ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1225/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1225/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor

penale de față:

Prin sentința penală nr.

421 din 23 iunie 2006, Tribunalul Timiș a dispus,

în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.,

condamnarea inculpaților B.D., E.V., L.T.,

D.O., R.G., R.V.F. și P.P., la

câte o

pedeapsă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, aderare, constituire și

sprijinire de grup infracțional.

În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

lit. d) C. pen., aceeași inculpați au fost condamnați la câte o

pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

migranți.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani

închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

A fost interzisă

fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., raportat la

art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului R.V.F. i-au fost interzise, ca pedeapsă

complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, inculpatul Z.I.

a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

aderare la grup infracțional, iar în

baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr.

105/2001 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 39/2003, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea de

trafic de

migranți.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., i-a fost aplicată inculpatului

pedeapsa

cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim

privativ

de libertate.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit.

a) raportat a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați

inculpații G.O. și D.S. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 71

alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpații au fost

condamnați la câte un an închisoare, cu executare în detenție și

interzicerea

drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută

de

art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a

menținut starea de arest pentru

fiecare

inculpat și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării

preventive, după cum urmează: de la 13 septembrie 2005 la zi, pentru

inculpații B.D., E.V., L.T., D.O., R.G.

și R.V.F.; de la 21 octombrie 2005 la zi, pentru

inculpații

P.P., G.O. și D.S.; de la 28 noiembrie 2005 la zi, pentru

inculpatul Z.I.

A.

În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a

confiscat de la inculpați sumele de

bani

obținute din săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: 14.510 euro și

100 dolari S.U.A. de la inculpatul R.G.; 1600 euro

de la inculpatul

E.V.; 1200 euro de la inculpatul D.O.; 7700 euro de la

inculpatul D.S.; 800 euro de la inculpatul P.P.

și 1500

euro de la inculpatul B.D.

în baza art. l 17 alin.

(l) și (3) C. pen., a dispus expulzarea de pe teritoriul

României, după executarea pedepselor aplicate, a

inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., D.S., G.O., P.P. și Z.I.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că, în cursul

anului 2000, inculpații au

constituit un grup infracțional de lungă durată, la

care au aderat, sprijinindu-se reciproc, în scopul

comiterii infracțiunii de

trafic de

migranți, obținând mari beneficii financiare, cu filiale constituite în

România, Republica Moldova și Ungaria, pentru emigranți din Republica

Moldova ce doreau să ajungă în Spațiul Schengen

fără forme legale.

Au fost prinse și identificate 4 grupuri de

migranți constituite de

inculpați, din care

unul a fost returnat de autoritățile ungare celor române la

data de 4

noiembrie 2005, persoanele prinse fiind cercetate pentru trecere frauduloasă a

frontierei.

Modul de operare a grupului infracțional

consta în racolarea mai

multor persoane din

Republica Moldova, care doreau să emigreze, și de la

care se pretindeau sume cuprinse între 2000 și

3000 euro pe persoană, sume

din care inculpații își rețineau sume mai

mici raportate la contribuțiile

fiecăruia la

cheltuielile de transport, cazarea pe teritoriul României, trecerea

frauduloasă

a frontierei în Ungaria și transportul la destinație. Cota din

sumele pretinse era luată de flecare inculpat în

schimbul asigurării legăturii cu punctele de contact, organizării

transportului, cazare, trecere frauduloasă

a frontierei.

Pentru un nou grup de

imigranți, inculpații se contactau reciproc, în

scopul împărțirii sarcinilor și a sumelor de bani.

Inculpatul B.D. a racolat un grup de 5

imigranți moldoveni, care au fost cazați în localitatea Călăcea, jud. Timiș

unde s-a

produs joncțiunea cu 9 persoane

racolate de inculpații E.V., P.P.

și

L.T., ulterior aceștia trecând fraudulos frontiera cu Ungaria

la data de 9 septembrie 2005, pe raza localității

Sînnicolau Mare. B.D. a solicitat de la fiecare persoană racolată suma de 2500

euro, din care 1200

euro trebuia remisă de rudele acestora la momentul

confirmării trecerii frontierei, iar 1300 euro se achita de emigranți la

momentul sosirii la

destinație. Grupul a

fost returnat de autoritățile ungare la data de 9 septembrie 2005.

Același grup

infracțional a racolat 25 emigranți moldoveni, cazați în

Timișoara și apoi în Călacea,

jud. Timiș, și care au fost prinși în flagrant la

13 septembrie 2005, încercând să treacă fraudulos

frontiera pe raza localității Pordeanu, jud. Timiș.

Emigranții au intrat în

România prin Albita, transportați la București,

apoi la Timișoara, unde au fost

așteptați de inculpații E.V., L.T.

și R.G., cazați la hotel, unde inculpatul R.G. a

colectat 1000 euro de

la fiecare emigrant și apoi duși în localitatea Călacea, jud. Timiș, transport

care a reprezentat atribuția inculpaților R.V.F.

și D.O.

La 21 octombrie 2005,

un număr de 8 persoane au fost identificate în timp ce încercau să treacă

fraudulos frontiera spre Ungaria, iar cu ocazia cercetărilor

efectuate s-a stabilit că dintre emigranți,

numita L.V. a ținut personal legătura cu inculpatul P.P., până la momentul

ajungerii lor în Timișoara.

La 6 octombrie 2005, au

mai fost aduse în România de aceiași inculpați încă 5

persoane, care au fost conduse

ulterior în municipiul Iași de către inculpatul

Z.I., cu autoturismul său. La 7

octombrie 2005, au ajuns în Timișoara, unde

au fost preluați de inculpații P.P.

și R.V.F., și prinși

la 15 octombrie 2005, fiind returnați autorităților române la 4

noiembrie 2005.

La data de 20 octombrie 2005,

în apropierea aeroportului internațional Henri

Coandă București au fost prinși în flagrant

inculpații P.P., G.O. și D.S., iar cu acea ocazie inculpatul D.S.

a înmânat lui P.P. suma de 7700 euro pentru

activitățile desfășurate privind grupul de 8 migranți returnati la 21 octombrie

2005. G.O.

a fost cel care a făcut legătura între ceilalți doi

inculpați, știind în

același timp că suma de

bani remisă lui P.P. provenea din traficul

de migranți.

Martorii audiați în cauză, respectiv

taximetriști, recepționeri la

hotel, etc.,

au relevat întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpați,

care,

pe de altă parte, la confruntările efectuate, au recunoscut în parte săvârșirea

infracțiunilor.

Cercetările efectuate au relevat că la data

de 13 septembrie 2005, când inculpații E.V., L.T. și R.G. au fost prinși în

flagrant, s-a găsit asupra inculpatului L.T. o

bancnotă falsă de 20 euro, dar dată fiind lipsa pericolului social al faptei,

s-a dispus scoaterea

inculpatului de

sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin.

(2)

C. pen., aplicându-i-se o amendă administrativă.

Dată fiind complexitatea cauzei, s-a

autorizat în faza de cercetare

penală

folosirea a trei investigatori acoperiți, cu numele de cod S.V.,

B.M. și

F.L. și a doi colaboratori acoperiți, cu numele de cod D.A. și C.C.

Inculpații, deși au

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor

prin actul de inculpare, au arătat că nu consideră că

se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunii

de inițiere, constituire, aderare și sprijinire de grup

infracțional, prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul

R.V.F., instanța de fond a reținut

că acesta nu avea cum să cazeze, la data de 7 octombrie 2005, un număr

de 6 persoane la Baza Sportivă V., deoarece la acea dată era arestat

preventiv în baza mandatului emis de Tribunalul

Timiș, încă din data de 14 septembrie 2005, de cazarea acestora ocupându-se

inculpatul P.P., conform declarațiilor martorului J.L., care la 13 octombrie 2005

a plecat

cu cele 5 persoane din Timișoara către Oradea unde s-au

întâlnit cu inculpatul P.P.

Același inculpat a

făcut legătura lui R.V.F. cu martorele

B.L. și R.N., în luna august 2005, când a fost

necesară

cazarea

lor în Timișoara, iar inculpatul R.V.F. le-a găzduit în

apartamentul său, la

solicitarea inculpatului P.P.

Martorele s-au reîntors

în Republica Moldova, de unde au fost pentru

a doua oară racolate de

inculpatul Z.I., căruia îi dăduseră suma de

3000 euro pentru a ajunge ilegal în Spațiul Schengen.

Probele administrate în cauză au stabilit cu

certitudine vinovăția inculpaților B.D., E.V., L.T., D.O.,

R.G., R.V.F., P.P. și Z.I., în ciuda

susținerilor

acestora în sensul stabilirii coeziunii grupului infracțional de către

colaboratorii sub acoperire.

Instanța a reținut că inițiativa

infracțională a aparținut inculpaților,

chiar

dacă investigatorii sub acoperire au luat legătura telefonic cu aceștia

pentru realizarea transportului ilegal de

persoane peste frontieră, martorii

audiați

în cauză relevând împrejurarea că au fost racolați de către inculpatul

B.D. Aceiași martori au infirmat și susținerea

inculpatului B.D. că nu se cunoștea cu inculpații L.T. și R.G., iar

investigatorii sub acoperire au arătat în

declarațiile lor că și cei doi inculpați

din urmă au participat la discuțiile referitor la trecerea ilegală a

frontierei a

grupurilor de cetățeni moldoveni.

Instanța de fond a

dispus însă achitarea inculpaților G.O. și

D.S. pentru infracțiunea de aderare sau sprijinire la

un grup

infracțional, întrucât probatoriul

cauzei nu a confirmat că aceștia ar fi avut

vreo legătură cu ceilalți inculpați, singurul aspect infracțional în

care au fost implicați fiind cel din zona aeroportului Henri Coandă, când au

fost reținuți

de organele de poliție.

Instanța de fond a

reținut cu privire la persoana inculpatului Z.I.

, la solicitarea organului de

cercetare penală, colaborarea cu organul de

urmărire penală și a redus

pedeapsa aplicată acestuia la jumătate, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr.

39/2003.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș și inculpații P.P., R.G., B.D., G.O., D.O., L.T.,

D.S., E.V., Z.I. și R.V.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său,

parchetul arată că hotărârea este nelegală, întrucât există

contradicții între minută și dispozitivul

hotărârii, în minută inculpatul

Z.I. fiind

condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003

cu aplicarea art. 9 din aceeași lege, pe când în dispozitiv nu este menționat

și acest din urmă text de lege, caz în care pedeapsa de 2 ani aplicată

inculpatului este una nelegală.

De asemenea, hotărârea

este netemeinică sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, mult prea mică

în raport de gravitatea infracțiunii

săvârșite,

dar și cu privire la greșita achitare a inculpaților G.O. și

D.S. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În continuare, se

susține de parchet netemeinicia hotărârii referitor la

greșita reținere în favoarea acelorași doi inculpați

a circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., raportat la

infracțiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001.

Inculpatul R.G. a

criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie, referindu-se la greșita reținere în

sarcina sa a infracțiunii

prevăzută

de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, solicitând condamnarea

sa doar

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea circumstanțelor atenuante, având drept

rezultat coborârea pedepsei sub minimum special prevăzut de lege.

Inculpatul D.S. critică

hotărârea instanței de fond pentru nereținerea erorii de fapt, cauză care

înlătură caracterul penal al faptei și deci greșita sa condamnare, apreciind că

nu există probe care să ateste indubitabil

împrejurarea că ar fi cunoscut destinația reală a

sumei ce i-a fost dată de

G.A. pentru a o

remite inculpatului P.P.

Inculpatul solicită desființarea sentinței și

achitarea sa pentru

infracțiunea prevăzută

de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 în temeiul dispozițiilor

art. l 1

pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc. pen., și,

în subsidiar, raportat la art. l lit. e) C. proc. pen.

Inculpatul D.O. a

criticat sentința în sensul că învinuirile ce i-

au fost aduse nu sunt susținute

de materialul probator administrat, solicitând a se înlătura aplicarea art. l

17 alin. (l) și (3) C. pen., în sensul expulzării sale din România, pentru că

are și cetățenia acestui stat și, de asemenea, achitarea sa

în temeiul dispozițiilor

art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc. pen., respectiv a

se da

o valență sporită

circumstanțelor sale personale.

Inculpatul B.D. critică sentința pentru

nelegalitate,

referitor la greșita sa

condamnare, întrucât nu a săvârșit faptele reținute în

sarcina sa,

solicitând în consecință achitarea.

Ceilalți inculpați nu au formulat în scris

motive de apel, dar au dezvoltat apelul declarat oral, în ziua judecății.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanți, Curtea de Apel

Timișoara a reținut că, în mod corect instanța

fondului a dispus condamnarea inculpaților pentru

infracțiunea prevăzută de

art. 71 alin. l

din O.U.G. nr. 105/2001, fiind întrunite elementele constitutive ale

acestei

infracțiuni, de altfel pe deplin dovedită de materialul probator administrat în

cauză.

Instanța de apel a

constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este

fondat numai cu privire la contradicția dintre minută și

dispozitiv, în sensul că în minută inculpatul Z.I.

este condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, iar în

dispozitiv același inculpat este condamnat fără

aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în sensul reducerii la

jumătate a pedepsei aplicate, situație în care pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare ce a

fost aplicată inculpatului Z.I. este una nelegală.

Instanța de apel a

constatat că interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

C. pen. pentru

inculpatul Z.I. este de asemenea, nelegală.

Cu privire la ceilalți inculpați, instanța de

apel a constatat că

Tribunalul Timiș a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) C.

pen., dat fiind că inculpații se află la primul contact cu legea penală,

comportamentul lor de până acum a fost unul bun, raportat la normele de

conviețuire socială.

De asemenea, achitarea

inculpaților G.O. și D.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003 a fost corect dispusă

de instanța fondului, în condițiile în care nu s-a

făcut dovada că cei doi inculpați ar fi avut vreo legătură cu grupul

infracțional, singura situație în

care

aceștia au fost implicați nedemonstrând că inculpații ar fi avut vreo

activitate infracțională care să dovedească reprezentarea lor că aderă sau

sprijină un grup infracțional, deci lipsind latura subiectivă a infracțiunii

reclamate.

Cu privire la persoana

inculpatului D.O., instanța de apel a

constatat că, dat fiind că acesta este cetățean

român, în mod greșit instanța de

fond

a dispus expulzarea sa de pe teritoriul României după executarea pedepsei la

care a fost condamnat, în consecință urmând să înlăture dispozițiile

art. 117 alin. (l) și (3) C. pen.

Față de toate cele reținute, Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia penală nr. 370/ A din 22 noiembrie 2006, a admis apelurile

formulate de

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Timiș și inculpatul D.O., a desființat

sentința penală atacată și, în baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9

alin.

(2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul Z.I., la o

pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de

detenție, pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup

infracțional.

A interzis inculpatului

drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

durata prevăzută de art.

71 C. pen.

A înlăturat dispoziția luată în baza art. 117

alin. (l) și (3) C. pen., de expulzare de pe teritoriul României a inculpatului

D.O., după executarea pedepselor aplicate.

în baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților

B.D., E.V., L.T., D.O., R.G.,

R.V.F., P.P. și Z.I.

In baza art. 381 C.

proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților

B.D., E.V., L.T., D.O., R.G.,

R.V.F., P.P. și Z.I.

arestul preventiv de la

23 iunie

2006 la zi.

A constatat că inculpații G.O. și D.S. au

fost liberați din Penitenciarul Timișoara la 21 octombrie 2006.

A respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații P.P., R.G., B.D., G.O., L.T., D.S., E.V., Z.I.

și R.V.F.

Împotriva deciziei au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara și inculpații B.D.,

E.V., L.T.,

D.O.,

R.G., R.V.F., P.P. și Z.I.

,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara critică hotărârea sub

aspectul greșitei achitări a inculpaților G.O. și D.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a

reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților ce a avut ca

rezultat

aplicarea unor pedepse blânde în

raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite și a greșitei încadrări juridice

prin neaplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru

infracțiunea

prevăzută

de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001.

În recursurile formulate, inculpații critică

decizia Curții de Apel

Timișoara, în

general, pentru aceleași motive ca și cele invocate în apelurile formulate

împotriva sentinței penale nr. 421 din 23 iunie 2006 a Tribunalului

Timiș.

Inculpații invocă nevinovăția îndeosebi pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar netemeinicia pedepselor aplicate.

Examinând hotărârile în raport de criticile

recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385

9

alin. (l) pct. 14, 16, 18

C. proc. pen.,

precum și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385

9

alin.

(3)

C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate

pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Pe baza probelor administrate în desfășurarea

procesului penal se

poate constata fără

echivoc că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de

migranti prevăzută

de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, obținând din activitatea

infracțională beneficii financiare.

În acest scop inculpații au constituit ori au

aderat la o organizație

criminală

constituită, cu activitate de lungă durată, sprijinindu-se reciproc, cu

repartizarea sarcinilor în derularea activității infracționale și împărțirea

beneficiilor

pe fiecare membru al grupului criminal

Inculpații racolau

persoane din Republica Moldova, care doreau să

emigreze și de la care pretindeau sume de bani pe

care le împărțeau în

funcție de contribuția

la realizarea activității infracționale.

Dacă pentru ceilalți inculpați

s-a reținut în mod justificat că au inițiat, au aderat și au constituit un grup

infracțional bine structurat, cu desfășurare

coordonată în timp, pentru realizarea infracțiunii de

trafic de migranti,

pentru inculpații G.O.

și D.S., instanțele anterioare au

stabilit

că nu au avut legătură cu grupul celorlalți inculpați, singura implicare

infracțională constituind-o activitatea acestora

în zona aeroportului Henri

Coandă

din București. Probele administrate nu au relevat existența unei

reprezentări

subiective din partea inculpaților că aderă la vreun grup infracțional și că

sprijină, prin acțiunile lor, vreo grupare criminală constituită în scopul

traficării de migranti.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor, și

îndeosebi, în

legătură cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit.

a)

C. pen., înalta Curte apreciază că

prin acest procedeu s-a realizat o aplicare

corespunzătoare a

criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen., și s-au stabilit pedepse

care să asigure atât reprimarea conduitei

infracționale a inculpaților, cât și

reeducarea acestora.

Nu poate fi reținută nici critica privind

neaplicarea circumstanței

agravante prevăzută

de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 71 alin. (l)

din

O.U.G. nr. 105/2001, întrucât reținerea infracțiunii prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003 ca infracțiune mijloc de constituire a unui grup

organizat exclude

reținerea

agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea scop

care

a constituit mobilul grupului infracțional constituit.

Criticile inculpaților care vizează netemeinicia

soluțiilor de

condamnare ori de

individualizare a sancțiunilor aplicate sunt nefondate față

de ansamblul

probelor administrate în cauză, care relevă o contribuție

concretă a fiecărui inculpat la realizarea

activității de trecere frauduloasă a

migranților peste frontieră.

Cu excepția

inculpaților G.O. și D.S., ceilalți

inculpați au constituit sau au aderat la un grup infracțional care avea

ca

obiectiv traficarea de migranți din

Republica Moldova spre țările din Europa

Occidentală și au realizat beneficii

financiare din această activitate infracțională.

Sancțiunile aplicate inculpaților sunt apte

să asigure prevenirea

săvârșirii de noi

fapte penale și sunt concordante cu contribuția materială

efectivă a

fiecăruia la derularea activității infracționale și cu conduita

acestora anterior săvârșirii infracțiunilor, cât

și în desfășurarea procesului

penal.

Modificarea pedepselor și a regimului de

executare ar constitui o reacție disproporționată în aplicarea legii penale sau

o încurajare a comportamentului infracțional de acest gen.

Pentru toate considerentele de mai sus, în

baza art. 385 pct. l lit. b)

C. proc. pen.,

înalta Curte va respinge toate recursurile ca nefondate.

În baza art. 385 alin. (4) C. proc. pen., raportat

la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se

va

deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților de

la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007 pentru

inculpații B.D., E.V.,

D.O., R.G., R.V.F.

și L.T., de la

28 octombrie 2005 la

6 martie 2007 pentru inculpatul Z.I. și de la 21 octombrie 2005 la

6

martie 2007 pentru inculpatul P.P.

Se va constata că

inculpații G.O. și D.S. s-au aflat în executarea pedepselor de la 21 octombrie 2005

la 21 octombrie 2006.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații B.D.,

E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. și Z.I.

împotriva deciziei penale nr. 370/ A

din 22

noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive

astfel:

- de la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007

pentru B.D.

, E.V., D.O., R.G., R.V.F. și

L.T.;

-

de la

28 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru Z.I.;

-

și de

la 21 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru P.P.

Constată că intimații

inculpați G.O. și D.S. au

executat

pedepsele de la 21 octombrie 2005 la 21 octombrie 2006.

Obligă recurenții

inculpați B.D., E.V., L.T.

, D.O., R.G., R.V.F., P.P. și

Z.I. să plătească statului suma de câte 300 lei

cheltuieli judiciare,

din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu a inculpaților G.O. și

D.S. în sumă de câte 100 lei,

se va plăti din fondul Ministerului

Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2007.