2000 și 3000 euro pe persoană, sume din care inculpații își rețineau sume mai mici raportate la contribuțiile fiecăruia la cheltuielile de transport, cazarea pe teritoriul României, trecerea frauduloasă a frontierei în Ungaria și transportul la destinație. Cota din sumele pretinse era luată de flecare inculpat în schimbul asigurării legăturii cu punctele de contact, organizării transportului, cazare, trecere frauduloasă a frontierei. Pentru un nou grup de imigranți, inculpații se contactau reciproc, în scopul împărțirii sarcinilor și a sumelor de bani.

Inculpatul B.D. a racolat un grup de 5 imigranți moldoveni, care au fost cazați în localitatea Călăcea, jud. Timiș unde s-a produs joncțiunea cu 9 persoane racolate de inculpații E.V., P.P. și L.T., ulterior aceștia trecând fraudulos frontiera cu Ungaria la data de 9 septembrie 2005, pe raza localității Sînnicolau Mare. B.D. a solicitat de la fiecare persoană racolată suma de 2500 euro, din care 1200 euro trebuia remisă de rudele acestora la momentul confirmării trecerii frontierei, iar 1300 euro se achita de emigranți la momentul sosirii la destinație. Grupul a fost returnat de autoritățile ungare la data de 9 septembrie 2005. Același grup infracțional a racolat 25 emigranți moldoveni, cazați în Timișoara și apoi în Călacea, jud. Timiș, și care au fost prinși în flagrant la 13 septembrie 2005, încercând să treacă fraudulos frontiera pe raza localității Pordeanu, jud. Timiș.

Emigranții au intrat în România prin Albita, transportați la București, apoi la Timișoara, unde au fost așteptați de inculpații E.V., L.T. și R.G., cazați la hotel, unde inculpatul R.G. a colectat 1000 euro de la fiecare emigrant și apoi duși în localitatea Călacea, jud. Timiș, transport care a reprezentat atribuția inculpaților R.V.F. și D.O. La 21 octombrie 2005, un număr de 8 persoane au fost identificate în timp ce încercau să treacă fraudulos frontiera spre Ungaria, iar cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că dintre emigranți, numita L.V. a ținut personal legătura cu inculpatul P.P., până la momentul ajungerii lor în Timișoara. La 6 octombrie 2005, au mai fost aduse în România de aceiași inculpați încă 5 persoane, care au fost conduse ulterior în municipiul Iași de către inculpatul Z.I., cu autoturismul său.

La 7 octombrie 2005, au ajuns în Timișoara, unde au fost preluați de inculpații P.P. și R.V.F., și prinși la 15 octombrie 2005, fiind returnați autorităților române la 4 noiembrie 2005. La data de 20 octombrie 2005, în apropierea aeroportului internațional Henri Coandă București au fost prinși în flagrant inculpații P.P., G.O. și D.S., iar cu acea ocazie inculpatul D.S. a înmânat lui P.P. suma de 7700 euro pentru activitățile desfășurate privind grupul de 8 migranți returnati la 21 octombrie 2005. G.O. a fost cel care a făcut legătura între ceilalți doi inculpați, știind în același timp că suma de bani remisă lui P.P. provenea din traficul de migranți. Martorii audiați în cauză, respectiv taximetriști, recepționeri la hotel, etc., au relevat întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpați, care, pe de altă parte, la confruntările efectuate, au recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor.

Cercetările efectuate au relevat că la data de 13 septembrie 2005, când inculpații E.V., L.T. și R.G. au fost prinși în flagrant, s-a găsit asupra inculpatului L.T. o bancnotă falsă de 20 euro, dar dată fiind lipsa pericolului social al faptei, s-a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., aplicându-i-se o amendă administrativă. Dată fiind complexitatea cauzei, s-a autorizat în faza de cercetare penală folosirea a trei investigatori acoperiți, cu numele de cod S.V., B.M. și F.L. și a doi colaboratori acoperiți, cu numele de cod D.A. și C.C. Inculpații, deși au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, au arătat că nu consideră că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire, aderare și sprijinire de grup infracțional, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul R.V.F., instanța de fond a reținut că acesta nu avea cum să cazeze, la data de 7 octombrie 2005, un număr de 6 persoane la Baza Sportivă V., deoarece la acea dată era arestat preventiv în baza mandatului emis de Tribunalul Timiș, încă din data de 14 septembrie 2005, de cazarea acestora ocupându-se inculpatul P.P., conform declarațiilor martorului J.L., care la 13 octombrie 2005 a plecat cu cele 5 persoane din Timișoara către Oradea unde s-au întâlnit cu inculpatul P.P. Același inculpat a făcut legătura lui R.V.F. cu martorele B.L. și R.N., în luna august 2005, când a fost necesară cazarea lor în Timișoara, iar inculpatul R.V.F. le-a găzduit în apartamentul său, la solicitarea inculpatului P.P.

Martorele s-au reîntors în Republica Moldova, de unde au fost pentru a doua oară racolate de inculpatul Z.I., căruia îi dăduseră suma de 3000 euro pentru a ajunge ilegal în Spațiul Schengen. Probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine vinovăția inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I., în ciuda susținerilor acestora în sensul stabilirii coeziunii grupului infracțional de către colaboratorii sub acoperire. Instanța a reținut că inițiativa infracțională a aparținut inculpaților, chiar dacă investigatorii sub acoperire au luat legătura telefonic cu aceștia pentru realizarea transportului ilegal de persoane peste frontieră, martorii audiați în cauză relevând împrejurarea că au fost racolați de către inculpatul B.D.

Aceiași martori au infirmat și susținerea inculpatului B.D. că nu se cunoștea cu inculpații L.T. și R.G., iar investigatorii sub acoperire au arătat în declarațiile lor că și cei doi inculpați din urmă au participat la discuțiile referitor la trecerea ilegală a frontierei a grupurilor de cetățeni moldoveni. Instanța de fond a dispus însă achitarea inculpaților G.O. și D.S. pentru infracțiunea de aderare sau sprijinire la un grup infracțional, întrucât probatoriul cauzei nu a confirmat că aceștia ar fi avut vreo legătură cu ceilalți inculpați, singurul aspect infracțional în care au fost implicați fiind cel din zona aeroportului Henri Coandă, când au fost reținuți de organele de poliție. Instanța de fond a reținut cu privire la persoana inculpatului Z.I.

, la solicitarea organului de cercetare penală, colaborarea cu organul de urmărire penală și a redus pedeapsa aplicată acestuia la jumătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații P.P., R.G., B.D., G.O., D.O., L.T., D.S., E.V., Z.I. și R.V.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul său, parchetul arată că hotărârea este nelegală, întrucât există contradicții între minută și dispozitivul hotărârii, în minută inculpatul Z.I. fiind condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 din aceeași lege, pe când în dispozitiv nu este menționat și acest din urmă text de lege, caz în care pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului este una nelegală.

De asemenea, hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, mult prea mică în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și cu privire la greșita achitare a inculpaților G.O. și D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În continuare, se susține de parchet netemeinicia hotărârii referitor la greșita reținere în favoarea acelorași doi inculpați a circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., raportat la infracțiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001. Inculpatul R.G. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, referindu-se la greșita reținere în sarcina sa a infracțiunii prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G.

nr. 105/2001, solicitând condamnarea sa doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea circumstanțelor atenuante, având drept rezultat coborârea pedepsei sub minimum special prevăzut de lege. Inculpatul D.S. critică hotărârea instanței de fond pentru nereținerea erorii de fapt, cauză care înlătură caracterul penal al faptei și deci greșita sa condamnare, apreciind că nu există probe care să ateste indubitabil împrejurarea că ar fi cunoscut destinația reală a sumei ce i-a fost dată de G.A. pentru a o remite inculpatului P.P. Inculpatul solicită desființarea sentinței și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 în temeiul dispozițiilor art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc.

pen., și, în subsidiar, raportat la art. l lit. e) C. proc. pen. Inculpatul D.O. a criticat sentința în sensul că învinuirile ce i- au fost aduse nu sunt susținute de materialul probator administrat, solicitând a se înlătura aplicarea art. l 17 alin. (l) și (3) C. pen., în sensul expulzării sale din România, pentru că are și cetățenia acestui stat și, de asemenea, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc. pen., respectiv a se da o valență sporită circumstanțelor sale personale. Inculpatul B.D. critică sentința pentru nelegalitate, referitor la greșita sa condamnare, întrucât nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, solicitând în consecință achitarea.

Ceilalți inculpați nu au formulat în scris motive de apel, dar au dezvoltat apelul declarat oral, în ziua judecății. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanți, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. l din O.U.G. nr. 105/2001, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, de altfel pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză. Instanța de apel a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este fondat numai cu privire la contradicția dintre minută și dispozitiv, în sensul că în minută inculpatul Z.I.

este condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, iar în dispozitiv același inculpat este condamnat fără aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în sensul reducerii la jumătate a pedepsei aplicate, situație în care pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului Z.I. este una nelegală. Instanța de apel a constatat că interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. pentru inculpatul Z.I. este de asemenea, nelegală. Cu privire la ceilalți inculpați, instanța de apel a constatat că Tribunalul Timiș a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., dat fiind că inculpații se află la primul contact cu legea penală, comportamentul lor de până acum a fost unul bun, raportat la normele de conviețuire socială.

De asemenea, achitarea inculpaților G.O. și D.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost corect dispusă de instanța fondului, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că cei doi inculpați ar fi avut vreo legătură cu grupul infracțional, singura situație în care aceștia au fost implicați nedemonstrând că inculpații ar fi avut vreo activitate infracțională care să dovedească reprezentarea lor că aderă sau sprijină un grup infracțional, deci lipsind latura subiectivă a infracțiunii reclamate. Cu privire la persoana inculpatului D.O., instanța de apel a constatat că, dat fiind că acesta este cetățean român, în mod greșit instanța de fond a dispus expulzarea sa de pe teritoriul României după executarea pedepsei la care a fost condamnat, în consecință urmând să înlăture dispozițiile art. 117 alin. (l) și (3) C. pen.

Față de toate cele reținute, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 370/ A din 22 noiembrie 2006, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul D.O., a desființat sentința penală atacată și, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul Z.I., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional. A interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A înlăturat dispoziția luată în baza art. 117 alin. (l) și (3) C. pen., de expulzare de pe teritoriul României a inculpatului D.O., după executarea pedepselor aplicate.

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I. In baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I. arestul preventiv de la 23 iunie 2006 la zi. A constatat că inculpații G.O. și D.S. au fost liberați din Penitenciarul Timișoara la 21 octombrie 2006. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.P., R.G., B.D., G.O., L.T., D.S., E.V., Z.I. și R.V.F. Împotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara critică hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpaților G.O. și D.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților ce a avut ca rezultat aplicarea unor pedepse blânde în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite și a greșitei încadrări juridice prin neaplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001. În recursurile formulate, inculpații critică decizia Curții de Apel Timișoara, în general, pentru aceleași motive ca și cele invocate în apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 421 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș.

Inculpații invocă nevinovăția îndeosebi pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar netemeinicia pedepselor aplicate. Examinând hotărârile în raport de criticile recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (l) pct. 14, 16, 18 C. proc. pen., precum și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Pe baza probelor administrate în desfășurarea procesului penal se poate constata fără echivoc că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de migranti prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, obținând din activitatea infracțională beneficii financiare.

În acest scop inculpații au constituit ori au aderat la o organizație criminală constituită, cu activitate de lungă durată, sprijinindu-se reciproc, cu repartizarea sarcinilor în derularea activității infracționale și împărțirea beneficiilor pe fiecare membru al grupului criminal Inculpații racolau persoane din Republica Moldova, care doreau să emigreze și de la care pretindeau sume de bani pe care le împărțeau în funcție de contribuția la realizarea activității infracționale. Dacă pentru ceilalți inculpați s-a reținut în mod justificat că au inițiat, au aderat și au constituit un grup infracțional bine structurat, cu desfășurare coordonată în timp, pentru realizarea infracțiunii de trafic de migranti, pentru inculpații G.O.

și D.S., instanțele anterioare au stabilit că nu au avut legătură cu grupul celorlalți inculpați, singura implicare infracțională constituind-o activitatea acestora în zona aeroportului Henri Coandă din București. Probele administrate nu au relevat existența unei reprezentări subiective din partea inculpaților că aderă la vreun grup infracțional și că sprijină, prin acțiunile lor, vreo grupare criminală constituită în scopul traficării de migranti. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, și îndeosebi, în legătură cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., înalta Curte apreciază că prin acest procedeu s-a realizat o aplicare corespunzătoare a criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen., și s-au stabilit pedepse care să asigure atât reprimarea conduitei infracționale a inculpaților, cât și reeducarea acestora.

Nu poate fi reținută nici critica privind neaplicarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, întrucât reținerea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 ca infracțiune mijloc de constituire a unui grup organizat exclude reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea scop care a constituit mobilul grupului infracțional constituit. Criticile inculpaților care vizează netemeinicia soluțiilor de condamnare ori de individualizare a sancțiunilor aplicate sunt nefondate față de ansamblul probelor administrate în cauză, care relevă o contribuție concretă a fiecărui inculpat la realizarea activității de trecere frauduloasă a migranților peste frontieră.

Cu excepția inculpaților G.O. și D.S., ceilalți inculpați au constituit sau au aderat la un grup infracțional care avea ca obiectiv traficarea de migranți din Republica Moldova spre țările din Europa Occidentală și au realizat beneficii financiare din această activitate infracțională. Sancțiunile aplicate inculpaților sunt apte să asigure prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și sunt concordante cu contribuția materială efectivă a fiecăruia la derularea activității infracționale și cu conduita acestora anterior săvârșirii infracțiunilor, cât și în desfășurarea procesului penal. Modificarea pedepselor și a regimului de executare ar constitui o reacție disproporționată în aplicarea legii penale sau o încurajare a comportamentului infracțional de acest gen.

Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge toate recursurile ca nefondate. În baza art. 385 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților de la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpații B.D., E.V., D.O., R.G., R.V.F. și L.T., de la 28 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpatul Z.I. și de la 21 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpatul P.P. Se va constata că inculpații G.O. și D.S. s-au aflat în executarea pedepselor de la 21 octombrie 2005 la 21 octombrie 2006. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I. împotriva deciziei penale nr. 370/ A din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive astfel: - de la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007 pentru B.D. , E.V., D.O., R.G., R.V.F. și L.T.; - de la 28 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru Z.I.; - și de la 21 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru P.P. Constată că intimații inculpați G.O. și D.S. au executat pedepsele de la 21 octombrie 2005 la 21 octombrie 2006. Obligă recurenții inculpați B.D., E.V., L.T.

, D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I. să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților G.O. și D.S. în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2007.