ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 martie 2023

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 35, pronunțată la data de 11.02.2022, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Hârlău a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectarea hotărârilor judecătorești" (faptă comisă la data de 25.10.2016).

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce urma să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se urma să se execute conform 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectarea hotărârilor judecătorești" (faptă comisă la data de 26.10.2016).

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin decizia penală 789/14.11.2018 a Curții de Apel Iași, în dosarul penal x/2017 și repunerea pedepselor în individualitatea lor.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și a art. 97 alin. (2) C. pen. s-a constatat că infracțiunile deduse judecății și infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia penală 789/14.11.2018 erau concurente.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte (1/3 din 48 luni = 16 luni), inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată prin sentința de comndamnare și prin decizia penală 789/14.11.2018, pe o durată de 3 ani, ce urma să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 și art. 45 alin. (5) C. pen. a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ce urma să se execute conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., instanța a constatat că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (dosar reunit nr. x/2021) stabilită prin decizia penală nr. 789/14.11.2018 a Curții de Apel Iași, în dosarul penal x/2017, a rămas fără obiect, ca urmare a anulării acesteia.

În baza art. 91 C. pen. și a art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 ani și 4 luni și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, termen care curgea de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, respectiv 14.11.2018, constatând astfel că termenul este împlinit.

În condițiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Comunei Scobinți, jud. Iași sau în cadrul Școlii Gimnaziale Scobinți, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare și obligarea inculpatului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul părților civile.

În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 și art. 1357 C. civ., instanța a admis, în parte, acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească fiecărei părți civile B. și C., suma de 2000 RON daune morale.

În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 și art. 1357 C. civ., instanța a admis, în parte, acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile B. și C., creditori solidari, suma de 10000 RON daune materiale.

În temeiul art. 276 C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către părțile civile, în calitate de creditori solidari, a sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat D., conform delegației x/02.04.2021.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) Cod perocedură penală, art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. instanța l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 700 RON - cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 700 RON - cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.

În baza art. 272 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., suma de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat din cursul judecății, respectiv pentru avocat E., conform delegației nr. 7117/28.05.2021, urma să fie avansată inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. (1), teza finală, C. proc. pen., rămânea în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarant apel inculpatul A..

B. Prin decizia penală nr. 609/2022 pronunțată la data de 27 iulie 2022 de către Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 35/11.02.2022 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, a fost desființată, în parte, sentința, în latură penală și în latură civilă și rejudecând cauza, în limitele desființării:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. în pedepsele componente de câte un an închisoare, cu înlăturarea sporului de 16 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curții Constitutionale, a fost încetat procesul penal pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prevazută și pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu cele trei pedepse de câte 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 98/2018 a Judecătoriei Hîrlău, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 789/2018 a Curtii de Apel Iasi, și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adaugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare.

S-a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A., către partea civilă B., de la 2000 RON la 20.000 RON.

A fost înlăturată obligația inculpatului A. de plată a daunelor materiale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contraveneau deciziei pronunțate în apel.

În baza art. 275, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 609/2022 pronunțată la data de 27 iulie 2022 de către Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

C. Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 609 din 27 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori și a trimits cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 01 martie 2023, cu citarea intimatului inculpat A..

S-a reținut că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripția) ca urmare a incidenței Deciziilor instanței de control constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale: "Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

Jurisprudența instanțelor ulterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a considerat că, pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, actele de procedură trebuie să fi fost îndeplinite în condițiile descrise în acea decizie (acte de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului). Aceste efecte s-au reglat în perioada ulterioară Decizei nr. 297/2018, când organele judiciare au verificat existența actelor cu aptitudine de a întrerupe prescripția.

Pentru termenele de prescripție generală neîmplinite (indiferent de data comiterii faptei), se aplică efectul întreruptiv de prescripție. Se impune, în special în cauzele în care s-au efectuat acte care se comunică suspectului sau inculpatului în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, să se efectueze de îndată acte cu această natură (exemplu: audiere, informare conform art. 83 C. proc. pen. sau art. 77 C. proc. pen., comunicare ordonanță dispunere expertiză sau predare expertiză etc).

Actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripție în condițiile O.U.G. nr. 71/2022.

În ceea ce-l privește pe inculpatul - apelant A., actele îndeplinite în cauză înainte de 25 iunie 2018, data publicării în M. Of. a deciziei 297/26.04.2018 a CCR și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. 1600/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, prin ordonanța din data de 28.10.2016, a fost începută urmărirea penală in rem, cu privire la infracțiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanța din data de 31.10.2016, a fost începută urmărirea penală in rem, cu privire la infracțiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanța din data de 06.07.2017, s-a dispus extinderea urmăririi penale și începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală din infracțiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. în infracțiunile de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanța din data de 06.07.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de " nerespectarea hotărârilor judecătorești", fapte prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic, art. 38 alin. (1) C. pen. .

Prin ordonanța nr. 1600/P/2016 din 04.12.2017, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de "nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 176 din data de 13.06.2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, excepțiile și cererile formulate de inculpatul A. în cadrul procedurii de cameră preliminară și a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, încheierea rămânând definitivă.

Astfel, s-a apreciat că aceste acte au întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând cont că fapta a fost săvârșită la data de 25.10.2016, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că în cauză nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Pentru aceste motive s-a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului, procurorul de ședință a formulat concluzii de respingere a recursului declarant de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se raportează la termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, a dispus, în baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prev și ped de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de recurs reține că intimatul- inculpat A., a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prevazută și pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

Articolul 287 alin. (1) lit. a) C. pen., sancționează fapta de nerespectare a hotărârilor judecătorești săvârșită prin împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență față de organul de executare, cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei de "nerespectarea hotărârilor judecătorești" în forma incriminată prin lit. a) a art. 287 alin. (1) C. pen., concretizate prin proferarea de injurii și amenințări și prin opunerea la executare față de executorul judecătoresc F., 25.10.2016, a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani care s-a împlinit la data de 24.10.2021.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei nr. 609 din data de 27 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 609 din data de 27 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2023.