ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335 din 25.02.2021 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. f) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și a art. 77 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fosta aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii stabilite în cauză, respectiv la pedeapsa cea mai grea a închisorii în cuantum de 5 ani, fiind adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani, inculpatul având de executat pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 72 C. pen., au fost deduse din pedeapsa rezultantă, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 29.12.2019 la 04.02.2021.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații B. și A. în vederea adăugării pofilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 50 de RON.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.

În temeiul art. 19, art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., a fost respinsă acțiunea civila formulată de către partea civila.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 de RON, către stat reprezentând cheltuieli judiciare (600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul judecății și 600 de RON aferentă urmăririi penale).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia nr. 975/A din 12 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 335 din 25.02.2021 a Judecătoriei Galați.

În temeiul art. 72 C. pen., au fost deduse din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 29.12.2019 la 04.02.2021.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 600 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

Recurentul A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație, introdusă la data de 14.11.2022, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), indicând și motivele pe care se sprijină acesta.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, subsumate cazului de casare invocat, recurentul a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de viol, întrucât actul sexual cu persoana vătămată s-a consumat cu acordul acesteia.

În acest sens, recurentul a susținut că persona vătămată, intenționând să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra cost, și-a publicat această intenție într-un anunț pe rețeaua de publicitate www.publi. 24, site prin intermediul căreia recurentul a contactat-o, iar persoana vătămată și-a manifestat voința de a întreține raporturi sexuale, atât cu acesta, cât și cu cei doi amici ai săi.

Recurentul folosind autoturismul său, s-a deplasat, împreună cu cei doi amici, la locul indicat telefonic de către persoana vătămată, respectiv în cartierul Țiglina 1 din mun. Galați. După ce au ajuns la consens atât cu privire la raportul/actele sexuale, cât și cu privire la prețul acestor servicii - 300 RON, persoana vătămată s-a urcat benevol pe bancheta din spate a autoturismului condus de recurent. Ajungând în zona locului ferit, persoana vătămată a întreținut relații sexuale consensual. Ca o dovadă că aceasta dorea/urmărea să întrețină relații sexuale cu bărbații pe care îi cunoștea prin intermediul site-ului de publicitate, recurentul a învederat că, după ce condus-o în municipiul Galați, persona vătămată a mai întreținut încă două relații sexuale cu alți bărbați.

A mai precizat recurentul că, după finalizarea activității, persoana vătămată a chemat un taxi care a condus-o în municipiul Brăila, trecând prin fața sediului Inspectoratului de Poliție al Județului Galați și al secției 3 de Poliție din cadrul Poliției mun. Galați, fără a solicita șoferului să oprească și fără a manifesta vreun gest, din care să rezulte că intenționează să reclame vreo faptă. Deopotrivă aceasta nu s-a plâns nimănui că a fost violată, nu a prezentat niciun fel de urme de violență, iar din certificatul medico-legal nu rezultă să fi fost identificate pe corpul victimei urme de spermă sau vătămări specifice unui viol.

S-a mai susținut că, în cursul anchetei, persoana vătămată a indus în eroare organele judiciare, indicând un alt loc și o altă zonă de unde ar fi fost luată (a indicat că s-ar fi întâlnit în zona cartierului Port din mun. Galați, la 6 km distanță de zona reală - zona cartierului Țiglina 1), înscenând că ar fi avut la ea și i-ar fi fost luată suma de 18.000 euro. Recurentul a menționat că aceste declarații sunt mincinoase, persoana vătămată intenționând, în realitate, să se răzbune, deoarece i-a fost oferită doar suma de 300 de RON (așa cum s-au înțeles la telefon) și nu 700 de RON, așa cum a solicitat după consumarea actului/raportului sexual.

Referitor la infracțiunea de lipsire de liberate, recurentul a susținut că, fapta de a o lua și transporta cu autoturismul pe persoana vătămată, de la adresa indicată de aceasta, către locul unde urmau să întrețină raportul sexual, precum și perioada petrecută de aceasta pe durata contactului sexual consimțit, nu reprezintă lipsire de libertate, în sensul art. 205 C. pen. A mai precizat recurentul că, persoana vătămată a solicitat să fie condusă cu autoturismul într-un loc ferit.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, recurentul A. a susținut, în esență, că în speță nu a existat o acțiune de deposedare și nici nu au fost exercitate violențe concomitente, suma de 50 de RON fiindu-i încredințată de către persoana vătămată, la rugămințile sale.

În acest sens, a solicitat să se observe că nu a amenținat-o pe persoana vătămată, în scopul de a-i lua banii, ci i-a solicitat acesteia, dacă are și dacă dorește, să-i dea 50 de RON pentru a achita contravaloarea combustibilului pentru autoturism.

Recurentul a mai susținut că, pentru existența tipicității infracțiunii de tâlhărie trebuie ca acțiunea de deposedare să fie însoțită de amenințări sau acte de violență sau victima să fie în stare de inconștiență sau în imposibilitate de a se apăra. Or, în cauza de față, a arătat că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile de concomitență ale acțiunilor sau stărilor indicate, în mod limitativ, de către legiuitor.

Prin încheierea nr. 219/RC din 29 martie 2023 pronunțată în această cauză, Înalta Curte, printre altele, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte a constatat că recursul în casație formulat de recurentul A. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., exclusiv sub aspectul ce vizează condiția atașată elementului material pentru existența infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) C. pen., și anume ca fapta să se realizeze fără consimțământul victimei, precum și în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunilor de lipsire de liberate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. și tâlhărie calificată prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel a cărei hotărâre a fost atacată.

Față de motivele dezvoltate de recurentul inculpat în cererea de recurs în casație, s-a mai precizat în cuprinsul încheierii nr. 219/RC din 29.03.2023 că nu se includ în sfera cazului de casare invocat de acesta și nici într-un alt caz de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., criticile cu privire la existența ori suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția dispusă, stabilirea situației de fapt sau aspectele ce țin de interpretarea probatoriului, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casație se analizează doar aspecte de drept, instanța supremă neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 433 C. proc. pen.., recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen.. instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Așadar, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivele de casare invocate de recurent se raportează la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casație se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, instanța de recurs în casație urmând să examineze exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

În speță, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, respingând, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., a reținut că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, în materialitatea lor, se circumscriu infracțiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. și tâlhărie calificată, prev. de art. 233-art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.

Potrivit art. 218 alin. (1), (3) lit. f) C. pen., constituie infracțiunea de viol raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare; legiuitorul reglementând, printre formele agravate, circumstanța în care fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Condiția atașată elementului material, pentru existența laturii obiective a infracțiunii de viol, este ca fapta să se realizeze fără consimțământul victimei, într-una din cele trei modalități alternative indicate prin norma de incriminare, respectiv fie prin constrângerea victimei, fie prin punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința, fie profitând de această stare.

Dispozițiile art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. incriminează și pedepsesc lipsirea de libertate în mod ilegal, legiuitorul reglementând și în cazul acestei infracțiuni forme agravate, printre care se numără săvârșirea faptei de către o persoană înarmată.

Elementul material laturii obiective constă în orice conduită (acțiune/inacțiune/omisiune) privativă de liberate. Cerința esențială pentru existența elementului material al infracțiunii este caracterul ilegal al îngrădirii efective a libertății de mișcare.

În ceea ce privește corelația acestei infracțiuni cu infracțiunea de viol, practica judiciară și doctrina au admis, de principiu, absorbția lipsirii de libertate în infracțiunea de viol, cu excepția cazurilor în care durata lipsirii de libertate depășește timpul necesar săvârșirii violului. Astfel, în cazul în care lipsirea de libertate nu are sau nu mai are o legătură directă cu infracțiunea de viol, se va reține un concurs de infracțiuni.

Conform art. 234 alin. (1) lit. a) și d) rap. la art. 233 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie calificată - furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, săvârșit în următoarele împrejurări: a) prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante; d) în timpul nopții.

Fiind o infracțiune complexă, tâlhăria se comite printr-o pluralitate de acte materiale, pe de o parte, de furt (în sensul art. 228 C. pen. - luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept) și, pe de altă parte, de violență, amenințare ori de punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.

Înalta Curte constată că, în fapt, prin decizia recurată s-a reținut că:

"inculpatul A., în seara zilei de 28.12.2019, împreună cu coinculpații B. și C., în prezența acestuia din urmă despre care cunoștea că era minor, a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată D. prin împiedicarea intenționată a acesteia de a coborî din autoturismul în care se deplasa alături de el și cei doi coinculpați mai sus menționați, atitudine concretizată în blocarea sistemului de închidere centralizată a portierelor autovehiculului, împiedicarea acesteia de a-și folosi propriul telefon mobil prin deposedarea ei temporară de respectivul obiect precum și în amenințarea cu folosirea împotriva ei a unui brichete aprinse, a întreținut două acte sexuale orale prin constrângerea acesteia și prin amenințarea cu abandonarea în zona izolată unde se aflau și condiționarea permisiunii de a se întoarce la domiciliu și și-a însușit suma de 50 de RON, profitând de reala stare de temere creată acesteia de către el însuși precum și de către inculpatul B., ca urmare a actelor de amenințare și de violență anterioare exercitate de ambii împotriva ei."

Vis-a-vis de lipsa consimțământului victimei, respectiv constrângerea acesteia, instanța de apel a reținut că cei trei inculpați, printre care și recurentul A. "(...) au întreținut pe rând acte sexuale cu victima, ca urmare a lipsirii de libertate a acesteia, amenințării și chiar lovirii acesteia, constrângerii fizice și psihice la care aceasta a fost supusă prin condiționarea lăsării în libertate de acceptul de a întreține cu fiecare dintre ei acte sexuale (...) prin constrângerea victimei să întrețină raporturi sexuale și acte sexuale, în ciuda refuzului manifestat de aceasta, și prin provocarea unor leziuni traumatice în contextul acestor acte sexuale neconsimțite, legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată a rezultat cu certitudine din probele administrate (...)".

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpatului A., Curtea de Apel Galați a reținut, sub aspectul situației de fapt, că victima a fost împiedicată să părăsească autoturismul în care s-au săvârșit faptele de viol "(...) deși aceasta și-a manifestat dorința de a părăsi vehiculul, anterior consumării actelor sexuale, iar restrângerea libertății de mișcare a victimei s-a realizat prin refuzul explicit al inculpaților B. și A. de a o lăsa să plece prin blocarea sistemului de închidere a ușilor și prin amenințări, aceștia condiționând întoarcerea persoanei vătămate în Municipiul Galați de întreținerea de raporturi sexuale și acte sexuale (...).

Acțiunea de lipsire de libertate a victimei s-a întins atât înainte de consumarea actelor sexuale și a raportului sexual, cât și după acestea, inclusiv pe perioada luării celor 50 RON de către inculpații B. și A., cu complicitatea morală dar și materială a inculpatului C., ceea ce a făcut ca această infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal să se distingă de celelalte infracțiuni și să se rețină separat în sarcina fiecăruia din cei trei inculpați, dar, totodată, și să întărească argumentația că infracțiunile de viol și tâlhărie calificată există, întrucât au existat amenințările, violențe și constrângerea fizică prin lipsirea de libertate a victimei, atât la momentul întreținerii actelor sexuale orale de către toți cei trei inculpați".

(...) Pe drum spre comuna Smârdan, inculpatul A. a părăsit drumul principal, întrând pe un drum de pământ. Observând acest lucru, persoana vătămată a solicitat celor trei inculpați să se întoarcă, refuzând să mai întrețină relații sexuale cu aceștia. În acest context, inculpatul A. a blocat ușile, continuând deplasarea. La scurt timp, inculpatul A. a oprit autoturismul, și în timp ce inculpatul B. a început să o amenințe pe persoana vătămată, folosind un briceag, aceasta (s.n. A.) a aprins o brichetă, amenințând-o pe persoana vătămată.

În atare circumstanțe, persoana vătămată i-a rugat în mod repetat pe cei trei inculpați de a fi lăsată să coboare din autoturism pentru a se întoarce acasă, încercând să folosească propriul telefon mobil în scopul apelării, gest pe care tot coinculpatul A. l-a sancționat prin smulgerea din mâna acesteia a obiectului respectiv, închiderea acestuia și amenințarea acesteia că o va bate.

(...) În aceste împrejurări, sub stăpânirea stării de temere cu privire la abandonarea ei pe câmpul unde se afla staționat autoturismul și motivată de speranța că astfel îi va determina pe cei trei inculpați să o aducă în oraș, persoana vătămată a întreținut cu fiecare dintre aceștia câte un act sexual oral, succesiunea acestora vizându-i, în ordine, pe coinculpatul A. (...)

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie calificată, prin decizia recurată s-a reținut că: la scurt timp după urcarea în autoturism, inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate achitarea sumei de 50 de RON, reprezentând contravaloarea combustibilului consumat pentru deplasarea din și în Municipiul Galați. Având în vedere starea de temere determinată de amenințările primite de la inculpații B. și A., precum și dorința de a scăpa de cei trei inculpați, persoana vătămată i-a remis inculpatului suma solicitată.

Evaluând toate împrejurările faptice și derularea evenimentelor din seara zilei de 28.12.2019 instanța de apel a sintetizat, sub aspectul situație de fapt, următoarele aspecte esențiale:

"(...) - reacția de revenire a persoanei vătămate cu privire la intenția inițială de a întreține relații sexuale contra cost cu inculpații a fost una reală iar cererile ei repetate de a fi lăsată să coboare din autoturism și să se întoarcă la locul de unde fusese luată au fost certe, în momentul în care victima a observat că inculpații o transportă pe un câmp, iar nu la domiciliul unuia dintre ei, ori la un hotel;

- lipsirea de libertate a acesteia s-a realizat prin ignorarea cererilor mai sus menționate, flancarea acesteia pe bancheta din spate a autoturismului de către inculpatul B. și inculpatul minor C., blocarea sistemului de închidere centralizată a autoturismului de către inculpatul A., amenințarea cu un briceag de către inculpatul B. și cu rănirea prin arderea cu o brichetă de către inculpatul A., reținerea telefonului mobil de către același inculpat, precum și prin împiedicarea de către inculpatul B. a îndepărtării acesteia, prin fugă, de locul unde se afla staționat la un moment dat autoturismul folosit de către inculpați, precum și prin lovirea acesteia de inculpații B. și A.;

- actele sexuale orale întreținute cu fiecare dintre cei trei inculpați precum și raportul sexual întreținut cu inculpatul B. au fost unele realizate prin constrângere, concretizată în starea de temere care i-a fost provocată persoanei vătămate prin amenințarea cu abandonarea acesteia pe câmpul unde fusese transportată împotriva voinței ei, în condiționarea reîntoarcerii în oraș de întreținerea respectivelor acte sexuale, în prinderea și bruscarea ei anterior întreținerii raportului sexual normal precum și în bruscarea și lovirea ei de către inculpatul A. ca urmare a îndepărtării și împiedicării acestuia de a întreține un alt sexual oral în timp ce era în desfășurare raportul sexual normal cu inculpatul B.;

- în privința actelor de deposedare prin violență și amenințare de bani sau alte valori a persoanei vătămate de către cei trei inculpați (...), se concluzionează asupra caracterului cert al deposedării persoanei vătămate - profitând de starea reală a acesteia de temere și de spaimă determinate de atitudinea amenințătoare și violentă exercitată de către inculpații B. și A. - de suma de 50 de RON care i-a fost solicitată a-i fi predată de către ultimul dintre cei doi inculpați".

Raportat la această bază factuală, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (în baza căruia a solicitat achitarea pentru infracțiunile de viol, lipsire de libertate și tâlhărie), chestiuni ce antamează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, care însă contravin situației de fapt reținute, cu caracter definitiv, de instanța de apel, susținând, în esență, că ar fi fost condamnat pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală întrucât persoana vătămată D. ar fi consimțit să întrețină cu acesta două acte sexuale, precum și să îi remită suma 50 de RON, iar în ceea ce privește durata lipsirii de libertate a victimei, recurentul a afirmat că aceasta nu a depășit durata necesară consumării infracțiunii de viol. În aceste condiții și văzând situația de fapt reținută de instanța de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt, instanța de apel stabilind că partea civilă a fost constrânsă fizic și psihic să întrețină relații sexuale cu inculpații din cauză, printre care și recurentul A., fiind constrânsă în aceleași împrejurări să remită acestui inculpat suma de 50 de RON.

Instanța de recurs, constată corespondența între faptele comise și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunilor de viol, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată reținute în sarcina recurentului inculpat A..

Prin urmare, faptele acestui inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 218 alin. (1), (3) lit. f), art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) și art. 233-234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., iar prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu au evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, fiind neîntemeiată solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2023.