ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
17.09.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 323 din 09 august 2023 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. în referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor la pedeapsa închisorii de 8 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani, ca pedepse complementare exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.: exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat același inculpat A., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice la pedeapsa închisorii de 1 an.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat același inculpat A., pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 1 an și 2 ani, respectiv un spor de 1 an închisoare, în final condamnă inculpatul la pedeapsa închisorii de 9 ani.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (2) C. pen., s-au aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca și pedeapsă complementară.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus durata măsurilor preventive: reținerea de 24 de ore începând cu data de începând cu data de 05.10.2022, ora 15:02, până la data de 06.10.2022, ora 15:02 și arestarea preventivă de la data de 06.10.2022 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 398, art. 404 alin. (4) lit. e) raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului A., care:

- în seara zilei 26.09.2022, l-a ajutat (prin punerea la dispoziție a cuțitului tip briceag folosit pentru aplicarea loviturii în zona gâtului, prin asistența pe toată perioada desfășurării activități infracționale, fapt care a sporit încrederea inculpatului B. în reușita acțiunii sale, prin distragerea atenției și limitarea posibilităților de apărare ale persoanei vătămate C., în contextul în care a intenționat să o lovească pe aceasta cu sticla de bere pe care o avea în mână, cu puțin timp înainte de a fi lovită în zona gâtului cu cuțitul tip briceag de inculpatul B.) pe inculpatul B. să pună în executare intenția de a suprima viața persoanei vătămate C., căreia i-a aplicat cu un cuțit tip briceag, o lovitură, în zona gâtului, în urma căreia i-a cauzat leziuni traumatice care au necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- în seara zilei de 26.09.2022, în timp ce se afla într-un loc public, respectiv în magazinul din județul Galați, administrat de S.C. D. S.R.L., în cursul programului de funcționare, a amenințat cu acte de violență și a intenționat să lovească cu sticla de bere pe care o avea în mână persoana vătămată C., în prezența unui număr de doi martori oculari, cărora le-a insuflat o stare de temere, tulburând ordinea și liniștea publică;

- în seara zilei de 26.09.2022, după ce inculpatul B. a pus în executare intenția de a suprima viața persoanei vătămate C., căreia i-a aplicat cu un cuțit tip briceag, o lovitură, în zona gâtului, în urma căreia i-a cauzat leziuni traumatice care au necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, prin constrângere (amenințare cu acte de violență pe care urma să le suporte) a încercat să o determine pe aceasta din urmă să nu sesizeze organele de urmărire penală despre agresiunea pe care a suferit-o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. în referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) C. pen., tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) C. pen., și influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) și (1) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 637/A din 28.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 323/09.08.2023 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., în referire la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive cu începere de la 05.10.2022, la zi (28.05.2024).

În temeiul art. 272 C. proc. pen. și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat, în cuantum de 235 RON (avocat E.) va fi virat către Baroul Galați, din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În acest sens, efectuând propria evaluarea a probatoriului, Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, căreia i-a conferit o corectă încadare juridică

Referitor la săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul A. nu doar a asistat la agresiunile exercitate de B., ci s-a implicat activ, susținându-l în rezoluția sa. Astfel, a adus din mașină cuțitul tip briceag pe care l-a și desfăcut înainte de a reveni pe terasa magazinului, l-a împiedicat pe C. să iasă din magazin, proferând injurii și amenințări și obligându-l pe acesta să revină în interior, ba chiar să se ascundă în spatele tejghelei, pentru a se apăra de atitudinea amenințătoare a celor doi agresori, a apucat de gât sticla de bere pe care o ținea în mână, cu intenția evidentă de a aplica o lovitură în zona capului persoanei vătămate.

Împrejurarea că la momentul la care conflictul s-a mutat în interiorul magazinului, A. a avut câteva firave gesturi de a-l domoli pe B., nu schimbă cu nimic cele petrecute anterior și nu-l face mai puțin vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor, în condițiile în care încă de la început a fost clară intenția celor doi de a-l agresa pe C., agresiune pentru care au folosit un cuțit - obiect apt să producă decesul unei persoane.

Probatoriile confirmă, așadar, mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta de complicitate la tentativă de omor există în materialitatea ei, este prevăzută ca infracțiune de legea penală și a fost comisă cu vinovăție de inculpatul A., instanța de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective și subiective pentru infracțiunea dedusă judecății.

În ceea ce privește infracțiunea de influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., instanța de apel a reținut că inculpatul A. nu s-a limitat doar să-i atragă atenția persoanei vătămate cu privire la sesizarea organelor de urmărire penală, ci a amenințat-o pe aceasta atât implicit, cât și explicit (în contextul exercitării unor agresiuni), atrăgându-i atenția să nu sesizeze infracțiunea căreia îi căzuse victimă organelor de poliție, iar împrejurarea că organele de poliție fuseseră deja alertate, nu afectează existența infracțiunii.

În ceea ce privește natura și cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a constatat că acestea au fost just individualizate în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., instanța ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciindu-se că reinserția socială se poate realiza numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, față de împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile imputate inculpatului, gravitatea acestora și valorile sociale lezate, instanța de apel a apreciat că nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 75 alin. (1) și (2) C. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, conform art. 76 alin. (1) C. pen., întrucât, în prezenta cauză, persoana vătămată nu a avut o conduită provocatorie, în condițiile în care aceasta a vurt să părăsească magazinul, dar nu a fost lăsată de cei doi agresori. De altfel, instanța de apel nu a identificat împrejurări care să diminueze gravitatea acestora, ci dimpotrivă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate în cauză inculpatului A., s-a reținut că aceasta nu poate fi decât efectivă, prin raportare atât la cuantumul pedepsei rezultante, cât și la gravitatea faptelor săvârșite.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la 29 mai 2024 și inculpatului A. la 30 mai 2024 (la locul de detenție).

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 1 iulie 2024 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 04 iunie 2024 (data ștampilei de pe plic), a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca vreun motiv de casare dintre cele reglementate expres de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a relatat pe larg împrejurările în care au fost comise faptele pentru care a fost condamnat, susținând, în esență, că, în realitate, doar s-a certat cu persoana vătămată, amenințându-se reciproc, fără, însă, a o lovi cu palma sau cu sticla de bere. De asemenea, a arătat că, în timpul conflictului, i-a dat briceagul inculpatului B. deoarece îi căzuse, însă nu a avut niciun moment reprezentarea că acesta îl va folosi pentru a lovi persoana vătămată. Totodată, a precizat că a intervenit de cel puțin trei ori pentru aplanarea conflictului dintre inculpatul B. și persoana vătămată C.. În atare situație, a apreciat că nu este vinovat de săvârșirea complicității la tentativa la infracțiunea de omor.

Referitor la infracțiunea de influențarea declarațiilor a arătat că, în realitate, i-a spus persoanei vătămate C. "să o lase așa", sub forma iertării, dorind să se împace cu aceasta, nu să o influențeze să declare altceva decât s-a întâmplat, motiv pentru care a considerat că nu este vinovat nici de săvârșirea acestei infracțiuni.

Prin urmare a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, iar în temeiul art. 441 C. proc. pen. suspendarea executării hotărârii.

La data de 09 septembrie 2024, apărătorul ales al inculpatului A. (avocat F., cu împuternicire avocațială seria x nr. x/2024, fila x ds. nr. 1203/121/2023 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) a trimis pe mail o completare la cererea de recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și reiterând aspectele menționate în cererea din 04 iunie 2024. În plus, a arătat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt dovedite, instanțele de fond și de apel neluând în considerare probele concludente care dovedeau că nu este vinovat de complicitate la tentativa la infracțiunea de omor, respectiv declarația inculpatului B. și probele video.

În ceea ce privește infracțiunea de influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272 C. pen., a precizat că instanța de apel nu a reținut că organele de poliție erau deja alertate și, neexistând o constrângere, nu există fapta cu efect vădit intimidant, astfel cum impune textul de lege.

Referitor la infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice, a susținut că inculpatul își asumă vinovăția, chiar dacă a avut doar intenția de a aplana conflictul.

Prin urmare, în baza art. 440 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la 27 iunie 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 28 iulie 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 iulie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

La data de 16 septembrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. (nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 438 C. proc. pen.).

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 637/A din 28.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către de către A. (personal), persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de către Curtea de Apel Galați.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă condiția de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul contestând, în realitate, împrejurările în care au fost comise faptele pentru care a fost condamnat și dând o nouă interpretare probatoriului administrat în cauză, aspecte care nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre motivele expres reglementate de lege.

Motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. a fost invocat, pentru prima dată, prin cererea depusă de apărătorul ales al inculpatului A. (avocat F., cu împuternicire avocațială seria x nr. x/2024, fila x ds. nr. 1203/121/2023 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) la data de 09 septembrie 2024, ulterior expirării termenului de 30 de zile în care recursul putea fi motivat, ceea ce atrage neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen. Cu alte cuvinte, motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casație atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă. În consecință, precizările aduse cererii de recurs în casație în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate, termen împlinit la data de 01 iulie 2024.

De altfel, așa cum s-a menționat anterior, aspectele de fapt invocate în cuprinsul cererii (contestarea situației de fapt reținută de instanțele de fond și de apel, reinterpretarea probatoriului administrat în cauză) nu se subsumează niciunuia din cazurile expres reglemenate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-11-03
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Asupra recursului în casație de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 70 din 29.03.2022 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele: A fost conda
ÎCCJ 2023-09-13
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2023
Ședința publică din data de 13 septembrie 2023 Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 10 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penal
ÎCCJ 2023-05-10
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 10 mai 2023 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 335 din 25.02.2021 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2
ÎCCJ 2023-03-16
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 16 martie 2023 Asupra cauzei de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 71 din data de 18.02.2022 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, într
ÎCCJ 2024-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024 Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr
Sursă