ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483/P.I. din 28.07.2021 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 102 alin. (2)-(4), art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., raportat la deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017 și nr. 26/2019 ale Curții Constituționale au fost excluse probele constând în măsuri de supraveghere tehnică dispuse în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, respectiv 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. și 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare la care a fost adăugată o treime din totalul celorlalte pedepse (18 luni închisoare), respectiv 6 (șase) luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executare sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin hotărâre, respectiv 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. și 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv cu 4 (patru) luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare aplicate prin hotărâre pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se fie comunicate Serviciului de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituții: Inspectoratul Școlar Județean Timiș sau Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș, instituție ce urma a fi desemnată de Serviciul de Probațiune Timiș, după evaluarea persoanei condamnate, în conformitate cu dispozițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. i-au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 alin. (1)-(3) C. pen.

În temeiul art. 94 C. pen. s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea definitivă, Serviciului de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin hotărâre, respectiv 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. și 2(doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv cu 4 (patru) luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerată ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani și 6 (sase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se fie comunicate Serviciului de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., i-a fost impusă obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituții: Inspectoratul Școlar Județean Timiș sau Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș, instituție ce urma să fie desemnată de Serviciul de Probațiune Timiș, după evaluarea persoanei condamnate, în conformitate cu dispozițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. i-au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 alin. (1)-(3) C. pen.

În temeiul art. 94 C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea definitivă a acesteia, Serviciului de Probațiune Timiș

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19, art. 25 C. proc. pen.., art. 998 și urm. C. civ. de la 1864, art. 6 din Legea nr. 287/2009 și art. 5 din Legea nr. 71/2011, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații A., E., B., C. și S.C. F. S.A. la plata sumei de 19.382,60 RON, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu procedura de fertilizare in vitro pe care a urmat-o la S.C. F. S.A., precum și a sumei de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, reprezentând daune morale, respingând în rest pretențiile morale.

În temeiul 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii de 24 ore din data de 30.05.2014, ora 02:00 până la data de 31.05.2014, ora 02:00 și a arestului la domiciliu, începând cu data de 30.05.2014 până la data de 05.06.2014.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c), art. 330 raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului din data de 01.03.2017 asupra imobilului cota parte 50% alcătuit din clădire-garaj, clădire-subsol locuință, clădire - parter, locuință, clădire - mansardă locuință și teren intravilan situat în Timișoara, str. x, nr. topo x, jud. Timiș, aparținând inculpatei B. coproprietară cu G., în vederea achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c), art. 330 raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului din data de 01.03.2017 asupra imobilului cota parte 50% alcătuit din clădire - locuință situat în Timișoara, str. x, nr. topo x CF nr. x, jud. Timiș aparținând inculpatei C. coproprietară cu H., în vederea achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, avocat I. al inculpatei B..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata B. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).

În temeiul art. 274 alin. (1) Ccpp, a fost obligată inculpata C. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, inculpații A., B. și C..

Prin decizia penală nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise, printre altele, apelurile declarate de inculpații A., C. și B. împotriva sentinței penale nr. 483/P.I. din 28.07.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2027.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. și la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. și la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. și la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Au fost înlăturate pedepsele complementare și accesorii stabilite în sarcina fiecărui inculpat.

În temeiul art. art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 C. proc. pen.., art. 1349, art. 1357- 1358 și art. 1382 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. și au fost obligați, în solidar, inculpații S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar J. SPRL, A., C., B. și E. la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, către partea civilă.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut pentru 24 ore din data de 30.05.2014, ora 02:00 până la data de 31.05.2014, ora 02:00 și arestat la domiciliu, începând cu data de 30.05.2014 până la data de 05.06.2014.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contraveneau deciziei.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., s-a dispus plata sumelor reprezentând onorariile avocaților din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casație inculpații C. și A., la data de 13.12.2022, precum și inculpata B., la data de 21.12.2022.

Recurenții C. și A. și-au întemeiat cererea de recurs în casație, formulată prin intermediul avocatului împuternicit special în acest sens, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Recurenții C. și A. au susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 434 și următoarele din C. proc. pen.

Pe fondul căii extraordinare de atac, aceștia au solicitat, în esență, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., cu consecința lăsării nesoluționate a laturii civile, conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Invocând cazul de casare menționat anterior, cei doi recurenți au precizat că nu critică împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, ci exclusiv temeiul legal reținut de instanța de apel ca impediment al continuării exercitării acțiunii penale.

Astfel, aceștia au arătat că, în fața instanței de apel, au solicitat continuarea procesului penal, în vederea pronunțării unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, menționând, totodată că, potrivit jurisprudenței ÎCCJ și CCR, exercitarea recursului în casație întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., poate viza o soluție de achitare.

Prin motivele de recurs în casație formulate, recurenții A. și C. au înțeles să supună verificării instanței de recurs în casație lipsa de corespondența dintre starea de fapt, astfel cum a fost reținută în decizia recurată, cu norma de drept aplicabilă, menționând că examenul de legalitate urmează a fi demarat de la analiza textului legal ce incriminează fapta penală în art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. În acest sens, au arătat că, legiuitorul a înțeles să incrimineze "organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator".

Cu privire la întrunirea condițiilor de tipicitate ale acestei infracțiuni, recurenții au menționat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel face referiri exprese, începând cu fila x, prilej cu care sintetizează cele trei paliere ale acuzației aduse, pentru ca, mai apoi, acuzațiile din primul palier, constând în "organizarea de activități ilegale de prelevare și transplant de celule umane (ovocite) utilizate pentru fertilizarea in vitro cu mamă purtătoare" să fie înlăturate.

Recurenții au susținut că, starea de fapt reținută și care urmează a fi analizată prin prisma corespondenței cu dreptul aplicabil este cea referitoare la:

O primă critică de nelegalitate susținută de recurenții A. și C. vizează maniera de ansamblu în care instanța de apel a procedat la reținerea unei unice condiții de tipicitate, prin includerea în verbum regens "organizare" a tuturor activităților desfășurate în cadrul departamentului de fertilizare in vitro din cadrul S.C. F. S.A..

Astfel, au arătat că, o primă condiție de tipicitate, potrivit textului de incriminare mai sus menționat, potrivit voinței legiuitorului, referitoare la latura obiectivă a infracțiunii, o constituie organizarea.

Analizând, însă, și cealaltă alternativă, constând în efectuarea prelevării, rezultă că intră sub incidența normei sancționatoare, atât activitățile ce țin de natura preparatorie cu privire la activitățile în materia organelor, țesuturilor ori celulelor de origine umană (cu titlu de exemplu: stabilirea locațiilor, a dotărilor, a personalului, etc), cât și activitatea ulterioară acestor demersuri, respectiv efectuarea prelevării.

Recurenții au susținut că, modul în care este redactat textul legal nu poate duce la o absorbție naturală a celor două activități avute în vedere. Organizatorul unor activități în materia prelevării de organe, țesuturi și celule de origine umană, în condițiile întrunirii și a celorlalte condiții de tipicitate, va răspunde penal indiferent dacă a efectuat sau nu acte de prelevare. În același sens, în ipoteza în care au avut loc, în mod efectiv, activități de efectuare a prelevării, autorii vor răspunde pentru aceasta din urmă activitate materială și nicidecum pentru organizarea ei.

S-a mai arătat că, din lecturarea ansamblului motivării instanței de apel, se desprinde ideea că au fost reținute elemente de tipicitate obiectivă constând în "organizarea de activități de prelevare, respectiv de transplant", în acest sens, fiind și ultimul alineat din decizia recurată, de la fila x, din cuprinsul căruia se reține că, elementele materiale descrise se circumscriu noțiunii de "organizare".

Cu privire la componenta obiectivă a infracțiunii privind desfășurarea unor acțiuni de organizare a activităților de prelevare de celule umane, utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei, racolate de către inculpați, cărora li s-au achitat sume de bani, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casație că, potrivit instanței de apel, activitatea infracțională aferentă acestui palier, scopul obținerii unui folos material pentru donator a fost dovedit, donatoarele de ovocite fiind recompensate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de material genetic.

Recurenții A. și C. au susținut că pentru a constitui infracțiune, organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, e subsumată unui scop urmărit, respectiv cel al obținerii unui folos material pentru donator sau organizator. În cauză, s-a apreciat întrunită această condiție de tipicitate la organizator, prin prisma încasării unor sume de bani de la cele două donatoare, însă, în opinia recurenților, în această manieră se adaugă la lege, respectiv se sancționează un organizator care nu a urmărit pentru sine niciun scop, cu atât mai puțin, cel al obținerii unui folos material.

Au considerat recurenții că, deși examenul de legalitate, sub aspectul laturii subiective, nu poate fi efectuat în recurs în casație, sub aspectul întrunirii condițiilor de tipicitate cu privire la scopul urmărit, acest examen poate fi primit. Au arătat, prin urmare, că intenția directă ce caracterizează poziția autorului atunci când se instituie această cerință a urmăririi unui scop trebuie să vizeze propriile interese și nicidecum ale altuia.

Prin urmare, recurenții au susținut că, din modalitatea în care a fost reținută starea de fapt, instanța de apel (adăugând la lege) a constatat că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin achitarea unor sume de bani către donatoare, deoarece acestea din urma au realizat un folos material.

Cu privire la acțiunile de organizare de activități de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casație că, în speță, au fost reținute, pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2011, 12 cazuri de implantare de embrioni creați cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimțământul beneficiarelor.

Recurenții au criticat, cu privire la acest palier al acuzațiilor, faptul că instanța de apel a constatat, pentru început, caracterul legal al prelevării de celule, ajungând, mai apoi, la concluzia că, utilizarea frauduloasă a materialului genetic, se circumscrie ilicitului penal.

Pornind de la condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care poate fi săvârșită prin organizarea, respectiv efectuarea prelevării, recurenții au susținut că, sintagma reținută de instanță, constând în "utilizarea frauduloasă a materialului genetic" nu se regăsește în cuprinsul textului legal invocat, instanța de apel, adăugând la lege și în acest caz.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii pronunțate în calea ordinară de atac a vizat reținerea beneficiului obținut de inculpați care, potrivit instanței de apel, reprezintă contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro, efectuate în condiții de nelegalitate.

Recurenții au susținut că, nu orice venit reprezintă folos material în sensul legii penale și, cu atât mai puțin, în cadrul unei clinici private, costurile procedurilor medicale achitate de pacienți, cu întocmirea și respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de lege, care nu pot fi încadrate în aceasta categorie.

Au mai menționat că, dificultatea în a aprecia asupra concordanței stării de fapt cu norma de drept aplicabilă în prezenta cauză, pornește de la reglementarea precară, ce nu le poate fi imputată, iar din perspectiva celei mai grave forme de răspundere juridică - răspunderea de drept penal, este necesar a fi pus în practică principiul legalității incriminării, așa încât, în afara unor prevederi exprese, care să prescrie sau să interzică anumite conduite, această formă de răspundere trebuie să fie inoperantă.

Recurenții au invocat faptul că, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ, iar comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice (ÎCCJ - decizia nr. 579/RC/2021, decizia nr. 78/RC/2015, CCR - decizia nr. 405/2016).

Prin încheierea nr. 218/RC din 29 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte, secția penală au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați C. și A. împotriva deciziei penale nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată B. împotriva aceleiași decizii penale.

Astfel, Înalta Curte a constatat, printre altele, îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în ceea ce-i privește pe recurenții C. și A., fiind admisibilă cererea de recurs în casație, sub aspectul chestiunilor de drept invocate de aceștia în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pentru care s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., cererile de recurs în casație fiind admisibile pentru cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Prin urmare, s-a apreciat suficientă prezentarea motivelor în argumentarea căii de atac pentru luarea acestora în discuție, pe fond, independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurenți cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., aceștia indicând cazul de casare prev.de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Față de circumstanțele cauzei, având în vedere soluția de încetare a procesului penal pronunțată de instanța de apel, s-a apreciat că solicitarea de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., poate fi examinată pe calea recursului în casație, ținând seama că motivele evocate de recurenții C. și A. se referă la elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii, iar încetarea procesului penal a fost dispusă ca efect al prescripției răspunderii penale, care a determinat aplicarea art. 16 lit. f) C. proc. pen.. În mod cumulativ, a fost avut în vedere faptul că inculpații au solicitat, în mod expres, continuarea procesului penal în fața instanței de apel.

S-a arătat că, în aceste condiții, cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. devine incident implicit, alături de cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. indicat expres de recurenți, ținând cont de temeiul de drept al soluției de încetare a procesului penal, solicitarea continuării procesului penal valorificată în calea de atac a apelului, pe de-o parte, și, pe de altă parte, motivele de recurs în casație formulate de recurenții C. și A. prin care se antamează chestiunea neprevederii de legea penală a faptei.

Cât privește cererea de recurs în casație formulată de recurenta B., s-a reținut că aceasta a fost formulată în mod tardiv, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 435 C. proc. pen.., și, totodată, că cererea formulată de aceasta nu respectă cerința de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) rap. la art. 438 C. proc. pen.

Examinând recursurile în casație formulate de inculpații C. și A. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt stabilite cu caracter definitiv de instanța de apel.

Potrivit art. 157 alin. (1) din Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiuni de organizare și/sau efectuare prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, condiționate a fi realizate pentru transplant și în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator.

Conform art. 142 lit. u) din Legea nr. 95/2006, transplantul este acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient, denumit (...) primitor, este implantat sau grefat un organ, țesut ori o celulă prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator. Reglementările (...) se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro.

În speță, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, respingând criticile inculpaților C. și A. a reținut existența infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, atât în modalitatea organizării de activități de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei cărora li s-au achitat de către inculpați sume de bani pentru donarea de ovocite ce au fost folosite ulterior în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei, cât și în modalitatea organizării de activități de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.

Referitor la prima modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - organizarea de prelevare de ovocite cu scopul obținerii unui folos pentru donator, instanța de apel a reținut sub aspectul situației de fapt că, inculpații au efectuat acte de prelevare de ovocite de la numitele K. și L. (aceste acte fiind evidențiate în registrele informatice ale clinicii și în lista de donatoare/primitoare întocmită de către inculpata E.), activități ce s-au realizat în schimbul unor sume de bani primite de cele două donatoare (martore în cauză, care au declarat că au "donat" ovule către clinica F., fiind remunerate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de ovocite, banii fiind înmânați într-un birou din cadrul clinicii F., în prezența inculpaților B., C. și A., în cazul martorei K., sau de către inculpata C., în cazul martorei L.), astfel cum s-a reținut în decizia recurată.

Cu privire la acest palier al acuzațiilor, prin recursul în casație formulat s-a susținut, în esență, că fapta nu este tipică deoarece folosul material a fost obținut de către cele două donatoare, iar nu de către inculpați.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este condiționată de scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator. Astfel, prin utilizarea conjuncției sau textul de incriminare nu condiționează angajarea răspunderii penale a organizatorului de obținerea unui folos material de către acesta, folosul material putând fi obținut fie de donator, fie de organizator, fie de către ambii.

Deopotrivă, prin aceeași critică recurenții încearcă să acrediteze ideea că în absența realizării unui folos material nu pot fi subiecții activi ai infracțiunii. Or, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din legea specială menționată, subiectul activ poate fi orice persoană care organizează și/sau efectuează prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, în condițiile îndeplinirii și a celorlalte elemente de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Faptele donatoarelor de ovocite este incriminată distinct de dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora fapta persoanei de a dona organe, țesuturi sau celule de origine umană, în scopul obținerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracțiune, și exced obiectului prezentei cauze.

Cu privire la a doua modalitate alternativă de comitere a infracțiunii - organizarea de activități ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii și utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în fapt, 16 acte materiale de prelevare de celule (ovocite) de la paciente care nu și-au dat consimțământul pentru donarea acestora către alte persoane, realizate în perioada decembrie 2010- septembrie 2011, după cum urmează:

În cursul lunii decembrie 2010

În cursul lunii ianuarie 2011

În cursul lunii februarie 2011

În cursul lunii martie 2011

În cursul lunii mai 2011

În cursul lunii iunie 2011

În cursul lunii iulie 2011

Deopotrivă, au fost reținute și 12 cazuri de implantare de embrioni creați cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimțământul beneficiarelor, realizate în perioada decembrie 2010- septembrie 2011, astfel:

În cursul lunii martie 2011

În cursul lunii mai 2011

În cursul lunii iunie 2011

În cursul lunii iulie 2011

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă