ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sențința penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au hotărât, în esență, următoarele:

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a exercita funcția de executor judecătoresc, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Tulcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea sau Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1381 și art. 1385 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. și C. și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.490 de euro, cu titlu de daune materiale către fiecare din părțile civile B. și C., precum și plata a câte 10.000 de euro, cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile B. și C. și s-au respins restul pretențiilor civile ca nefondate.

În baza art. 397 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., s-a admis cererea părților civile B. și C. și s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării pagubelor cauzate prin infracțiune asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., dispoziția fiind executorie.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B..

În baza art. 272 din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu, în sumă a câte 350 RON, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței penale nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat apel inculpatul A. și părțile civile C. și B..

Prin decizia nr. 360/A din data de 19 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva senținței penale nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile C. și B..

Au fost înlăturate obligațiile de plată a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului A., către stat, în sumă de 5.000 de RON și către partea civilă B., în sumă de 9.000 RON.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., măsură care, potrivit art. 397 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen., încetează de drept dacă persoanele vătămate nu introduc acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanții părți civile C. și B..

Au fost obligate apelantele-părți civile la plata a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

La data de 31 martie 2025, părțile civile C. și B. au formulat cerere de revizuire transmisă pe email către Înalta Curte, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În susținerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., revizuenții au solicitat revizuirea deciziei nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2021, apreciind că nu s-a ținut cont de contestația la executare, în dosarul x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, la care ar fi avut dreptul la apel, însă comunicarea actelor de procedură a încheierii din 06 ianuarie 2017 s-a realizat ulterior datei de 19 octombrie 2017. S-a menționat că executorul judecătoresc A. a ignorat cu bună-știință prevederile legale în activitatea de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 01 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

Examinând competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod greșit a fost sesizată, urmând ca în temeiul art. 458 din C. proc. pen., să stabilească competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenții C. și B. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie:

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze este o cerere de revizuire prevăzută de articolul 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., respectiv, când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În susținerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., revizuenții C. și B. au făcut trimitere la decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2021, în materie penală și la hotărârea pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2016, într-o contestație la executare, în materie civilă.

Conform art. 458 din C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Așadar, decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2021 a cărei revizuire se solicită, fiind pronunțată în apel nu poate face obiectul cererii de revizuire, conform dispozițiilor legale invocate, urmând a fi avută în vedere sentința penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 360/A din 19 decembrie 2024 a Înaltei Curți, de instanța care a judecat cauza în primă instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 din C. proc. pen., care prevede la alin. (1) că, în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

Înalta Curte constată că prevederile legale sunt fără echivoc, în sensul că, instanța competentă să judece cererea de revizuire, indiferent de cazurile de revizuire invocate, este instanța care a judecat cauza în primă instanță, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) din C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, când competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 din C. proc. pen., respectiv instanței superioare în grad dintre Curtea de Apel Constanța care a pronunțat sentința penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, în dosarul nr. x/2021 și Judecătoria Tulcea, care a pronunțat hotărârea în dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 458 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenții C. și B. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 458 din C. proc. pen., stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., formulată de revizuenții C. și B. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.