ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din data de 05.07.2024 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. x/2023, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (fapta din 30.08.2022).

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit și calculat în condițiile art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data la care prezenta hotărâre a rămas definitivă.

S-a desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea ca organ de supraveghere iar în baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, persoana condamnată A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere persoana condamnată va să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe durata a 90 de zile, la una dintre următoarele două instituții: Primăria comunei Somova jud. Tulcea sau Spitalul Județean Tulcea, potrivit deciziei adoptate de consilierul de probațiune, care va alege locul unde urmează a se executa obligația și tipul de activitate, pe baza evaluării inițiale.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului A. asupra unor posibile consecințe de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere și de executare efectivă în penitenciar a pedepsei principale de mai sus, urmări la care persoana condamnată s-ar expune dacă va mai comite infracțiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă asupra inculpatului A..

În temeiul art. 19, art. 20, art. 23 alin. (3) teza I-a, art. 25 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357-1358 și art. 1381 C. civ., s-a admis în parte acțiunile civile și s-a obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând daune morale, către persoana vătămată B. și la plata sumei de 2.472,33 RON, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 9.09.2022 până la data plății efective, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

Împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 05.07.2024 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. x/2023, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și partea civilă B.,

Prin decizia penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 61 pronunțată în data de 05.07.2024 în dosarul penal nr. x/2023 al Tribunalului Tulcea, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii penale, iar în urma rejudecării s-a dispus:

S- a înlăturat schimbarea de încadrare juridică efectuată de instanța de fond, prin încheierea de ședință pronunțată în data de 16.04.2024 față de inculpatul A., din infracțiunea de tentativă la omor simplu, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală, cu circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) C. pen. s-a decis condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor(fapta din 30.08.2022).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva deciziei penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 28 februarie 2025.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) teza finală C. proc. pen.. înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul menținerii soluției pronunțate prin sentința penală nr. 61/05.07.2024 a Tribunalului Tulcea, în același dosar, prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii.

În esență, inculpatul a susținut că fapta, în materialitatea ei, astfel cum a fost reținută de parchet și de instanțele de fond, nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu verifică tipicitatea obiectivă a infracțiunii prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. Astfel s-a apreciat că între fapta reținută de instanța de apel nu există identitate, aceasta nefiind prevăzută de legea penala iar starea de fapt și forma de vinovație nu corespund încadrării juridice reale, incidența art. 188 alin. (1) C. pen. reprezentând o perspectivă greșită asupra acesteia.

În continuare s-a susținut că elementul decisiv care a conturat convingerea organului de urmărire penală și a instanței de apel, în sensul reținerii intenției de a suprima viața persoanei vătămate este concluzia medicului legist inclusă în certificatul medico legal, aceea că viața victimei a fost pusă în primejdie. Însă, aceeași circumstanță agravantă se regăsește în mod expres în dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În acest context s-a precizat că, în mod real, intenția făptuitorului care acționează aplicând o corecție fizică victimei nu poate fi stabilită exclusiv pe baza declarațiilor martorilor oculari sau a actelor medicale întocmite în cauză, relevant fiind un set de criterii bazate pe exteriorizarea materială: aptitudinea instrumentului contondent de a suprima viața ori dimpotrivă, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, comportamentul făptuitorului înainte și după săvârșirea faptei, etc.

S-a mai precizat faptul că instrumentul contondent a fost o bucată de lemn, obiect inapt prin el însuși să provoace decesul persoanei agresate iar deși este adevărat că acesta a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, însă ele au vizat corpul acesteia, zone fără risc major de vătămare corporală gravă, lovitură la cap fiind aplicată fără intenție datorită modului în care victima s-a dezechilibrat și era în cădere, vizată fiind o altă porțiune a corpului.

Sub același aspect inculpatul a menționat că a fost determinat să săvârșească această faptă de acțiunile perturbatorii ale victimei înseși care, în mod repetat, l-a șicanat, atât pe acesta, cât și pe membrii familiei sale.

Concluzionând, inculpatul a precizat că solicită admiterea recursului în casație, cu consecința casării hotărârii atacate și, în rejudecare să se dispună înlăturarea aplicării greșite a legii și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, inclusiv din perspectiva modalității de individualizare a pedepsei.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se observă că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că inculpatul a argumentat că, în raport de baza factuală și forma de vinovăție, în cauză, nu este realizată tipicitatea obiectivă a infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. pentru care acesta a fost condamnat, fiind, însă, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În acest context, se observă că, în realitate susținerile inculpatului A. din cuprinsul cererii de recurs în casație invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. presupun reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator în vederea schimbării încadrării juridice a faptei, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul cazului de casare reglementate de art. 438 alin. din C. proc. pen.

Mai exact, argumentele inculpatului A. prin care susține că instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea (pentru infracțiunea de omor și nu pentru lovituri cauzatoare de moarte), nesusținută de probe, fiind evocată situația de fapt reținută ori interpretarea dată probatoriului administrat în cauză constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțele care au evaluat fondul cauzei.

Motivele de critică privind vinovația inculpatului, schimbarea încadrării juridice ori circumstanțele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Așadar, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de casație în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație.

În acest context. Înalta Curte apreciază că motivele invocate în cererea de recurs în casație formulate de inculpatul A. nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Prin urmare, judecătorul de filtru apreciază că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 134/P din data de 06 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 134/P din data de 06 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2025.