ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 283/PI/10.06.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2022, în temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme și dreptului de a comunica ori de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri de persoana vătămată B. pe o perioadă de 3 (trei) ani calculați după data executării pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), h) (dreptul de a comunica ori de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri de persoana vătămată B.) și n) (dreptul de a comunica ori de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri de persoana vătămată B.) de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 404 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestului preventiv din perioada 17.09.2019 - 03.02.2020, respectiv, 02.03.2022 - 31.03.2022, arestului la domiciliu din perioada 04.02.2020 - 28.02.2020, respectiv de la 31.03.2022 la zi, precum și durata internării medicale provizorii din perioada 28.02.2020 - 02.03.2022.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu dispus față de inculpat.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea nr. 116/19.04.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, definitivă prin necontestare, constând în sechestrul până la concurența sumei de 200.000 de RON asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare aflate în proprietatea inculpatului, precum și poprirea până la concurența sumei de 200.000 de RON asupra sumelor de bani existente în conturile bancare, prezente și viitoare, deținute de inculpat.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., cu aplicarea art. 108 lit. a) C. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări a sănătății, care să înlăture starea de pericol.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., cu aplicarea art. 108 lit. d) C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială din posesia inculpatului A. a cuțitului tip briceag cu lungimea totală de 23 de cm, având lungimea lamei de 9 cm, lama fiind de culoare neagră cu inscripția "C.", iar mânerul multicolor tip "Army".
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., următoarele obiecte:
- 18 recipiente tip eprubetă cu tampon steril (ambalate în plic nr. 8, sigilat cu inscripția "Probe") ce conțin urme materie de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge, recoltate cu ocazia cercetării la fața locului din petele de sânge identificate atât pe B-dul x, cât și pe strada x (pete de sânge ce formau o cărare de aproximativ 40 de metri între locul situat pe B-dul x, loc în care persoana vătămată a fost atacată și tăiată de inculpat și locul situat pe strada x unde persoana vătămată s-a deplasat în fugă imediat după ce a fost atacată) - probele biologice aflate în această eprubetă reprezintă sângele victimei;
- un cuțit tip briceag, cu lungimea totală de 23 cm, având lungimea lamei de 9 cm, lama fiind de culoare neagră cu inscripția "C.", iar mânerul multicolor tip "Army", (ambalat în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 1), reprezentând cuțitul cu care inculpatul a lovit victima, obiect ce constituie corp delict în accepțiunea art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - pe lama și mânerul cuțitului tip briceag a fost identificat profilul genetic al victimei;
- un prosop din material textil de culoare albă, cu lungimea de 60 cm, având la unul din capete un model constând în diferite legume (ambalat în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 2), care a fost identificat în apartamentul inculpatului, pe blatul mobilierului din bucătărie, iar pe acest prosop se afla așezat cuțitul tip briceag mai sus menționat - pe acest prosop a fost identificat profilul genetic al victimei;
- un tricou cu mânecă scurtă, de culoare maro, cu guler, marca "x" (ambalat în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 6), tricou ce a fost purtat de inculpat în momentul săvârșirii faptei - pe acest tricou a fost identificat profilul genetic al victimei;
- o pereche de pantaloni scurți multicolori, în carouri, având pe interior etichetă cu inscripția "D." și cureaua atașată acestora, confecționată din piele de culoare maro (ambalați în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 5), pantaloni ce au fost purtați de inculpat în momentul săvârșirii faptei - pe acești pantaloni a fost identificat profilul genetic al victimei;
- o pereche de pantofi de culoare maro, din piele întoarsă, având pe talpă inscripția "E.", lungimea tălpii fiind de 28 cm (ambalați în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 4), pantofi ce au fost purtați de inculpat în momentul săvârșirii faptei - pe acești pantofi a fost identificat profilul genetic al victimei;
- un telefon mobil marca x, de culoare neagră, cu butoane, având cartelă F. cu seria x (ambalat în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 3), aparținând inculpatului;
- 6 recipiente tip eprubetă cu tampon steril (ambalate în plic de hârtie, sigilat cu inscripția Probe-Plic nr. 7) ce conțin posibile probe biologice prelevate de la inculpat, prin tamponarea cu tampon steril, respectiv: o eprubetă de pe palma mâinii drepte, o eprubetă de pe palma mâinii stângi, o eprubetă de pe dosul palmei drepte, o eprubetă de pe dosul palmei stângi, o eprubetă de pe față și gât și o eprubetă de pe vârful degetelor; constituie mijloace materiale de probă în accepțiunea art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și însoțesc dosarul până la soluționarea definitivă a cauzei în temeiul art. 162 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
În baza art. 4, art. 5, art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, iar în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 78/2008 s-a pus în vedere inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al acestuia.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm. C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara și, în consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 643,78 RON cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare).
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm. C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și, în consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.017 RON cu titlu de daune materiale și 45.000 de RON cu titlu de daune morale, fiind respinse în rest pretențiile părții civile.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 16.000 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen. la plata către partea civilă a sumei de 9996,36 RON cheltuieli judiciare făcute de parte.
Prima instanță, prin încheierea penală pronunțată la data de 04.05.2022, în temeiul art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea inculpatului A. de judecare a cauzei potrivit procedurii în caz de recunoaștere a învinuirii.
Împotriva sentinței penale nr. 283/PI/10.06.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpatul A. și partea civilă B..
Prin decizia penală nr. 1034/A din data de 01 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 283/PI/10.06.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și de partea civilă B. împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost desființată sentința penală nr. 283/PI/10.06.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș și rejudecând:
A fost majorată de la 6 ani și 6 luni la 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C. pen. raport 188 alin. (1) C. pen.
S-a dispus majorarea de la 45.000 RON la 100.000 (o sută de mii) RON, a daunelor morale ce vor fi plătite de inculpat către partea civilă B..
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei din apel.
În baza art. 424 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. și art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a menționat că, la data pronunțării deciziei, încetează de drept măsura arestul la domiciliu dispusă față de inculpat, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei și în baza art. 72 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului la domiciliul din data de 10.06.2022 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel, iar în temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2942,16 RON, cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocat.
*****
Împotriva deciziei din apel a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat G., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.
Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale recurate și, în principal, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., înlăturarea greșitei aplicări a legii, constând în condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum depășește maximul ce putea fi aplicat în urma reținerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În esență, în motivarea cererii de recurs în casație, apărarea recurentului inculpat A. a arătat că în raport cu declarația de recunoaștere pe care inculpatul a dat-o în fața instanței de judecată după citirea actului de sesizare (declarația de inculpat din data de 19.04.2022), prin care a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum era descrisă în rechizitoriu, reținându-se astfel de către instanță situația de fapt expusă în rechizitoriu, instanța ar fi trebuit să dea aplicabilitate prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În plus, s-a arătat că inculpatul nu a contestat sub niciun aspect probele administrate în cauză.
S-a susținut că, motivul pentru care instanța a respins cererea de judecare în procedura simplificată a fost cererea de schimbare a încadrării juridice pe care au formulat-o avocații inculpatului, după ce acesta a dat declarația de recunoaștere din 19.04.2022, însă înainte ca instanța să se pronunțe asupra procedurii simplificate. Cu toate acestea, s-a menționat că, o cerere de schimbare a încadrării juridice nu poate avea valoarea unei declarații date de inculpat și că ascultarea sa era necesară în vederea clarificării poziției de recunoaștere a faptei, fiind încălcate dispozițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen. Instanța de apel, admițând că s-a produs acest viciu procedural în fața primei instanțe, a înțeles să îl suplinească prin audierea inculpatului în faza de apel, însă a considerat că din declarația acestuia rezultă că nu a avut o atitudine de recunoaștere a laturii subiective a infracțiunii.
A mai arătat recurentul inculpat în cuprinsul cererii de recurs în casație că nu a contestat niciodată că ar fi încercat să suprime viața părții civile B., că este adevărat că a declarat în fața instanței de apel că suferă de anumite afecțiuni și că nu mai știa ce face, dintr-o încercare disperată de a se justifica într-un fel, însă, prin afirmațiile sale, nu a susținut niciodată că intenția sa ar fi fost alta decât suprimarea vieții victimei.
S-a menționat că acest fapt coroborat cu declarația de recunoaștere totală dată de inculpat în primă instanță și cu faptul necontestării probelor administrate în faza de urmărire penală, denotă o atitudine de recunoaștere a învinuirii astfel cum era descrisă în actul de sesizare, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, iar împreună cu cererea sa de parcurgere a procedurii simplificate, ar fi trebuit să conducă la reținerea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Prin urmare, s-a apreciat că limitele de pedeapsă între care instanța era ținută să se pronunțe sunt cele prevăzute la art. 188 C. pen., reduse cu jumătate, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) C. pen., și apoi cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., rezultând limite de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni de închisoare. Instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare, aceasta depășind limita maximă de 6 ani și 8 luni închisoare ce putea fi aplicată de instanță potrivit legii. Așadar, a considerat apărarea că instanța de apel a pronunțat o pedeapsă cu depășirea limitelor prevăzute de lege.
Sub aspectul trimiterii cauzei spre rejudecare, conform art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., s-a susținut că, în ipoteza admiterii recursului în casație, instanța nu va putea rejudeca ea însăși cauza, deoarece acest fapt ar însemna să se pronunțe și asupra reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului, aspecte care excedează competenței sale, sens în care, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o corectă apreciere asupra stării de fapt și de drept incidente, precum și a individualizării pedepsei și a regimului de executare a acesteia.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că nelegalitatea invocată, subsumată pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., poate fi remediată direct în recurs, apărarea recurentului inculpat a solicitat casarea deciziei recurate și în acord cu dispozițiile art. 449 C. proc. pen., să se dea eficiență dispozițiilor de reducere obligatorie a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, apărarea recurentului inculpat A. a solicitat să se constate că pedepsele aplicate acestuia depășesc maximul ce putea fi aplicat în urma reținerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, înlăturarea greșitei aplicări a legii.
După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrat pe rolul instanței la data de 19.12.2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 14.02.2023, dată până la care a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.
La data de 05.01.2023, au fost depuse la dosar note scrise asupra recursului în casație de către partea civilă B., prin avocat, potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 14.02.2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.. Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 14.03.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile părților pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
În speță, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. În temeiul acestui caz de casare, în esență, apărarea recurentului inculpat a criticat faptul că la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului A. instanțele de fond și apel nu au dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile în care acesta a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, conform declarației inculpatului din data de 19.04.2022 dată în fața instanței, prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum era descrisă în rechizitoriu și totodată nu a contestat sub niciun aspect probele administrate în cauză.
În opinia apărării recurentului, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de judecare în procedura simplificată motivat de faptul că, după ce inculpatul a dat declarația de recunoaștere din 19.04.2022, apărătorii inculpaților au formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice. Totodată, apărarea recurentului a criticat faptul că și în apel, după audierea inculpatului, instanța de control judiciar a considerat că din declarația acestuia rezultă că nu a avut o atitudine de recunoaștere a laturii subiective a infracțiunii.
Astfel, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casație s-a susținut că în raport cu declarația de recunoaștere totală dată de inculpat în primă instanță și faptul că nu au fost contestate probele administrate în faza de urmărire penală, precum și având în vedere cele relatate de inculpat în fața instanței în sensul că nu a contestat niciodată că ar fi încercat să suprime viața părții civile B., în opinia apărării, toate aceste aspecte denotă o atitudine de recunoaștere a învinuirii astfel cum era descrisă în actul de sesizare, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă și ar fi trebuit să conducă la reținerea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și incidența unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reținute prin hotărârea definitivă, instanța de recurs în casație neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permițând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.
În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secția penală, publicate, www.x.ro).
Procesul individualizării pedepsei este atributul instanței care are libertatea alegerii sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel, acestea sunt singurele în măsură să stabilească cuantumul pedepsei în contextul concret al cauzei.
Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate în cauză, dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei de 8 ani închisoare ce i-a fost aplicată, criticându-se modalitatea de individualizare a acesteia sub aspectul cuantumului care nu a fost redus potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Susținerile apărării vizând aplicarea cauzei de reducere a pedepsei cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate.
Pornind de la considerațiile de ordin teoretic anterior expuse și de la dispozițiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat A., sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În speță, în drept, instanțele de fond și apel au stabilit că fapta inculpatului A. care, la data de 16.09.2019, în jurul orelor 23:10, pe B-dul x din municipiul Timișoara, în apropiere de intersecția cu strada x, l-a atacat din spate și prin surprindere pe persoana B., care se deplasa pe aceeași stradă, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate un număr de trei lovituri cu un cuțit tip briceag, una dintre acestea în zona gâtului, producându-i în acest mod persoanei vătămate B. o plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară și laterală dreapta, anfractuoasă, profundă, interesând fascia cervicală superficială, fibrele mușchiului sterno-cleido-mastoidian și vena jugulară externă dreaptă, cu hemoragie activă, leziuni traumatice care au pus viața persoanei vătămate în primejdie și care au necesitat un număr de 8-10 (opt-zece) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 188 C. pen.:
(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 33 C. pen. reglementează pedepsirea tentativei, la alin. (2) prevăzându-se că tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.
Prin urmare, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta recurentului inculpat A. astfel cum a fost încadrată în drept de instanțele de fond și apel, de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raport 188 alin. (1) C. pen., sunt de la 5 la 10 ani închisoare.
În cauză, pentru această infracțiune, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, iar din cuprinsul hotărârii definitive pronunțate în cauză rezultă că nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A., de 8 închisoare, stabilită prin decizia penală recurată, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raport 188 alin. (1) C. pen., este în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege și tratamentului sancționator aplicabil, anterior menționate.
Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Prin urmare, astfel de susțineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, respectiv solicitarea de reapreciere a incidenței cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., așa cum s-a solicitat de apărare, excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1034/A din data de 01 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, având în vedere solicitarea formulată de intimatul parte civilă B., prin apărător, de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză, fiind depuse la dosar cu prilejul dezbaterilor dovezi în acest sens, Înalta Curte, în temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către intimatul parte civilă B., în cuantum de 3760 RON, reprezentând onorariul de avocat, cheltuieli de cazare și deplasare la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1034/A din data de 01 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către intimatul parte civilă B., în cuantum de 3760 RON, reprezentând onorariul de avocat, cheltuieli de cazare și deplasare la instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2023.