ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 574/P.I. din 25 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiș, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (3) și 6 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat sub forma sprijinirii.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în cauză în pedeapsa cea mai grea, acea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse, respectiv un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat. art. 202 alin. (1) - (3) C. proc. pen., art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. și art. 211 C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii față de toate bunurile mobile și imobile, precum și conturile bancare deținute pe teritoriul României de inculpatul A., luate prin ordonanța din 21.02.2022 până la concurența sumei de 7.730 RON (rezultată din însumarea următoarelor sume: 144748,86 B. dinari sârbești - echivalentul a 5.800 RON, 24.128,36 B. dinari sârbești - echivalentul a 970 RON și 23.958, 39 B. dinari sârbești - echivalentul a 960 RON) și a sumei de 11.000 RON stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 7.730 RON (rezultată din însumarea următoarelor sume: 144748,86 B. dinari sârbești - echivalentul a 5.800 RON, 24.128,36 B. dinari sârbești - echivalentul a 970 RON și 23.958, 39 B. dinari sârbești - echivalentul a 960 RON).

Împotriva Sentinței penale nr. 574/P.I. din 25 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiș, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a declarat apel, printre alții, inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 574/PI/25.11.2022 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar aplicată inculpatului, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea pe numele acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat nu se poate tăgădui existența unui grup infracțional organizat specializat în traficul de migranți. În acest sens, probele administrate atât în România, cât și de autoritățile judiciare din Germania, au dovedit activitatea infracțională a acestui grup infracțional organizat și specializat, cu caracter transfrontalier, derulată în perioada 2014 - 2018, grupul fiind format din mai multe persoane de origine arabă, care au acționat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracțiunii de trafic de migranți, prin organizarea deplasărilor frauduloase a cetățenilor din Irak, Iran și Siria către Germania, prin îndrumarea, călăuzirea, transportul, transferul și adăpostirea acestora, prin țările de tranzit de pe rutele Irak/Iran/Siria - Turcia - Grecia/Bulgaria/Serbia - România, fiecare membru al grupului infracțional organizat cu caracter transfrontalier având atribuții și roluri determinate, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 2.000 euro și 20.000 euro/persoană transportată fraudulos (acuzații penale reținute de autoritățile judiciare din Germania - membru al echipei comune de anchetă).

Curtea de apel a apreciat că inculpatul A. a avut, în plan intelectiv, reprezentarea existenței unei grupări infracționale specializate în traficul de migranți, căreia, prin acțiunile sale, i-a acordat un ajutor material, faptele sale putând fi interpretate ca reprezentând o sprijinire a grupului infracțional organizat. În acest sens au fost reținute, în primul rând, declarațiile martorului C., acesta afirmând că la începutul lunii iunie 2018, s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a povestit că obținea sume frumoase din activitățile frauduloase de transport de migranți la solicitarea unui arab. În acest context, inculpatul A. i-a spus că este interesat să se implice și el alături de inculpat în astfel de transporturi, menționându-i totodată că în trecut a mai făcut astfel de activități în afara teritoriul României și că deține un microbuz de transport persoane marca x cu care ar putea transporta astfel mai mulți migranți cu ocazia aceleiași curse. Prin urmare, inculpatul A. a cunoscut împrejurarea că transporturile de migranți nu erau organizate de C., ci de o altă persoană (un arab).

Sub aspectul cunoașterii de către inculpatul A. a împrejurării că transporturile de migranți nu erau ocazionale, ci reprezentau o adevărată "industrie" organizată, Curtea de apel a reținut că sunt relevante discuțiile telefonice purtate de către martorul C. cu inculpatul A. în perioada 12 - 20.06.2018. Astfel, la data de 14.06.2018 (ora 13:16:19), martorul C. i-a explicat inculpatului A. că, deși în aceeași zi, s-a deplasat pentru a prelua un grup de migranți, respectivii se deplasaseră cu alte mijloace de transport și astfel ajunseseră deja în Arad, locație de unde i s-a cerut să preia migranții în jurul orei 02:00 - 03:00, însă nu a mai efectuat transportul din cauza orei târzii. Cu această ocazie, inculpatul A. i-a solicitat martorului C. să dea un răspuns pozitiv în cursul acelei zile, menționând însă că transportul va fi efectuat doar dacă jumătate din banii promiși vor fi transferați înaintea efectuării transportului. Ulterior, la data de 16.06.2018 (ora 18:43:53, 18:50:16), martorul C. i-a transmis inculpatului A. solicitarea primită de la membrul grupării transfrontaliere cu care păstra legătura, în sensul de a prelua 9 migranți, a-i transfera și adăposti la domiciliul său, în schimbul sumei de 100 (euro) pe zi. La data de 17.06.2018 (ora 19:46:04), inculpatului A. i s-a transmis că au primit instrucțiuni pentru ca a doua zi să efectueze un transport fraudulos al unui grup mare de migranți ("..Am vorbit și a zis că mâine e de lucru..a zis că mâine. Mă sună. A zis că trebuie mașină mare, că sunt mulți.."). Totodată, la data de 18.06.2018 (ora 14:22:27), discută aceleași persoane, iar martorul C. îi comunică inculpatului A. că "... m-a sunat omu și a zis că e ceva de lucru, astăzi ... mai târziu un pic. Mi-a zis că mă sună. A zis că sunt 15 saci de ciment ... Și a zis că mă sună și îmi trimite tot, unde să mergem să-i ducem."

Pe de altă parte, s-a apreciat de instanța de apel că modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională confirmă împrejurarea că inculpatul A. a cunoscut faptul că acțiunile sale, de transport a unor grupuri de migranți, sunt circumscrise unui tablou mult mai amplu, activitatea fiind coordonată de un grup format din mai multe persoane și care era specializat în comiterea de astfel de infracțiuni. Astfel, în noaptea de 12/13.06.2018 inculpatul A., împreună cu martorul C., au fost dirijați prin telefon, de un membru al grupului infracțional - D., spre locul de preluare a migranților (zona străzii E. din Timișoara), precum și spre locul de debarcare a acestora (zona localității Giarmata, în apropierea unei parcări situate în vecinătatea autostrăzii, unde migranții au fost urcați într-un tir). Apoi, sumele de bani aferente transportului efectuat în noaptea de 12/13.06.2018 le-au fost transmise celor doi prin sistemul F., banii provenind din Serbia. În noaptea de 19/20.06.2018 inculpatul A., alături de martorul C., au asigurat rolul de antemergători ai transportului de migranți efectuat de G., pe care îl racolaseră pentru postul de șofer. Transportul a fost depistat de organele de poliție, în microbuzul condus de G. aflându-se 11 migranți. Și de această dată sumele de bani aferente transportului au fost transmise prin sistemul F., banii provenind din Serbia.

Prin urmare, s-a constatat faptul că inculpatul H., deși nu cunoștea membrii grupului infracțional, a avut reprezentarea existenței acestui grup și a acceptat ca, prin actele sale, să sprijine activitatea acestuia, la dosarul cauzei existând suficiente probe care conduc către această concluzie. Inculpatul A. știa că transporturile nu sunt organizate de C., acesta la rândul său fiind coordonat de "un arab", care-i transmitea locurile de preluare și debarcare a migranților, avea reprezentarea amplorii activității infracționale, în condițiile în care transporturile erau organizate aproape zilnic, cunoștea împrejurarea că banii aferenți transporturilor efectuate proveneau din străinătate, iar modul de realizare a transporturilor (existența antemergătorilor, racolarea unor șoferi) conferă activității realizate un caracter organizat.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 20 februarie 2023.

Prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen., inculpatul A. a susținut că fapta comisă nu reprezintă o veritabilă sprijinire a unei asocieri infracționale, nefiind, astfel, prevăzută de legea penală.

În acest sens, s-a arătat că, din considerentele hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de cea de control judiciar se poate observa că niciun element obiectiv sau subiectiv nu converg spre concluzia unei aderări sau sprijiniri a grupului infracțional organizat. Recurentul a învederat că, la fila x a sentinței, se arată că ar fi avut reprezentarea că cele două transporturi de migranți efectuate s-ar fi circumscris unui context mai amplu, în cadrul unei activități derulată de un grup infracțional organizat.

Sub acest aspect, recurentul a subliniat că infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen. trebuie să aibă o existență distinctă de aceea a infracțiunii scop a grupului. Teoretic, cea dintâi poate chiar fi anchetată și judecată fără ca fapta scop să se fi comis. Practica organelor judiciare denotă însă că, de cele mai multe ori, se tinde la probarea existenței faptei de asociere din modul de comitere a infracțiunii predicat. Modalitatea de deducere de la special la general nu trebuie, însă, să aibă la bază prezumții, ci probe dintre cele prevăzute de dispozițiile procedural penale. Or, din considerentele hotărârii de condamnare, rezultă că argumentul prioritar a fost cel generat de o prezumție. Fapta de trafic de migranți, evident comisă și recunoscută, apare ca prevăzută de legea penală, însă simpla comitere a acesteia nu generează prezumția că ar fi înțeles să sprijine o grupare mai amplă. Dacă s-ar raționa astfel, în realitate, orice faptă încadrată ca trafic de migranți ar putea fi privită în contextul unei activități mai ample, transfrontaliere, această infracțiune pierzându-și caracterul individual. Trebuie analizată sub element subiectiv doar intenția de a înlesni traversarea frontierei de către un migrant. Pe de altă parte, fapta poate accepta participația penală de tipul pluralității ocazionale de făptuitori, iar nu în mod automat și prezumat fapta prevăzută de art. 367 C. pen. Recurentul a precizat că o persoană care, mânată de nevoile financiare, a ales să transporte unele persoane între două locații trebuie să răspundă penal pentru fapta comisă, însă a prezuma că aceasta înseamnă o sprijinire a unui grup infracțional depășește un raționament fundamentat pe principiile răspunderii penale.

Deopotrivă, recurentul a arătat că reținerea infracțiunii prevăzută de art. 367 C. pen. în sarcina altor persoane nu trebuie să conducă automat la reținerea acestei infracțiuni față de toți cei acuzați, sau cei care au comis acțiuni ocazionale de transport - cum este cazul recurentului. Sprijinirea grupului, în limbaj penal clasic, ar constitui o complicitate-înlesnire, ajutor. Or, elementul subiectiv trebuie să se raporteze la ansamblul activității, nu numai la actele materiale ale infracțiunii-predicat. Faptul că persoanele care l-ar fi racolat (decizia instanței de apel, p. 42) ar fi avut legături directe cu membrii grupării nu înseamnă sub nicio formă că recurentul și-ar fi asumat "pactul asociativ". Recurentul a arătat că anumite legislații (cazul Italiei) acceptă participația externă la un grup infracțional, însă legislația română nu prevede acest tip de participație mixtă.

Recurentul inculpat a subliniat faptul că nu critică elementul subiectiv al infracțiunii, ci tipicitatea obiectivă sub aspectul elementelor prevăzute de art. 367 C. pen. În opinia recurentului, faptele comise nu constituie o sprijinire a unui grup infracțional, fiind activități cu existență distinctă și independentă. Așadar, fapta sa de "sprijinire" a unei grupări infracționale organizate nu este prevăzută de legea penală, impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare.

Deopotrivă, recurentul a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs.

În partea introductivă a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat și reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., fără a prezenta ulterior, în cuprinsul cererii, motive în susținerea acestei solicitări.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatului I., însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 martie 2023. Prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la termenul din data de 04 aprilie 2023.

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, Înalta Curte a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurentul inculpat A.

A trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7 și a fixat termen la data de 18 aprilie 2023, pentru când s-a citat recurentul inculpat A., cu asigurarea apărării.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat Decizia penală nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală (Dosarul nr. x/2022) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se observă că recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Înalta Curte a constatat că este admisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat sub forma sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen.

Conform susținerilor recurentului, faptele comise nu constituie o sprijinire a unui grup infracțional, fiind activități cu existență distinctă și independentă. Așadar, fapta sa de "sprijinire" a unei grupări infracționale organizate nu este prevăzută de legea penală, impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare.

Astfel cum s-a menționat anterior, analiza acestor aspecte se poate realiza strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului în casație, în esență, recurentul inculpat, prin avocat ales, a solicitat admiterea recursului în casație, și, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen., apreciind că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii. Argumentele recurentului sunt expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând recursul în casație potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a susținut că lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate.

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen., fiind pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură, întrucât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii în sensul că fapta nu corespunde modelului abstract de incriminare.

Art. 367. - Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Prin grup infracțional organizat, în conformitate cu alin. (6) al art. 367 C. pen., se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Acțiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., sunt inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea. Sprijinirea unui astfel de grup înseamnă înlesnirea sau ajutorul material ori moral dat în timpul existenței grupului. În doctrină s-a reținut că sprijinirea este activitatea unei persoane care nu face parte din grup și poate consta în orice contribuție, fie că privește existența și organizarea grupului, fie activitatea acestuia, pregătirea infracțiunilor (T. Vasiliu, C. pen. comentat și adnotat. Partea specială, vol. II, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1977, p. 455, 456).

Recurentul a susținut că a avut o implicare tangențială, întrucât a comis acțiuni ocazionale de transport, fără nicio legătură cu activitatea anterioară din cadrul grupării, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni, impunându-se o soluție de achitare din partea instanțelor de judecată.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În speță, Înalta Curte constată că instanța de apel, prin decizia penală atacată, a reținut că inculpatul A. a avut, în plan intelectiv, reprezentarea existenței unei grupări infracționale specializate în traficul de migranți, căreia, prin acțiunile sale, i-a acordat un ajutor material, faptele sale putând fi interpretate ca reprezentând o sprijinire a grupului infracțional organizat. În acest sens pot fi observate, în primul rând, declarațiile martorului C., acesta afirmând că la începutul lunii iunie 2018, s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a povestit că obținea sume frumoase din activitățile frauduloase de transport de migranți la solicitarea unui arab. În acest context, inculpatul A. i-a spus că este interesat să se implice și el alături de inculpat în astfel de transporturi, menționându-i totodată că în trecut a mai făcut astfel de activități în afara teritoriul României și că deține un microbuz de transport persoane marca x cu care ar putea transporta astfel mai mulți migranți cu ocazia aceleiași curse. Prin urmare, inculpatul A. a cunoscut împrejurarea că transporturile de migranți nu erau organizate de C., ci de o altă persoană (un arab). Apoi, sub aspectul cunoașterii de către inculpatul A. a împrejurării că transporturile de migranți nu erau ocazionale, ci reprezentau o adevărată "industrie" organizată, sunt relevante discuțiile telefonice purtate de către martorul C. cu inculpatul A. în perioada 12 - 20.06.2018.

De asemenea, instanța de apel a constatat că modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională confirmă împrejurarea că inculpatul A. a cunoscut faptul că acțiunile sale, de transport a unor grupuri de migranți, sunt circumscrise unui tablou mult mai amplu, activitatea fiind coordonată de un grup format din mai multe persoane și care era specializat în comiterea de astfel de infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că există concordanță între situația de fapt descrisă în actul de sesizare și încadrarea juridică reținută [art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen.].

Se observă că în fața instanței de apel inculpatul A. a invocat împrejurarea că nu a cunoscut existența niciunui grup pe care să-l fi sprijinit prin săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, singura persoană cu care a avut vreo legătură fiind martorul C.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A. în cererea de recurs în casație au fost susținute cu titlu de apărări de fond și în fața instanței de apel care le-a analizat în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice. Se constată că, în raport de situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului (declarațiile martorului C. coroborate cu discuțiile telefonice purtate de către inculpatul A. cu acesta în perioada 12 - 20.06.2018), instanța de apel a reținut în mod corect faptul că inculpatul, deși nu cunoștea membrii grupului infracțional, a avut reprezentarea existenței acestui grup și a acceptat ca, prin actele sale, să sprijine activitatea acestuia. Prin urmare, motivele invocate în susținerea recursului în casație nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanța de apel a reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția acestuia.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2023.

GGC - ED