ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 146 din 2 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. x/2017, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, care, în baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 67 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Tulcea, iar, în baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității constând în activități gospodărești și de întreținere a spațiilor și clădirilor, la Cantina municipală Tulcea sau activități de gestionare a arhivei Primăriei Tulcea pentru o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la 1 februarie 2014), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, care, în baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 67 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a interzis inculpatei B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Tulcea, iar, în baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, aceasta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității constând în activități gospodărești, de întreținere și curățenie în școlile din com. Văcăreni și în spațiile care aparțin acestora pentru o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen. (1969), raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 33 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 5 noiembrie 2013, și s-a dispus executarea acesteia alăturat celei de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin hotărâre, urmând ca inculpatul C. să execute o pedeapsă finală de 4 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a interzis inculpatului C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

Au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.F.I.R., și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 101.671,20 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.F.I.R., reprezentând contravaloarea finanțării acordate, și a sumei de 175.947,10 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A., reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat în campaniile 2010, 2011, 2013 și 2014.

A fost obligată inculpata B. la plata sumei de 105.906 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.F.I.R., reprezentând contravaloarea finanțării acordate, și a sumei de 257.359,66 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A., reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat în campaniile 2010, 2011, 2012 și 2013.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 103.758,68 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.F.I.R., reprezentând contravaloarea finanțării acordate numitei D., și a sumei de 168.359,52 RON către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A., reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat numitei D. în campaniile 2013 și 2014.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 31/P din 12 iunie 2017 a D.N.A., Serviciul teritorial Constanța, asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului A., din imobilul situat în mun. Tulcea, str. x, în suprafață de 66,51 mp, înscris în x U.A.T. Tulcea.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzaților, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului A. care:

- la data de 26 noiembrie 2009, a folosit la autoritățile competente mai multe înscrisuri și declarații false, respectiv contracte de arendă și o adeverință emisă de Primăria comunei Văcăreni, județul Tulcea, precum și declarații privind suprafețele utilizate, cu efectul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al U.E. și din bugetul de stat, prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri;

- în anul 2010, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși, în realitate, adevăratul arendaș era inculpatul C., care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2011, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C., care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2013, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că el încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2014, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că el încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

constituie acte materiale ale infracțiunii continuate de folosire cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracțiunii a constat în acțiuni de folosire de către inculpatul A. de înscrisuri și declarații false, respectiv mai multe contracte de arendare cu privire la care au fost administrate probe temeinice din care rezultă că au fost falsificate.

Astfel, în ceea ce privește primul act material, au fost menționate contractele în care calitatea de arendatori au avut-o martorii: E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. (care nu și-a recunoscut semnătura care îi era atribuită, iar concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), JJ. (în cazul căreia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu ea a semnat la rubrica arendator), KK. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), LL. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), MM. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator).

De asemenea, s-a arătat că necorespunzătoare realității a fost și declarația inculpatului, formulată în cuprinsul planului de afaceri înaintat A.F.I.R., conform căreia exploata suprafața de 51,46 ha teren, din care 50,42 ha cu destinația de teren arabil, precum și declarația de suprafață aferentă anului 2009, depusă împreună cu restul documentelor care alcătuiau dosarul pentru obținerea de fonduri de la bugetul general al UE în cadrul Măsurii 112. Aceste înscrisuri și documente false au fost folosite de inculpatul A. la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru a obține fonduri din bugetul general al U.E., în cadrul Programului F.E.A.D.R. Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri.

Referitor la elementul material al celorlalte acte materiale, s-a arătat că, pentru a obține sprijinul financiar pe suprafață, inculpatul A. a folosit tabele centralizatoare ale contractelor de arendă, care conțineau contracte ce fuseseră falsificate. Din aceleași motive, s-a apreciat că au avut un caracter fals și declarațiile pe suprafață aferente campaniilor 2010, 2011, 2013 și 2014 din care rezulta împrejurarea neadevărată că inculpatul A. utiliza o anumită suprafață de teren agricol pe raza comunei Văcăreni, județul Tulcea. Respectivele înscrisuri și declarații false au fost folosite de către inculpat la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, pentru obținerea sprijinului financiar acordat pentru suprafețele agricole utilizate.

S-a menționat că urmarea imediată a constat în obținerea pe nedrept a sumei de 101.671,20 RON, reprezentând contravaloarea finanțării acordate inculpatului A., precum și a sumelor ce reprezintă contravaloarea sprijinului financiar pe suprafață agricolă acordat acestuia în cele patru campanii, subliniindu-se că între faptele săvârșite de inculpat și urmarea imediată a existat o legătură de cauzalitate, în sensul că folosirea documentelor și declarațiilor false a determinat plata pe nedrept a respectivelor sume.

Sub aspectul laturii subiective, s-a precizat că inculpatul A. a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut că, prin folosirea documentelor și declarațiilor false, va obține pe nedrept fonduri din bugetul general al U.E. și a urmărit producerea unui prejudiciu acestuia, acționând în acest scop. În cauză, s-a apreciat ca fiind îndeplinită și condiția comiterii faptei cu rea-credință, inculpatul folosind documentele și declarațiile respective, cunoscând că ele nu corespundeau realității.

Deși, în fapt, s-a dovedit că cel care discuta cu proprietarii de terenuri, care exploata terenurile și care distribuia arenda era inculpatul C. și nu inculpatul A., instanța de fond a arătat, cu referire la caracterul fals al contractelor de arendă, că, în cauză, nu prezintă relevanță dacă cel din urmă sau o altă persoană a falsificat contractele respective și nici dacă au fost respectate obligațiile asumate prin aceste acte. S-a apreciat ca fiind important pentru existența infracțiunii faptul că inculpatul A. este cel care a folosit înscrisurile false și a dat declarația falsă în fața autorităților cu scopul de a obține fonduri din bugetele Uniunii Europene.

Prin urmare, s-a concluzionat că toate cele cinci acte materiale expuse anterior constituie infracțiunea continuată de folosire cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen.

Prima instanță a mai reținut că faptele inculpatei B. care:

- la data de 14 iunie 2010, a folosit la autoritățile competente mai multe înscrisuri și declarații false, respectiv contracte de arendă, precum și declarații privind suprafețele utilizate, cu efectul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al U.E. și din bugetul de stat, prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri;

- în anul 2010, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că ea încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2011, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că ea încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2012, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că el încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

- în anul 2013, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că ea încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era inculpatul C. care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață, care nu i se cuvenea;

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracțiunii a constat în acțiuni de folosire de către inculpata B. de înscrisuri și declarații false.

Astfel, în ceea ce privește primul act material al infracțiunii, s-a reținut că inculpata a folosit, în susținerea cererii prin care a solicitat acordarea de fonduri din bugetul general al U.E., prin intermediul Măsurii 112 - Instalarea tânărului fermier, mai multe contracte de arendare cu privire la care s-a dovedit că au fost falsificate, sens în care s-a făcut trimitere la contractele în care calitatea de arendatori au avut-o martorii: Y., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. (pentru defuncta ei mama XX.), YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), VVV. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), WWW. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), XXX. (care a avut doar o înțelegere verbală pentru utilizarea de către inculpată a terenului său și în cazul căreia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu ea a semnat la rubrica arendator).

De asemenea, s-a arătat că necorespunzătoare realității a fost și declarația acesteia, formulată în cuprinsul planului de afaceri înaintat A.F.I.R., conform căreia exploata suprafața de 66 ha teren arabil, în realitate terenul fiind exploatat de C. Aceste înscrisuri și documente false au fost folosite de inculpata B. la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru a obține fonduri din bugetul general al U.E., în cadrul Programului F.E.A.D.R. Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri.

Referitor la celelalte acte materiale reținute în sarcină, s-a reținut că, pentru a obține sprijinul financiar pe suprafață, inculpata B. a folosit tabele centralizatoare ale contractelor de arendă, care conțineau contracte cu privire la care s-a dovedit că fuseseră falsificate. Din aceleași motive, s-au reținut ca având un caracter fals și declarațiile pe suprafață aferente campaniilor 2010, 2011, 2012 și 2013 din care rezulta împrejurarea neadevărată că inculpata B. utiliza o anumită suprafață de teren agricol pe raza comunei Văcăreni, județul Tulcea. Respectivele înscrisurile și declarațiile false au fost folosite de către inculpată la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, pentru obținerea sprijinului financiar acordat pentru suprafețele agricole utilizate.

Urmarea imediată a fost obținerea pe nedrept a sumei de 105.906 RON, reprezentând contravaloarea finanțării acordate inculpatei B., precum și a sumelor ce reprezintă contravaloarea sprijinului financiar pe suprafață agricolă acordat acesteia în cele patru campanii, subliniindu-se că între faptele săvârșite de inculpată și urmarea imediată a existat o legătură de cauzalitate, în sensul că folosirea documentelor și declarațiilor false a determinat plata pe nedrept a respectivelor sume.

Sub aspectul laturii subiective, s-a precizat că inculpata B. a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut că, prin folosirea documentelor și declarațiilor false, va obține pe nedrept fonduri din bugetul general al U.E. și a urmărit producerea unui prejudiciu acestuia, acționând în acest scop. În cauză, s-a apreciat ca fiind îndeplinită și condiția comiterii faptei cu rea-credință, inculpata folosind documentele și declarațiile respective, cunoscând că nu corespundeau realității.

S-a concluzionat că toate cele cinci acte materiale anterior expuse constituie infracțiunea continuată de folosire cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (având în vedere că ultimul act material a fost comis anterior datei de 1 februarie 2014), apreciindu-se că legea în vigoare este mai favorabilă inculpatei sub aspectul limitelor de pedeapsă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., prima instanță a reținut că fapta acestuia care, în calitate de primar al comunei Văcăreni, județul Tulcea, a atestat în cuprinsul adeverinței nr. x din 19 iulie 2011, cu ocazia întocmirii ei, că D. utiliza suprafața de 54,2 ha teren pe raza comunei Văcăreni nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel cum s-a susținut prin rechizitoriu. Astfel, s-a constatat că prin respectiva adeverință se atesta doar că D. figurează în evidențele Primăriei comunei Văcăreni (de fapt U.A.T. Văcăreni) cu suprafața de 54,2 ha teren arabil în arendă, cultivată, conform propriei declarații, astfel: 40,15 ha porumb și 14 ha floarea soarelui, mențiuni care corespundeau întru totul realității, de vreme ce în evidențele U.A.T. Văcăreni D. chiar figura, la acel moment cu suprafețele respective. S-a apreciat că nu are relevanță în cauză faptul că actele de arendare ce au stat la baza înregistrării în evidențe erau sau nu false, întrucât adeverința respectivă nu atesta legalitatea contractelor, ci doar existența lor în evidențele U.A.T.

Ca urmare, prima instanță a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului C. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Tribunalul a mai reținut că faptele inculpatului C. care:

- la data de 25 iulie 2011, a folosit la autoritățile competente mai multe înscrisuri și declarații false, respectiv contracte de arendă, precum și declarații privind suprafețele utilizate, cu efectul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al U.E. și din bugetul de stat, prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, în numele inculpatei D.;

- în anul 2013, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era el, care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al U.E., reprezentând sprijinul financiar pe suprafață în numele martorei D., deși acesteia nu i se cuvenea;

- în anul 2014, a folosit la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, documente și declarații false, respectiv un tabel centralizator al contractelor de arendă și declarația pe suprafață, din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. încheiase mai multe contracte de arendă cu diferite persoane fizice și utiliza o anumită suprafață de teren, deși în realitate adevăratul arendaș era el, care exploata o parte din terenurile respective, obținând în baza acestui înscris, pe nedrept, fonduri din bugetul general al UE, reprezentând sprijinul financiar pe suprafață în numele martorei D., deși acesteia nu i se cuvenea;

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracțiunii a constat în acțiuni de folosire de către inculpatul C. de înscrisuri și declarații false.

Astfel, în ceea ce privește primul act material, s-a reținut că inculpatul C. a folosit, în susținerea cererii prin care a solicitat, în numele inculpatei D., acordarea de fonduri din bugetul general al U.E., prin intermediul Măsurii 112 - Instalarea tânărului fermier, mai multe contracte de arendare cu privire la care s-a dovedit că au fost falsificate, respectiv cele în care calitatea de arendatori au avut-o martorii: YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., H., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., DDDD., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HH., HHHHH., HHH. (cu privire la care concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), EEEE., IIIII. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator), E. (în cazul căruia concluziile raportului de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că nu el a semnat la rubrica arendator).

De asemenea, s-a apreciat că necorespunzătoare realității a fost și declarația inculpatului C., formulată în cuprinsul planului de afaceri înaintat A.F.I.R., conform căreia D. exploata suprafața de 54,2 ha teren arabil.

Aceste înscrisuri false au fost folosite de inculpatul C. la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru a obține fonduri din bugetul general al U.E., în cadrul Programului FEADR Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri.

Referitor la celelalte două acte materiale, instanța de fond a reținut că, pentru a obține sprijinul financiar pe suprafață, inculpatul C. a folosit tabele centralizatoare ale contractelor de arendă, care s-a dovedit că fuseseră falsificate. Din aceleași motive, s-a apreciat ca având un caracter fals și declarațiile pe suprafață aferente campaniilor 2013 și 2014 din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. utiliza o anumită suprafață de teren agricol pe raza comunei Văcăreni, jud. Tulcea. Respectivele înscrisuri și declarații false au fost folosite de către inculpat la A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, pentru obținerea sprijinului financiar acordat pentru suprafețele agricole utilizate, în numele martorei D.

Urmarea imediată a constat în obținerea pe nedrept de către inculpatul C. a sumei de 103.758,68 RON, reprezentând contravaloarea finanțării acordate numitei D., și a sumelor reprezentând contravaloarea sprijinului financiar pe suprafață agricolă acordat aceleiași persoane aferente celor două campanii (2013 și 2014).

S-a subliniat că între faptele reținute în sarcina inculpatului C. și urmarea imediată a existat o legătură de cauzalitate, în sensul că folosirea de către acesta a documentelor și declarațiilor false a determinat plata pe nedrept sumei arătate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a menționat că inculpatul C. a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut că prin folosirea documentelor și declarațiilor false va obține pe nedrept fonduri din bugetul general al U.E. și a urmărit producerea unui prejudiciu acestuia, acționând în acest scop. S-a arătat că, în cauză, este îndeplinită și condiția comiterii faptei care constituie elementul material cu rea-credință, întrucât inculpatul a folosit documentele și declarațiile respective, cunoscând că ele nu corespundeau realității.

S-a concluzionat că toate cele trei acte materiale expuse constituie infracțiunea continuată de folosire cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen.

În opinia instanței de fond, caracterul fals al cererilor de plată și al documentelor anexate acestora rezultă și din faptul că în cuprinsul lor s-a precizat în mod evident nereal că datele înscrise în acestea și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete și valabile. Totodată, s-a apreciat ca neavând relevanță pentru existența infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați împrejurarea că o parte din terenurile agricole au fost lucrate în fapt, deoarece textul incriminator sancționează eludarea frauduloasă a condițiilor impuse de lege pentru acordarea fondurilor din bugetul general al U.E., indiferent de exploatarea sau nu a terenurilor respective sau de destinația banilor astfel obținuți.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților A. și B., prima instanță a avut în vedere atât circumstanțele cauzei (pericolul social relativ ridicat al faptelor, valoarea prejudiciului produs), cât și aspectele care circumstanțiază persoana acuzaților (atitudinea procesuală adoptată pe parcursul soluționării dosarului, vârstă, studii, situație familială), apreciind că stabilirea unor pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, a căror executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani, în condițiile expuse în dispozitivul sentinței, este suficientă pentru a asigura scopul preventiv educativ al sancțiunii penale.

Aceleași aspecte au fost avute în vedere și în privința inculpatului C., reținându-se, în plus, că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală ci, dimpotrivă, a suferit o condamnare definitivă pentru săvârșirea unei alte infracțiuni prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr. 33 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 5 noiembrie 2013.

S-a mai arătat că, prin Încheierea din 31 mai 2019, având în vedere această condamnare, s-a reținut în încadrarea juridică a faptei starea de recidivă postcondamnatorie în care aceasta a fost comisă, precum și că, la termenul din 25 iunie 2019, inculpatul C. a depus la dosar Sentința penală nr. 33 din 30 mai 2019 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 19 iunie 2019, prin care s-a constatat intervenită reabilitarea sa de drept în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare. Fără a specula asupra legalității acestei ultime hotărâri, Tribunalul a arătat că, deși definitivă, ea nu este aptă să înlăture starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis fapta, întrucât respectiva hotărâre recunoaște o situație intervenită la împlinirea termenului de încercare (5 noiembrie 2017), pe când starea de recidivă se raportează la momentul comiterii infracțiunii ce constituie al doilea termen al acesteia, respectiv la 12 mai 2014, mult anterior datei intervenirii reabilitării. Ca urmare, Tribunalul nu a avut în vedere sentința penală nr. 33 din 30 mai 2019 a Judecătoriei Măcin la stabilirea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul C.

În aceste condiții, având în vedere pericolul social relativ ridicat al infracțiunii comise, rezultat din accesarea pe nedrept a unor fonduri din bugetul Uniunii Europene, prejudiciul produs, modul și împrejurările săvârșirii faptei, persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală și nu a recunoscut comiterea infracțiunii, Tribunalul, în temeiul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 41 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen. (1969), raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 33 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 5 noiembrie 2013, și a dispus executarea acestei pedepse alăturat pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin hotărâre, urmând ca inculpatul C. să execute o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare.

În ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că, în cauză, s-au constituit părți civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), cu sumele de 101.671,20 RON de la inculpatul A., 105.906 RON de la inculpata B. și 103.758,68 RON de la inculpatul C., reprezentând contravaloarea finanțărilor acordate, precum și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), cu sumele de 175.947,10 RON de la inculpatul A., 257.359,66 RON de la inculpata B. și 168.359,52 RON de la inculpatul C., reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat pe suprafață.

Reținând că faptele cauzatoare de prejudicii au fost pe deplin dovedite, că vinovăția inculpaților este stabilită, iar cuantumul prejudiciului este cert, Tribunalul a admis acțiunile civile exercitate de cele două părți civile, conform distincțiilor din dispozitivul hotărârii.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Tulcea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, inculpații C., A. și B. și părțile civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, a criticat soluția de achitare dispusă față de inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpații C., A. și B. au criticat sentința primei instanțe, pe de o parte, din perspectiva nemotivării, în sensul lipsei referirilor la probele administrate în faza de cercetare judecătorească, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar, pe de altă parte, cu privire la greșita lor condamnare pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând achitarea lor, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt suficiente probe în acuzare, ori în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., deoarece faptele nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Inculpata B. a formulat, suplimentar, critici cu privire la greșita stabilire a legii penale mai favorabile, considerând că aceasta este vechea reglementare, raportat la dispozițiile art. 81 și art. 861 C. pen. (1969).

În apelurile declarate, părțile civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, au solicitat obligarea inculpaților A., B. și C., pe lângă debitul principal, și la plata accesoriilor fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului principal, conform O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiilor art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data acordării sprijinului financiar pentru campaniile 2010-2014.

Prin Decizia penală nr. 162/P din 25 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, și de inculpații C., A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 146 din 2 iulie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., A. și B. la plata sumei de câte 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului parchetului au rămas în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de părțile civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată, în parte, și, în rejudecare, a fost obligat inculpatul A. la plata, către prima parte civilă, a sumei de 101.671,20 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, reprezentând contravaloarea finanțării acordate, precum și la plata, către a doua parte civilă, a sumei de 175.947,10 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat în campaniile 2010, 2011, 2013 și 2014.

Totodată, a fost obligată inculpata B. la plata sumei de 105.906,96 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, reprezentând contravaloarea finanțării acordate, și a sumei de 257.359,66 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat în campaniile 2010, 2011, 2012 și 2013.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 103.758,68 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, reprezentând contravaloarea finanțării acordate numitei D., și a sumei de 168.359,52 RON, la care se adaugă accesoriilor fiscale (dobânzi și penalități) calculate la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, reprezentând contravaloarea sprijinului financiar acordat numitei D. în campaniile 2011, 2013 și 2014.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, în apelurile părților civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, au rămas în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, în măsura în care nu contravin deciziei.

Pentru a pronunța această decizie, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, că acesta este nefondat, soluția primei instanțe de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a inculpatului C. pentru infracțiunea de fals intelectual fiind una corectă.

Astfel, s-a arătat că, prin actul de inculpare, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., întrucât, în calitate de primar al comunei Văcăreni, județul Tulcea, a atestat împrejurări neadevărate în cuprinsul Adeverinței nr. x din 19 iulie 2011, cu ocazia întocmirii ei, respectiv că D. utiliza suprafața de 54,2 ha teren pe raza comunei Văcăreni.

Examinând probele administrate în cauză în legătură cu această acuzație, Curtea a reținut, sub aspectul situației de fapt, că, la data de 25 iulie 2011, D. a depus la Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit un proiect intitulat "Dezvoltare exploatație agricolă D., loc. Văcăreni, jud. Tulcea" în cadrul Măsurii 112, Instalarea tinerilor fermieri.

Proiectul, împreună cu toate documentele anexate, a fost depus de către inculpatul C., care a fost împuternicit în acest scop de către D., prin Procura autentificată sub nr. x din 11 iulie 2011 la BNP JJJJJ. din orașul Măcin, județul Tulcea. Obiectul procurii consta în împuternicirea inculpatului pentru a o reprezenta pe D. "în raporturi administrative juridice și patrimoniale cu terțe persoane fizice sau juridice, precum și în fața tuturor autorităților administrative, publice, judiciare, la Oficiul Registrului Comerțului, instanțe de judecată, Direcția Generală a Finanțelor Publice, judecătorul delegat la Registrul Comerțului, în fața organelor de control, bancare, notar public, la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și A.P.D.R.P. sau la orice instituție privată competentă pentru obținerea de fonduri europene nerambursabile în vederea finanțării unui proiect în domeniul agricol, îndeplinind toate formalitățile și cerințele în acest sens".

La dosarul depus la A.F.I.R. de către D., printre alte înscrisuri, au fost atașate: Adeverința nr. x din 19 iulie 2011, emisă de către Primăria comunei Văcăreni, semnată de către inculpatul C., în calitate de primar, și de către KKKKK., în calitate de agent agricol, prin care se atestă că D. figurează în Registrul Agricol al comunei Văcăreni, vol. IX, poziția 86, cu suprafața de 54,20 ha, tabelul centralizator al contractelor de arendă înregistrate de D., din care rezultă că aceasta a încheiat un număr de 61 de contracte de arendă, pentru suprafața totală de 54,2 ha, contractele de arendare utilizate de către D. pentru a accesa fonduri provenite de la bugetul general al U.E., prin intermediul Măsurii 112 - Instalarea tânărului fermier, precum și adeverința nr. x din 20 iulie 2011, emisă de Primăria com. Jijila, prin care se atestă că D. figura în Registrul Agricol, vol. 3, poziția 40, tip 2 cu teren arabil extravilan, în suprafață de 9 ha.

În cadrul prezentării generale a proiectului, la secțiunea "Descrierea succintă a proiectului", s-a arătat că obiectivul general al proiectului era creșterea competitivității sectorului agricol, prin dezvoltarea unei ferme vegetale condusă de tânăra fermieră D., care și-a propus ca în primii 2 ani să achiziționeze o semănătoare pneumatică pentru păioase.

La data de 1 martie 2012, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x între Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit și P.F.A. D., având ca obiect acordarea unei finanțări în cuantum de 24.000 euro, echivalentul a 103.759 RON, plătibili în două tranșe, de 62.255 RON și respectiv 41.503,68 RON. Din aceste fonduri, P.F.A. D., care, în procedura anterioară încheierii contractului de finanțare, la încheierea acestuia și pe parcursul executării sale, a fost reprezentată de către inculpatul C., a achiziționat de la SC LLLLL. SRL un utilaj agricol, respectiv o semănătoare pneumatică.

Raportându-se la dispozițiile art. 289 C. pen. (1969), Curtea a reținut că, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial, să ateste fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, atunci când se reține forma comisivă a acestei infracțiuni. Or, având în vedere probele administrate în cauză, s-a arătat că, în mod corect, prima instanța a reținut că, sub aspect obiectiv, nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni, întrucât prin respectiva adeverință se atesta doar că D. figura în evidențele Primăriei comunei Văcăreni (de fapt U.A.T. Văcăreni) cu suprafața de 54,2 ha teren arabil în arendă, cultivată, conform propriei declarații, astfel: 40,15 ha porumb și 14 ha floarea soarelui, mențiuni care corespundeau întru totul realității, întrucât, în evidențele U.A.T. Văcăreni, D. chiar figura, la acel moment, cu suprafețele respective. Faptul că actele de arendare ce au stat la baza înregistrării în evidențe erau sau nu false s-a considerat că nu prezintă relevanță în cauză, adeverința respectivă neatestând legalitatea acelor contracte, ci doar existența lor în evidențele U.A.T.

Pe de altă parte, s-a arătat că aspectele legate de faptul că acele contracte de arendă nu au fost încheiate în realitate de către D. și că aceasta nu s-a ocupat de activitatea P.F.A. D., întrucât este de profesie economist, locuiește în București și s-a prezentat o singură dată în comună când a efectuat demersurile pentru eliberarea unei noi cărți de identitate (aspect ce rezultă din declarațiile martorilor MMMMM. și KKKKK.), fac obiectul analizei sub aspectul infracțiunii de folosirea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, împrejurarea că inculpatul C., în calitate de primar al comunei Văcăreni, județul Tulcea, cunoștea această situație, el fiind cel care s-a ocupat, în realitate, de activitatea agricolă a P.F.A. D. și beneficiarul contractului de finanțare încheiat cu A.F.I.R., nu conduce la schimbarea realității, deoarece contractele de arendă încheiate, respectiv un număr de 61 de contracte de arendă pentru suprafața totală de 54,2 ha și care s-au regăsit în tabelul centralizator atașat adeverinței nr. x din 19 iulie 2011, emisă de către Primăria comunei Văcăreni, la acel moment reflectau realitatea existenței lor, probele administrate în cauză neinfirmând această situație faptică.

Examinând, în continuare, apelurile declarate de inculpații A., B. și C. prin raportare la probatoriul administrat pe parcursul procesului penal și la dispozițiile legale incidente, Curtea a apreciat neîntemeiate solicitările acestora de desființare a hotărârii primei instanțe cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare ca urmare a insuficientei motivări și de achitare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, Curtea a reținut că hotărârea atacată, prin care s-a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există și au fost săvârșite de către inculpații A., B. și C., este judicios motivată, instanța de fond evidențiind, după fiecare act material reținut în sarcina inculpaților, probele care au condus la reținerea vinovăției acestora.

Efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că, din declarațiile de martori, coroborate cu înscrisurile atașate la dosar, dar și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică, instanța de fond a concluzionat în mod corect că o parte însemnată din martori nu au încheiat niciun contract de arendă cu nicio persoană, ci și-au lucrat personal terenul deținut sau au încheiat contracte de arendă cu alte persoane decât inculpații din speță, nu au recunoscut contractele de arendă folosite de inculpați pentru a obține fonduri și nici semnăturile atribuite lor, în privința unora stabilindu-se pe cale constatării criminalistice că nu executat semnăturile executate la rubrica arendator. În această situație sunt martorii: E., F., G., H. (al căror presupus arendaș a fost inculpatul A.), Y., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. (al căror presupus arendaș a fost inculpata B.), YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., H., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. (al căror presupus arendaș a fost D.).

S-a mai reținut că alte persoane au relatat că au discutat cu inculpatul C. despre arendarea terenului, că acesta le-a lucrat terenul și tot de la el au ridicat produsele cuvenite, că nu au încheiat vreun contract de arendă cu inculpații A., B. sau D. și că nu recunosc contractele de arendare care le-au fost prezentate cu prilejul audierii (utilizate de către inculpați pentru a obține fonduri din bugetul general al U.E. și din bugetul de stat) și semnăturile atribuite lor, în privința unora stabilindu-se pe calea constatării criminalistice că nu au executat semnăturile prezente la rubrica arendator. În acest sens, au fost indicați martorii: I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. (al căror presupus are

§ Cauze similare