ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2023

Ședința publică din data de 13 septembrie 2023

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penală, în temeiul art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) și cu referire la art. 208 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă și față de inculpatul A..

S-a menținut arestarea preventivă față de inculpatul A., până la o nouă verificare, potrivit art. 208 alin. (4) C. proc. pen., cel mai târziu la data de 08.10.2023.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a avut în vedere că, prin sentința penală nr. 915/F/19.07.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală cu privire la inculpatul A., s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat (în stare de recidivă postexecutorie).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 11 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de de 22 iunie 2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută masura arestării preventive luată față de inculpatul A..

De asemenea, prin sentința instanței de fond, în temeiul art. 208, art. 362 și 399 C. proc. pen. a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de inculpați, printre care și inculpatul A..

Împotriva acestei sentințe, au formulat apeluri Ministerul Public, inculpații, printre care și inculpatul A., cauza aflându-se în prezent în apel pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin încheierea contestată, pronunțată la data de 10.08.2023, în esență, instanța de control judiciar - Curtea de Apel București, analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse în cauză, a concluzionat că, temeiurile care au condus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului A. continuă să existe și la acest moment al procedurii judiciare, sens în care, conform legii, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii și a dispus menținerea măsurii arestului preventiv.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 5.09.2023, în cauză fiind stabilit termen de soluționare la data de 13.09.2023, cu citarea contestatorului și asigurarea apărării. La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac de față, întrucât încheierea contestată este definitivă, concluziile părților fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de inculpatul A., prioritar cu privire la admisibilitatea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2022 având ca obiect apelurile declarate în cauză de inculpați, printre care și inculpatul A., aflat în stare de arest, împotriva sentinței penale nr. 915/F/19.07.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare, fiind totodată menținută de instanța de fond măsura arestului preventiv în ceea ce îl privește pe inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen. "în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208".

În temeiul dispozițiilor legale precitate, la termenul de judecată din data de 10 august 2023, instanța de apel a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurilor preventive dispuse în cauză, astfel că, prin încheierea de ședință de la acea dată, a constatat măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul A. ca fiind legală și temeinică, sens în care a dispus menținerea acesteia.

Împotriva încheierii atacate în cauză, legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

În raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, la data de 10.08.2023, atacată în cauză, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanță asupra măsurii preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.

Așadar, în raport cu obiectul contestației de față, Înalta Curte constată că inculpatul A. a formulat contestație împotriva unei încheieri definitive și, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1, lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 septembrie 2023.