ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 579 din data de 28.11.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 370 C. pen. rap la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea civilă B. și de a se apropia de acesta la o distanță mai mica de 100 m) pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 342 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea civilă B. și de a se apropia de acesta la o distanță mai mica de 100 m) pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt săvârșite în termenul de supraveghere a pedepsei (rezultante) de 3 luni și 6.000 RON amendă penală dispuse prin Sentința penală nr. 316/30.01.2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 12.02.2019, sentințe prin care au fost contopite pedeapsa închisorii de 3 luni din Sentința penală nr. 2579/16.05.2018 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1264/21.11.2018 a Curții de Apel Timișoara și cea de 6.000 RON amendă penală prin Sentința penală nr. 3759/19.07.2018 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1303/03.12.2018 a Curții de Apel Timișoara, ambele cu amânarea aplicării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., s-au menținut dispozițiile privind revocarea amânării și aplicarea pedepselor din Sentința penală nr. 316/30.01.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2018, definitiva prin necontestare.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 171 din 25.03.2021, a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 879/A din 30.07.2021 a Curții de Apel Timișoara și prin sentința penală. nr. 1243 din 21.04.2021 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 20.10.2021 a Curții de Apel Timișoara.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare și 6.000 de RON amendă penală, aplicată prin Sentința penală nr. 1243 din 21.04.2021 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 20.10.2021 a Curții de Apel Timișoara în pedepsele componente care au fost repuse în individualitate, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă;

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată din Sentința penală nr. 2579/16.05.2018 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1264/21.11.2018 a Curții de Apel Timișoara;

- pedeapsa de 6.000 RON amendă penală aplicată prin Sentința penală nr. 3759/19.07.2018 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1303/03.12.2018 a Curții de Apel Timișoara.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani și 1 lună închisoare și 6.000 RON amendă penală aplicată prin Sentința penală nr. 171 din 25.03.2021 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 879/A din 30.07.2021 a Curții de Apel Timișoara în pedepsele componente care au fost repuse în individualitate, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de:

"trafic de droguri de mare risc în formă continuată " prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată" prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, în formă continuată " prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2579/16.05.2018 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1264/21.11.2018 a Curții de Apel Timișoara;

- pedeapsa de 6.000 RON amendă penală aplicată prin Sentința penală nr. 3759/19.07.2018 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin Decizia penală nr. 1303/03.12.2018 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 88 alin. (3) C. pen., art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză cu pedepsele de: 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 4 ani și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 171 din 25.03.2021 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 879/A din 30.07.2021 a Curții de Apel Timișoara cu două pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1243 din 21.04.2021 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 20.10.2021 a Curții de Apel Timișoara și cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 316/30.01.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2018 (3 luni închisoare și 6.000 RON amendă penală) în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani 1 lună închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 11 (unsprezece) ani și 1 (una) lună închisoare în regim de detenție la care s-a adăugat amenda penală de 6.000 (șase mii) RON.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a conduce vehicule din categoria B, dreptul de a comunica cu B. și de a se apropia de acesta la o distanță mai mica de 100 m) pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i), n) C. pen. care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 40 alin. (3) C. pen., au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii din 23.10.2019, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu din data de 24.10.2019 până în data de 19.12.2020, durata reținerii de 24 ore din 20.02.2015 până în 21.02.2015 (dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Timișoara prin Sentința penală nr. 316/30.01.2019), durata arestului preventiv din data de 02.07.2021 până în data de 20.10.2021, dispusă în prezentul dosar, precum și perioada executată din data de 20.10.2021 la zi.

S-a dispus anularea Mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 215/2021 al Tribunalului Timiș și nr. 1322/2021 al Judecătoriei Timișoara și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu prezenta hotărâre.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a pistolului cu glonț, fără marcă, calibru 7,65 mm, precum și a unui număr de cinci cartușe cu glonț formate din tub cartuș și proiectile ce au fost depuse la IPJ Timiș - S.CJ.S.E.O cu dovada seria x din data de 12.03.2020.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă B..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 RON în cursul urmăririi penale, iar suma de 3.500 RON în cursul camerei preliminare și a judecății.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S.T. Timișoara, inculpatul A. și partea civilă B..

Prin Decizia penală nr. 202/A din data de 15.03.2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 579 din data de 28.11.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S.T. Timișoara și apelantul B. împotriva aceleiași sentințe.

A fost desființată sentința penală apelată și rejudecându-se cauza:

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 370 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 88 alin. (3) C. pen., art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză cu pedepsele de: 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 4 ani și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 171 din 25.03.2021 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 879/A din 30.07.2021 a Curții de Apel Timișoara cu două pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1243 din 21.04.2021 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 20.10.2021 a Curții de Apel Timișoara și cu pedepsele din Sentința penală nr. 316/30.01.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2018 (3 luni închisoare și 6.000 RON amendă penală) în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 5 ani și 5 luni închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 11 (unsprezece) ani și 5 luni închisoare în regim de detenție la care a adăugat amenda penală de 6.000 (șase mii) RON.

Au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței penale apelate.

Situația de fapt reținută de instanța de apel a constat, în esență, în aceea că fapta inculpatului A. care, în data de 10.09.2019, a încercat să-l determine pe numitul C. ca acesta, împreună cu D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B. de la publicația on-line "G.", scop pentru care i-a predat lui C., în vederea folosirii în agresiune, o armă de foc scurtă, semiautomată, cu țeava ghintuită, calibrul 7.65 mm cu seria x, în stare de funcționare, promițând că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar pe agresori și le va face cadou și arma astfel furnizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni de omor, prevăzută de art. 370 alin. (1) rap la art. 188 C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în cursul anului 2019 i-a predat inculpatului H.. în vederea depozitării, o armă de foc scurtă, semiautomată, cu țeava ghintuită, calibrul 7,65 mm cu seria x, în stare de funcționare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 342 alin. (1) C. pen.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat I. la data de 21.03.2023, .

Prin cererea formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocatul faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, a arătat că în mod greșit, cu aplicarea eronată a legii, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 370 C. pen. (încercarea de determinare a săvârșirii unei infracțiuni) și art. 342 alin. (1) C. pen. (nerespectarea regimului armelor și munițiilor), în conținutul lor concret faptele săvârșite nefiind prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de încercare de determinare a săvârșirii unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen., a arătat că o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii relevă faptul ca obiectul juridic special al acesteia vizează relațiile sociale care ocrotesc o conviețuire pașnică fundamentată pe respectarea ordinii de drept, fiind sancționate încercările de constrângere și corupere exercitate în vederea săvârșirii unor fapte penale grave.

Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv principal al infracțiunii este Statul, doar în mod secundar subiect pasiv al infracțiunii fiind persoana asupra căreia se exercită constrângerea sau coruperea.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de încercare a determinării săvârșirii unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa detenției pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.

Pentru existența infracțiunii, legea impune condiția ca aceasta să fie săvârșită prin constrângere sau corupere. Ca atare, simplul îndemn la comiterea unei infracțiuni, neurmat de punerea în executare, nu constituie infracțiune în lipsa unor acte de constrângere sau corupere prin care să se încerce determinarea la săvârșirea faptei.

Constrângerea poate fi fizică sau psihică, iar coruperea presupune promisiunea sau oferirea de bani sau foloase pentru a determina comiterea faptei.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea faptei.

Latura subiectivă a infracțiunii presupune ca autorul faptei să acționeze cu vinovăție manifestată sub forma intenției directe, din moment ce se urmărește un anume scop, acela ca persoana determinată prin constrângere sau corupere să comită o anumita infracțiune.

A arătat că din analiza elementelor mai sus menționate se observă faptul ca din probele administrate nu rezultă că ar fi avut loc faptic o activitate de încercare de determinare la săvârșirea unei infracțiuni de omor, în condițiile prevăzute de art. 370 C. pen.

A considerat că intenția autorului faptei, de a determina săvârșirea unei infracțiuni de omor, trebuie sa rezulte în mod clar și neechivoc din materialul probator administrat, nefiind suficientă doar analizarea atitudinii manifestate cu privire la potențiala victimă de către autorul încercării de instigare, promisiunea unei recompense ulterioare, sau instrumentul cu potențial letal pus la dispoziția instigatului.

Chiar daca s-ar conchide că inculpatul a manifestat în diverse ocazii față de numitul B. o atitudine marcată prin afirmații referitoare la suprimarea vieții acestuia și chiar dacă ar fi pus la dispoziția numitului C. un instrument cu potențial letal, aceste elemente nu se află în acea legătură de interdependență necesară pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 370 C. pen.

Faptul că a făcut de mai multe ori afirmația că îl va ucide pe numitul B. nu înseamnă că o astfel de intenție a fost vreodată una reală, care să depășească limitele unei simple refulări verbale a inculpatului, ca urmare a stresului și disconfortului psihic suferit în urma menționării sale în repetate articole de presă scrise de jurnalist. Solicitarea adresată altor persoane în sensul agresării jurnalistului nu înseamnă că inculpatul a urmărit comiterea împotriva acestuia a unei infracțiuni de omor.

De asemenea, faptul că ar fi predat respectivelor persoane un pistol, ca instrument cu potențial letal, nu înseamnă ca a solicitat să fie folosit potențialul letal al armei, în sensul suprimării vieții unei persoane, arma putând fi remisă doar cu titlu de recompensă sau putând fi deopotrivă folosită și doar în scopul amenințării și paralizării în plan psihic a încercărilor de opoziție a victimei.

Ca atare, fapta efectiv săvârșită nu poate fi privită ca o solicitare de săvârșire a unei infracțiuni de omor, aspect esențial în aprecierea existentei sau nu a faptei prevăzute de art. 370 C. pen., sub aspectul limitelor de pedeapsă necesare în ce privește infracțiunea la a cărei săvârșire s-a încercat a se determina, astfel încât faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiune.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. (nerespectarea regimului armelor și munițiilor), deși prin Raportul de expertiză genetică judiciară nr. 793/A15/2020 s-a stabilit că "în amestecul de profile genetice prelevate de pe manșonul pistolului se regăsesc profilele genetice aparținând numiților A., C. și D.", simpla regăsire a ADN-ului unei persoane pe o armă nu pot conduce în mod automat la concluzia că respectiva armă a fost deținută sau folosită de persoana în discuție.

Cât timp în cauza de față nu s-a stabilit dacă ADN-ul inculpatului putea fi depistat pe manșonul pistolului și în urma unei transmiteri indirecte, ca efect al unei strângeri de mână avute cu numitul C. (denunțătorul deținător al armei și cel care a predat-o organelor de urmărire penală), care ulterior a ținut în mână arma respectivă, aceasta este o împrejurare ce face să nu fie îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de deținere a unei arme letale, fără drept, faptă pe care inculpatul a contestat-o în permanență.

Dispozițiile art. 342 alin. (1) C. pen. incriminează, raportat la speța de față, doar acțiunea efectivă de deținere a unei arme letale, fără drept, acțiune de deținere care nu rezultă că ar fi fost săvârșită de către inculpat decât prin prisma depistării unor urme ale profilului inculpatului ADN pe manșonul pistolului.

Respectivele urme ADN pot fi însă transmise și în mod indirect, cât și în mod direct, prin atingere accidentală ce nu presupune însă o activitate de deținere, singura aptă să fundamenteze acuzația ce i se aduce, astfel încât în realitate actele ce îi sunt imputate nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiune.

IV. Prin încheierea din 17.05.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din data de 15.03.2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, apreciindu-se că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 17.05.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, două aspecte, respectiv:

1) infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen. există doar dacă încercarea de a determina o persoană să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se realizează prin constrângere sau corupere, aspect care nu poate fi reținut în prezenta cauză;

2) nu sunt întrunite elementele de tipicitate a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. în contextul în care simpla regăsire a ADN-ului unei persoane pe o armă nu poate conduce în mod automat la concluzia că respectiva armă a fost deținută sau folosită de persoana în discuție.

În ceea ce privește prima critică, respectiv ca fapta pentru care a fost condamnat, încadrată în infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, reglementată de art. 370 C. pen., nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte reține:

Constituie infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen.: Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii rezultă că elementul material al acestei infracțiuni implică existența unei acțiuni de încercare de a determina o persoană să comită o infracțiune, iar pentru realizarea condițiilor de tipicitate, elementul material implică întrunirea anumitor cerințe și anume:

- încercarea de a determina o persoană să săvârșească o infracțiune să se realizeze prin constrângere sau corupere;

- este imperios necesar ca activitatea de determinare să vizeze comiterea unei infracțiuni de o gravitate sporită pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.

În ceea ce privește mijloacele specifice instigării calificate, constrângerea presupune existența unor violențe fizice (constrângere fizică/materială) sau morale/psihice (constrângere morală), iar coruperea implică promisiunea sau oferirea de bani sau alte bunuri ori foloase pentru a determina comiterea faptei.

Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții conduce la lipsa de tipicitate obiectivă a infracțiunii.

În esență, chestiunea invocată de inculpat și care în viziunea acestuia conduce la neprevederea faptei în legea penală este reprezentată de lipsa constrângerii sau a coruperii, aspect ce urmează a fi analizat de instanța supremă din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. în raport de situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte reține că instanța de apel și-a însușit situația de fapt reținută de prima instanță, constatând că fapta inculpatului A. care, în data de 10.09.2019, a încercat să-l determine pe numitul C. ca acesta, împreună cu D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B. de la publicația on-line "G.", scop pentru care i-a predat lui C., în vederea folosirii în agresiune, o armă de foc scurtă, semiautomată, cu țeava ghintuită, calibrul 7.65 mm cu seria x, în stare de funcționare, promițând că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar pe agresori și le va face cadou și arma astfel furnizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni de omor, prevăzută de art. 370 alin. (1) rap la art. 188 C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, în raport de această situație de fapt și de critica inculpatului, va analiza dacă acțiunea acestuia realizează corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă prevăzute în norma de incriminare, respectiv dacă fapta inculpatului poată fi încadrată în elementul material al infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

Analizând cele statuate prin hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent a realizat unele dintre activitățile incriminate și că acestea au constat în acțiuni de corupere a numiților C., D. și E., în sensul că le-a promis acestora că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar și le va face cadou și arma astfel furnizată.

Raportat la aceste argumente, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului de a promite unor potențial agresori că îi va recompensa financiar și le va remite, cu titlu de cadou, arma furnizată pentru comiterea infracțiunii, realizează condiția esențială criticată de recurent, respectiv ca activitatea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni (infracțiunea de omor în speța de față) să se realizeze prin una dintre modalitățile reglementate de actul de incriminare constrângere sau corupere.

Așadar, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de corupere a numiților C., D. și E. Cristian, respectiv prin oferirea unor sume de bani și a unui pistol, pentru ca aceștia să săvârșească infracțiunea de omor împotriva numitului B., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Raportat la aceste argumente, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului de a încerca să-i determine pe numiții C., D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B., promițându-le că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar și le va face cadou arma furnizată în scopul precizat, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen., în varianta comiterii prin corupere.

Dincolo de analiza acestor chestiuni care vizează examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că inculpatul, sub protecția oferită, de cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), tinde la reaprecierea situației de fapt și la reinterpretarea materialului probator în vederea exonerării de la răspunderea penală.

Referitor la cea de-a doua critică, Înalta Curte reține că, deși se invocă chestiuni de drept, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., în realitate, se pune în discuție standardul probatoriu și reaprecierea situației de fapt, solicitându-se reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate pe această cale.

În plus, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Ca atare, motivele invocate de recurentul-inculpat trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

O nouă reapreciere a probelor de către instanța de casație ar transforma calea extraordinară de atac a recursului în casație într-un apel deghizat, aspect ce constituie o încălcare a principiului legalității legii procesual penale, autorității de lucru judecat, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că inculpatul-recurent a invocat numai formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar faptele acestuia, astfel cum au fost reținute de instanța de apel întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 371 C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

În raport de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.

GGC - NN